47,891 matches
-
până ce-a ajuns la o mare dexteritate verbală. Mulți dintre criticii noștri erau atât de pasionați de personajul Cioran, încât nu vroiau să caute o altă biografie decât cea prezentată în textele scriitorului din Rășinari. Este, până la urmă, un răspuns corect, adică sprijinit de text. Cioran spune (în Despre neajunsul de a te fi născut) că ceea ce este cu adevărat interesant nu e ideea, ci biografia minții care o produce, curbele și sinuozitatea drumului, jocul în care mintea se întoarce împotriva
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
dl Georgescu are dreptate, atunci lucrurile stau cam așa: cine ar dori să scrie despre Eminescu (îndeosebi despre poet) ar fi obligat să citeze nu dintr-o singură ediție, ci din mai multe, ca să fie sigur că acela e textul corect; aproape la fiecare poezie trebuie să cauți într-o altă ediție varianta cea mai apropiată de original. Al treilea aspect este legat de nesiguranța atribuirii lui Eminescu a unor anumite texte (mai cu seamă, articole politice, de data aceasta). Regretatul
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
măcar armean". Este evident că un discurs național(ist) nu avea nici un motiv să selecteze aceste pasaje. Care pot avea motivații subiective, personale - dar acest lucru (valabil pentru toate afirmațiile, inclusiv pentru cele pe care posteritatea preferă să le considere "corecte") nu le scade din interes.
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
mai degrabă un ton disprețuitor față de dinamismul modelor, al prostioarelor adolescentine: "Blugi, bocanci și Cioran! Apoi, pe la 30 de ani, ai noștri tineri virează spre afaceri și politică. Atunci, înfipți adînc în zădărnicie, Cioran nu-i mai interesează." O observație corectă despre un caz special de priză la publicul adolescentin și un ton acru de "dascăl" cu tema "toate-s vechi și nouă toate". Poate părea ciudat că analizez o opinie desprinsă dintr-o bucată literară, că fac proces de intenție
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
ô". Adică încurcă-i, drace! De ceva vreme lucrez ca redactor de carte la o editură, de obicei pe traduceri din engleză. Fiind vorba de o editură de marcă, traducerile care mi-au ajuns sub ochi sînt de obicei bune, corecte, dar au o mare problemă. Ghiciți care? Prinși între obiceiul de a scrie cu "î", așa cum au învățat la școală, și chinga academică a noului "â", de multe ori traducătorii amestecă respectivele semne. Cei care au corectat vreodată un text
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
cu trecerea vremii nu doar în succes, ci și în valoare" (pp. 93-94). Punctul de maxim interes al cărții lui Mircea Mihăieș îl constituie însă nu studiile despre scriitorii anglo-saxoni de pe cele două maluri ale Atlanticului (încîntătoare ca stil și corecte ca interpretare, dar care, să recunoaștem, nu produc mari revelații, nu schimbă de o manieră spectaculoasă paradigma de interpretare a operelor aflate în discuție), ci micul tratat despre postmodernism. „Qu'est-ce que le posmodernisme?" s-ar putea întreba Mircea Mihăieș
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
Rodica Zafiu În toleranța față de abaterile de la norme, întemeiată pe ideea - în esență corectă - că erorile de azi ar putea deveni normele de mîine, fiecare comentator are probabil limite personale și idiosincrazii inevitabile. Trebuie sa mărturisesc că între abuzurile vechi și răspîndite e unul cu care nu mă pot obișnui și pe care îl
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
autorilor (vezi François Lyotard - Ioan Buduca, Gèrard Genette - Mihai Cimpoi), precum și lipsa unei oarecare incisivități - autoarea trece cu vederea nereușitele și punctele slabe, e prea blândă. Toate acestea însă deranjează prea puțin. Una peste alta, Ultima epifanie este un eseu corect, exact, fără pretenția de a schimba radical opțiunile sau receptarea critică, un eseu a cărui autoare e conștientă ea însăși că propriul discurs critic nu se poate constitui în afara clișeelor, o introducere, așadar, întâi de toate, eficientă în poezia optzecistă
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
și dacă prezintă, dacă pun în pagină, realitatea teatrală. Mi se pare că această efervescență se opune drastic mișcării noastre teatrale în picaj, cuprinsă de sărăcie artistică și de lipsa expresivității. Spectacolele majore sînt tot mai rare. Masa specolelor bune, corecte se reduce, și ea, simțitor. De multe ori, un festival ține locul turneelor, prilejuri cu care un spectacol circulă prin țară și poate fi văzut în altă parte decît în locul de baștină. Nimic mai mult. Dacă succesul scontat nu se
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
a fost acordată filmului Femeile, fața uitată a războiului de Susan Muska și Greta Olafsdottir - poate cel mai exasperant film din festival prin lungimea sa (84') greu de suportat și printr-o poveste extrem de dezlânată și de risipită. Motivația juriului, corectă politic și rimând cu titlul filmului, nu mi s-a părut însă și oportună, existând în competiție un film cu un subiect simetric, Copiii. Kosovo 2000 (90') al ungurului Ferenc Moldovanyi, mult mai tulburător și mai atașant. Marele Premiu al
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
luat minute bune. După arestările eronate de care am vorbit, tăcere! Piste, suspecți, mafioți, clanuri (țigănești, desigur), copii în comă, jandarmi la poarta școlii și restul au ieșit din scena t.v. ca un fum pe un coș cu tiraj corect. Celălalt eveniment care este cea mai mare criză politică din sînul actualei puteri a avut parte de o mediatizare plictisită și succintă. Va să zică premierul își împachetează ditamai guvernul și-l duce la Cotroceni ca să-l convingă pe președinte de rostul
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
asemenea loc și nu e o bună idee să încercăm să reglementăm vorbirea străzii și e complet nerealist să stipulezi printr-un prim articol general că, fie și numai cei care vorbesc și scriu în interes public, trebuie să fie corecți și clari, și să aibă proprietatea termenilor, "conform normelor academice în vigoare". Obiecția principală care poate fi adusă inițiativei d-lui Pruteanu este că ignoră faptul că, exceptînd ortografia și punctuația, în celelalte domenii ale limbii tot ce putem încerca
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
Antoine Compagnon, Vincent Descombes, Luc Ferry, Marcel Gauchet, Pierre Manent, Pierre Rosanvallon și Jean-Marie Schaeffer, de la care am avut mult de învățat în ultimul deceniu. Spectator uluit în aceeași ordine de idei, ați atins, în treacăt, în conferință, problema criticilor corecți politic. Mă tem că deși sintagma "corectitudine politică" e vehiculată intens și la noi, puțini știu istoria acestei "norme". îmi cereți să descriu rapid un fenomen complicat. Simplific, deci. Corectitudinea politică moștenește și dezvoltă ideea marxistului american Herbert Marcuse, conform
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Mișu" (ori Nelu, ori Vasi, ori Gigi că tot aia e, indivizii fiind interșanjabili) continua să-i toarne lături în cap, excitat de superioritatea tot mai evidentă asupra umilului impiegat ce îndrăznise, o dată în viața lui, să facă un lucru corect. Povestea nu se termină, firește, aici: după ce, în văzul unei întregi țări "nea Mișu" (ori Gigi, ori...) ne-a demonstrat cu ce ticălos are de-a face, cu ce ins lipsit de șira spinării, cu ce incompetent și cu ce
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Haga" una dintre cele mai importante manifestări pe plan mondial în domeniul sticlei, au participat patru artiști români dintre care trei cu expoziții personale la Amsterdam și Leerdam. Este vorba de Mihai Țopescu, Alexandru Ghilduș și Ion Nemțoi. Pentru o corectă înțelegere, facem precizarea că nu a fost vorba de lucrările lor decorative de serie. Iată de ce considerăm inspirată inițiativa Muzeului de Artă din Craiova, adresată artiștilor sticlari gorjeni Valer Neag și Mihai Țopescu, de a deschide o expoziție personală într-
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
caraghios, nici pretențios, cuvântul purtând până mai ieri un ștaif de-o palmă. De la latinescul dissentio, deci, de unde în franceză dissention care înseamnă ca și la noi ce înseamnă. Nu eram în lumea lui Caragiale. Eram pe terenul unei conversații corecte. Iar despre cei doi n-ai fi greșit dacă ai fi spus că erau niște profesori. Dar care era, la urma urmei, disensiunea asta?... Disensiunea era, după cum se plânsese primul vorbitor, că băiatul lui, însurându-se și vrând să stabilească
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
spate și parțial acoperite cu o basma. N-aș fi știut că tinerii erau țigani dacă n-ar fi fost Însoțiți de femeie și dacă n-ar fi vorbit tot timpul, tare, pe țigănește. Cu stewardesele comunicau Într-o engleză corectă, dar cu un ton neobișnuit de autoritar. După ce trecuse ora mesei și cărucioarele cu mâncare și băuturi dispăruseră, glasul unuia, interpelând o stewardesă, m-a făcut să tresar: „Give me a tea, please!” A fost apoi povestea cu strănutatul. Eu
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
În privința sensului acestui termen rar, astăzi folosit numai ca adverb, deși în texte scrise în veacul al XVIII-lea, când a pătruns în românește, este atestat și ca adjectiv, vorbitorii care îl folosesc nu par să șovăie. În privința scrierii sale corecte însă, lucrurile stau cu totul altfel. Pe lângă ritos, singura formă recomandată de dicționare, apare câteodată și forma greșită rituos, adesea în textele unor autori cultivați, așa cum spuneam mai sus. Astfel, în "România literară" nr. 25 din 26 iunie 2002, putem
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
de curând în "România literară". În urma numeroaselor scrisori primite de la feluriți cititori mai puțin sensibili la fina ironie, redactorii s-au hotărât să scrie totuși laude, pentru a nu lăsa să se creadă că forma cu -ae ar fi cea corectă. Din păcate, se vede că nu toți cititorii revistei, intelectuali ori ba, au băgat de seamă schimbarea, de vreme ce, iată, se mai găsesc unii care să își închipuie că un stil împănat cu formule latinești citate și scrise după ureche poate
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
se pare că soluția cea mai la îndemână pentru ocolirea unor greșeli supărătoare este... renunțarea la asemenea ornamente stilistice "intelectuale". Sau, pentru aceia ce țin cu tot dinadinsul să le folosească, cunoașterea cât mai amănunțită a înțelesului și formei lor corecte, lesne de dobândit cu ajutorul oricărui dicționar mai răsărit. Cristian Gașpar, București Secretul lui Polichinelle 1. Călcâiul lui Ahile Definiția lichelei din "Ușa interzisă" a d-lui Gabriel Liiceanu este prea politicoasă. Rafinamentul acestui creator îl determină să găsească eufemisme care
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
Anca Sigmirean nu sunt deloc răi. Experimentații Mariana Neagu, Mariana Vasile, Eugen Tugulea și Tiberiu Covaci și-au făcut brav datoria în intermezzo-ul cu pricina, unii fiind înveșmântați precum eroii din Aventuri în epoca de piatră. Ceilalți au fost corecți, dar Geo Dinescu m-a dezamăgit cumplit în Helena. Că strădania celor mai multora dintre cei distribuiți s-a cheltuit în- tr-un spectacol Shakespeare din care a fost izgonit amestecul rafinat dintre oniric și realitate care înseamnă însăși substanța piesei
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
cazuri un ideal de pronunție care mi se pare, în mare măsură, o ficțiune culturală. La serii întregi de cuvinte - derivate sau împrumuturi în -iune, -ție, -orie, -ier, -ian (versiune, variație, meritorie, mineralier, italian etc.) este indicată o singură variantă corectă de pronunțare: cea în hiat (i-u, i-e, i-a...). De multe ori se afirmă clar că rostirea în diftong a respectivelor secvențe (iu, ie, ia...) este greșită. Cred că ar trebui organizate cercetări fonetice riguroase și aprofundate, în urma
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
a pronunțării reale a limbii române actuale, în diferitele sale contexte și registre de uz; ținîndu-se cont de diferiți parametri sociolingvistici și de variațiile de tempo ale vorbirii. Asemenea cercetări ne-ar permite să stabilim în ce măsură pronunțarea recomandată ca singura corectă se folosește cu adevărat: unde, cînd, de către cine. Și totuși, chiar pînă la realizarea unui mare proiect, cred că putem aminti sau presupune cîteva lucruri simple. În primul rînd, că diferența dintre hiat și diftong nu e chiar atît de
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
cronicilor și pentru revista în care semnătura dvs. apare glorios, fără îndoială, dar mai ales pentru dezvăluirile pe care le-ați considerat necesare, vin și vă subliniez la rându-mi că reacția mea la poeziile dvs. din tinerețe a fost corectă și definitivă. Înțeleg că n-ați mai scris versuri de multă vreme, astfel că relația noastră epistolară se va relua cu plăcere atunci când vă veți întoarce, neapărat cu har înmulțit, la poezie (Dan Predescu). * Afirmativ ori negativ, răspunsul v-ar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
ridică fustele în cap: Ce spuneți, fetelor, de vremea asta?" La Tîrgoviște este vremea pentru teatru. Aici am văzut Gîlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, un spectacol cu atmosferă, cu ținută, cu o trupă tînără și cu chef, un spectacol corect, spumos, în care valul de energii ale actorilor tineri, în mare majoritate proaspăt absolvenți, se întîlnește cu experiența regizorului Laurian Oniga. L-am găsit în formă bună. N-am mai văzut în ultimii ani nimic pus în scenă de el
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]