165 matches
-
regenerat de matricea unghială (porțiunea cea mai profundă a rădăcinei), în timp ce stratul moale ia naștere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia. Sub marginea liberă a unghiei se găsește șanțul subunghial, la nivelul căruia epidermul, cu stratul său cornos, se continuă cu unghia, formând hiponichium-ul. Limbul unghiei este unghia propriu-zisă și este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafața limbului se continuă la nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formând eponichium (perionix). Firul de păr este
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
șanțul subunghial, la nivelul căruia epidermul, cu stratul său cornos, se continuă cu unghia, formând hiponichium-ul. Limbul unghiei este unghia propriu-zisă și este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafața limbului se continuă la nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formând eponichium (perionix). Firul de păr este alcătuit din două părți: una externă, vizibilă, liberă, numită tulpină sau tijă și o parte ascunsă profund în derm, numită folicul pilosebaceu sau rădăcină (radix pili). Ultima se termină printr-o
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
firelor de păr este diferită: blondă, roșie, castanie, neagră. Ea este determinată de un pigment brun-grăunțos sau roșiatic, care se formează în bulb. Părul alb al senectuții se datorește pătrunderii aerului în tijă. Tija se dezvoltă din epiderm și este cornoasă, flexibilă, elastică, groasă între 0,006-0,6 mm, cu lungimea care variază între câțiva milimetri, până la peste un metru. Lungimea și densitatea variază regional și este legată de sex, pilozitatea fiind mai accentuată în regiunea capului, pe față la bărbat
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
balenă albastră și una cu cocoașă. Prima descriere publicată a balenei albastre provine din "Phalainologia Nova" de Robert Sibbald (1694). În septembrie 1692, Sibbald a găsit o balenă albastră eșuată în estuarul Forthului — un mascul de lungime, cu "„plăci negre, cornoase”" și "„două deschideri albastre mari de formă aproape piramidală”". Numele specific "musculus" este un termen latinesc ce poate însemna „mușchi”, dar și „șoricel”. Carl Linnaeus, care a dat denumirea speciei în opera sa "Systema Naturae" din 1758, știa aceasta și
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
dinăuntru, ci au un "cep" osos bine vascularizat. Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găsește o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două degete învelite în formațiuni cornoase numite ongloane, care le protejează. Vaca are pe maxilarul inferior 6 dinți: 2 incisivi 2 mijlocași și 2 laturași lați - tăioși, îndreptați oblic înainte; pe maxilarul superior ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
formațiuni cornoase numite ongloane, care le protejează. Vaca are pe maxilarul inferior 6 dinți: 2 incisivi 2 mijlocași și 2 laturași lați - tăioși, îndreptați oblic înainte; pe maxilarul superior ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează un loc gol numit bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafața lor creste de smalț în formă de semilună. Stomacul vacii are 4 compartimente: burduf, ciur, foios și cheag. Această alcătuire specifică reprezintă o adaptare la hrana cu un
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
pliuri, iar în cheag care ar fi omologul stomacului cunoscut de noi, se produce sucul digestiv. Când paște vaca apucă iarba cu buzele, o strânge cu limba într-un mănunchi și, o retează cu incisivii care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf. Când acesta se umple, vaca își găsește un loc de odihnă și începe să rumege; ea este un ierbivor rumegător. Iarba revine sub formă de bol din ciur în gură, unde este bine mestecată și
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
terestru. Sunt mai mult de 9000 de specii. Păsările au fost împărțite după Feider și colab. în 1976, în două subclase și anume "Saurure" ("Archaeornithes") și "Ornithurae" ("Neornithes"). Morfologie externă, vezi: Este acoperit de pene,fulgi sau puf,adică șolzi cornoși metamorfozați. Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: a fost redusă masă oaselor și numărul lor (păsările au între 11 și 20 de vertebre, în funcție de specie). A aparut carena, ce asigură o miscare mai bună a aripilor. În urmă adaptării
Pasăre () [Corola-website/Science/300076_a_301405]
-
sexuale , comparativ cu placebo ( vezi pct . 4. 2 și 4. 4 ) . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbția : Testosteronul eliberat de Livensa este transportat prin pielea indemnă printr- un proces de difuziune pasivă , influențat , în principal , de gradul de permeabilitate al stratului cornos . Livensa eliberează sistemic 300 micrograme pe zi . În urma aplicării plasturelui la nivel cutanat abdominal , concentrațiile serice maxime de testosteron sunt atinse în decurs de 24- 36 ore , cu un grad mare de variabilitate între indivizi . Concentrațiile serice de testosteron ating
Ro_596 () [Corola-website/Science/291355_a_292684]
-
dentiția se modifică mult: molarii au tuberculii rotunjiți și mult tociți, numărul dinților se reduce, capătă spații libere între ei și se uniformizează cu excepția caninilor care rămân dezvoltați; crestele în formă de W sunt absente. Limba este prevăzută cu papile cornoase și servește ca organ de perforație sau de sugere. Consumă de preferință fructe zemoase și dulci. "Macroglossus" și "Megaloglossus" au limba foarte lungă și se hrănesc cu nectar și polen. Sunt mai puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
la o adâncime de până la 2,5 m în deșerturi nisipoase, pășuni cu solul afânat și regiuni cu tufișuri. Aceasta „înoată” prin nisipul ușor, care se prăbușește în urmă, nelăsând niciun tunel permanent. Nisipul și solul sunt sondate cu pernița cornoasă a nasului, excavate lateral cu membrele anterioare și împinse în sus și înapoi cu cele 3 gheare mari de la fiecare membru posterior. Hrana este alcătuită din ciuperci și tuberculi, precum și din pradă animală, care este mâncată ori de câte ori este întâlnită. Ea
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
răspândire este în special insula Noua Guinee, dar unele specii de cazuar trăiesc și pe peninsula aloka din Australia. Numele păsării provine din malaieză „kesuari“. Păsările cele mai înrudite cu ele sunt păsările emu. ii au pe cap o creastă cornoasă ca un coif, prin care se deosebesc ușor de alte păsări alergătoare. Funcția acestei creste n-a fost până în prezent elucidată, se presupune că ar juca un rol de protecție al craniului când pasărea aleargă prin pădure sau servește la
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
puternice, terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafața incisivilor apar urme în relief, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii sunt mici. Între canini și premolari se află bara cornoasă. Măselele sunt late, cu creste de smalț. Este folosit pentru călărie, tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și pentru carnea lui, care poate fi consumată. Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut în urmă cu
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
diferite obiecte și mai ales pe pești cărora le perforează peretele corpului, sugându-le sângele și carnea, pe care trăiesc ca paraziți. Cavitatea bucală este în formă de pâlnie, mai îngustă spre esofag; pereții acestei pâlnii sunt presărați cu dinți cornoși, așezați pe lame (plăci) cartilaginoase, denumite respectiv placa supraorală sau maxilară și suborală sau mandibulară; mai găsim numeroși alți dinți, de asemenea cornoși, în spațiul denumit disc oral și situat între orificiul gurii și plăcile pomenite mai sus. Limba este
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
bucală este în formă de pâlnie, mai îngustă spre esofag; pereții acestei pâlnii sunt presărați cu dinți cornoși, așezați pe lame (plăci) cartilaginoase, denumite respectiv placa supraorală sau maxilară și suborală sau mandibulară; mai găsim numeroși alți dinți, de asemenea cornoși, în spațiul denumit disc oral și situat între orificiul gurii și plăcile pomenite mai sus. Limba este, de asemenea, înarmată cu dinți cornoși și are rolul unui piston. Nu au dinți adevărați (dinți placoizi). Tubul digestiv este rectiliniu, fără curburi
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
denumite respectiv placa supraorală sau maxilară și suborală sau mandibulară; mai găsim numeroși alți dinți, de asemenea cornoși, în spațiul denumit disc oral și situat între orificiul gurii și plăcile pomenite mai sus. Limba este, de asemenea, înarmată cu dinți cornoși și are rolul unui piston. Nu au dinți adevărați (dinți placoizi). Tubul digestiv este rectiliniu, fără curburi; stomacul este reprezentat printr-o dilatare abia perceptibilă, valvula spirală de asemenea extrem de redusă; glandele digestive (ficatul și pancreasul) sunt reprezentate slab sau
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
epoca de reproducere. În restul anului (în afara perioadei de reproducere) cele două sexe nu se deosebesc. La masculi, în perioada de reproducere, pe solzii părții superioare a corpului și ai flancurilor se formează câte un tubercul nupțial (numit și năsturel) cornos alb foarte evident, asemănător celor de la ciprinide. Cei mai mari tuberculi se află pe mijlocul flancurilor, iar dorsal și ventral mărimea lor scade. Pe fața dorsală a capului apar formații cornoase asemănătoare, neregulate. Corpul femelelor se dilată puternic în epoca
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
se formează câte un tubercul nupțial (numit și năsturel) cornos alb foarte evident, asemănător celor de la ciprinide. Cei mai mari tuberculi se află pe mijlocul flancurilor, iar dorsal și ventral mărimea lor scade. Pe fața dorsală a capului apar formații cornoase asemănătoare, neregulate. Corpul femelelor se dilată puternic în epoca de reproducere, din cauza dezvoltării puternice a ovarelor. La majoritatea femelelor apar de asemenea tuberculi nupțiali, însă foarte reduși. Aspretele se aseamănă cu "zglăvoaca" ("Cottus gobio"), cu care este adesea confundat. În
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
dermic este o chestiune complicată, care depinde nu numai de partiția medicamentului între faza uleioasă și cea apoasă, de concentrația medicamentului și de concentrația și mărimea particulelor, ci și de interacția dintre surfactanții utilizați pentru stabilizarea emulsiei și lipidele stratului cornos [6]. Se utilizează diverși surfactanți pentru sistemele de eliberare dermică și pentru aplicațiile cosmetice (Tabel 1). Surfactanții etoxilați joacă un rol special ca emulsifiant în emulsiile de acest gen. Datorită naturii lor neîncărcate, aceste emulsii sunt compatibile atât cu surfactanți
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
Bibilica ("Numida meleagris") este o pasăre domestică, de mărimea unei găini, care face parte din familia numididae. Este originară de pe continentul african. Are pene negre-cenușii împestrițate cu alb, capul fără pene sau puf și o proeminență cornoasă dură pe frunte, deasupra ciocului. În dicționarul său din 1929, Lazăr Șăineanu preciza că bibilica este „turbulentă și gâlcevitoare”. Bibilicile se hrănesc cu semințe și insecte și se împerechează pe viață (sunt monogame). Ouăle lor au coaja mult mai dură
Bibilică () [Corola-website/Science/320064_a_321393]
-
începe cu o pâlnie bucală, care în stare deschisă are forma rotundă sau ovală iar numele "ciclostomilor" se datorește gurii lor rotunde. Fălcile (maxilarele) și dinții adevărați (dinți placoizi) din gură lipsesc. La petromizoni gura este căptușită cu numeroși dinți cornoși conici, numiți odontoizi, al căror număr, formă și așezare variază după genuri și specii. Mixinele n-au decât un mare dinte cornos așezat pe plafonul gurii și două șiruri de dinți mici pe vârful limbii. Aparatul bucal este adaptat pentru
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
Fălcile (maxilarele) și dinții adevărați (dinți placoizi) din gură lipsesc. La petromizoni gura este căptușită cu numeroși dinți cornoși conici, numiți odontoizi, al căror număr, formă și așezare variază după genuri și specii. Mixinele n-au decât un mare dinte cornos așezat pe plafonul gurii și două șiruri de dinți mici pe vârful limbii. Aparatul bucal este adaptat pentru supt. Ciclostomii se pot fixa prin sugere pe diferite obiecte și mai ales pe pești cărora le perforează peretele corpului, sugându-le
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
este numele generic dat unui grup de reptile din ordinul "Squamata", ce cuprinde peste 6.000 de specii, În mod tipic au pielea verde-cenușie sau pestriță, cu capul și abdomenul acoperite cu plăci cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, îndreptate în afară, cu coada lungă, subțiată spre vârf, regenerabilă. Șopârla are o piele cărnoasă, îngroșată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejați de o membrană
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
laringe. Mucoasa dezvoltată care acoperă limba este continuarea mucoasei cavității bucale pe care se află papilele linguale "(Papillae linguales)", prelungiri cu forme diferite "Papillae filiformes, Papillae conicae, Papillae lentiformes" cu rol mecanic (la rumegătoare aceste papile sunt acoperite cu strat cornos ceea ce determină aspectul aspru al limbii), Papilele gustative "(Papillae gustatoriae)" ce au forma de ciupercă "(Papillae fungiformes)" care sunt terminațiile nervilor "glosofaringian" și "facial" au rol senzitiv: tactil, termic și gustativ. Pe marginea limbii se află papilele "Papillae vallatae" ce
Limbă (anatomie) () [Corola-website/Science/302080_a_303409]
-
până când nu mai au tendința de a se lupta. Niciodată stăpânul nu intervine fizic în lupta lor, deoarece acesta poate fi zgâriat sau mușcat serios. Pisicile au nevoie să zgârie, fiind procesul prin care se îndepărtează straturile inutile ale țesutului cornos care constituie ghearele. Prin întindere se exersează mușchii, încheieturile și tendoanele. Dacă pisica zgârie mobila din casă, înseamnă că are nevoie de o suprafață pe care să își ascută ghearele. Pentru a elimina această problemă, stăpânii pot achiziționa suprafețe de
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]