185 matches
-
iritante, Încât piciorul i s-a inflamat foarte tare, fiind la un pas de gangrenă. În urma tratamentului meu, pacientul a fost recuperat, iar piciorul său - vindecat. Ulterior, generalul suferi o contracție a mușchilor feței, care, din pricina nasului său lung și coroiat, ieșea În evidență Într-un mod foarte neplăcut. Eu am atribuit această boală consumului de șampanie fără măsură, care i-a afectat și creierul. Deși l-am vindecat atunci, continuându-și viciul și În țara sa, muri, pe neașteptate, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
superb croit. La vederea lui Carmen, își scoase pălăria cenușie, iar părul sub ea era cenușiu și fin, de parc-ar fi fost cernut printr-un voal. Sprâncenele groase îi dădeau un aspect vag sportiv. Bărbia îi era lungă, nasul coroiat, ochii cenușii, gânditori, privind puțin pieziș, deoarece cuta de deasupra pleoapei le acoperea colțul. „Oribilă”, în acest peisaj, este absența alternativei viabile. Chiar și personajele prinse în cercul infracțional doar temporar, pentru că speră, la un moment dat, să trăiască decent
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spătoasă. își duse mâna la gură ca să acopere dinții ieșiți ce rânjeau ca o căpățână de miel și întrebă, zâmbind numai din ochi : - Da, mata, ce vrai să iei ? Ca s-o vadă lumea, un om cu plete și nasul coroiat ridica în sus, la o căruță, o purcică tărcată care guița asurzitor, căscând râtulețul roz. - Chepteni, piepteni, hai la chepteni ! zâmbea tuturor o țigancă strânsă sub sâni într-un ilic violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dădea biberoanele și Îmi schimba scutecele. Îmi pieptăna părul cu degetele. Când Începeam să fac sandal, Lefty mă căra prin cameră. Pentru că nu putea să-mi vorbească, mă zgâlțâia mult și Îmi cânta, și-și freca nasul lui mare și coroiat de năsucul meu micuț, latent. Bunicul meu arăta ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am dat seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt, insistă afaceristul. Multiplică plecăciunile și la adresa lui Herodes: — Cu un capital minim, am putea scoate un profit înzecit, ce zic eu, însutit chiar... Iulius Agrippa îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să se prăvălească În desiș. Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase tatăl său, Nick Începu să se gândească al el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care-i acoperea bărbia mică, la astea nu se gândea niciodată - Întotdeauna ochii. Erau cumva protejați de sprâncene - erau adânciți sub ele, de parcă ar fi fost vorba de un sistem conceput pentru a proteja ceva foarte valoros. Vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu puteau nici să nu fie deloc de acord cu el. Era una dintre acele Întrebări cu care-ți bați capul, ca siluetele care văzute dintr-o parte par o fată frumoasă, iar din altă parte - o băbătie cu nasul coroiat. Depinde de perspectivă. —O, Doamne, ce putem face? spuse Heidi pe un ton posomorât, Încă obsedată de pești. Nu putem să le spunem ceva? Vreau să-i cumpăr pe toți și să-i arunc Înapoi În apă. Nu te uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
violină anunță din cerdac: "V-am adus poșta!", și în ușa deschisă apăru o fetiță cu ten cald, simpatic, de țigancă, cu capul aproape prea mare, care o făcea și mai simpatică, cu ochii veseli, timizi, rugători, și cu nasul coroiat, care o făceau încă și mai simpatică. "Domnule doctor Codrescu, dă-mi voie să te recomand verei mele, doamna Matilda Ioan." Doamnă! O secundă mi s-a părut o glumă, o farsă. Dar doamna Timotin nu putea face astfel de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
impresionant. Apoi m-am dus s-o văd din față și mi s-a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea o asemănare brută, dar evidentă cu Connolly. Îndrăznesc să spun: chiar și cineva care n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pândind în toate părțile cu ochii ca două picături de catran. Se uită și Dumitrache Hazu la unul, lung și adus de spate ca o cobâlă, cu obrazul negru și uscat ca o coarnă, cu privirile agere și cu nasul coroiat. Își aduse aminte că l-a mai zărit la vânzarea juncanilor, apoi îl pierdu din vedere, pe când Băieșu, întorcându-se din când în când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas blând boii albi. Așa ieșiră domol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lovitură tare și o săgeată, în deșert, în stânga. Țiganul se înălță, el căzu. Văzu a doua oară scânteierea cuțitului. Răcni lung, cu glas chinuit: Nu mă omorâți, oameni buni! Vă dau paralele, numai nu mă omorâți!... Țiganul nalt, cu nasul coroiat, se avântase ușor în car. Dumitrache Hazu cercă să se scoale. Simți că cineva îi smulge punga din chimir. Pieptul îi pârâi. Sângele îi năvăli în ochi. Simți a doua săgeată în deșert. Porni a geme lung, fioros. Țiganii ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ca o nesfârșită pleavă a boabelor, risipită în toată întinderea albastră a văzduhului. Lumini ardeau în casele scunde, dar glasurile erau ogoiate pretutindeni. Fata cerca să înțeleagă jocul umbrelor prin ferestrele aburite; zărea un profil de bătrână cu nasul coroiat, ori un moșneag neclintit cu barba răscolită în jurul buzelor. Deodată tresări. Cineva se apropiase repede de dânsa, ocolind colțul hudiții, o privise plecându-se, apoi trecuse mai departe. „El e...“ se gândi ea, și încremeni în loc. Îi bătea inima. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița și cafeaua. Apoi desfăcu o legăturică murdară, plecându-și nasul coroiat și ochii mici spre ea. Haia o urmărea cu privirile prin casă, fără nici un cuvânt. Înțelegea că i se pregătește ceva, avea nădejdi, avea temeri de moarte. Pleoapele-i căzură deodată peste lumini și începu să plângă cu amar. —Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unui trandafir de piatră. I-am rupt-o. Vultur-în-Zbor s-a simțit prost. Punând o asemenea întrebare se expusese ridicolului răspunsului. Bagheta era folosită la demonstrațiile ocazionale de talent vrăjitoresc ale lui Deggle. Individul stătea în picioare, cu nasul lui coroiat, întunecat la chip și învelit într-o mantie neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe Deggle pentru că reușea să-l impresioneze. Magicianul nu-și dezvăluia niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru că, după ce de-acum se lăsase păcălit de două ori de iluzie, se aștepta la o a treia, dar mai ales pentru că simțea în sinea lui certitudinea absolută și frica paralizantă că acest bătrân șef de trib întunecat, cu nas coroiat și capul împodobit cu pene, era chiar încarnarea zeului Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
într-un final la zeul său, a spus Axona și cuvintele lui au stârnit iarăși un fior în inima lui Vultur-în-Zbor, pentru că scoteau la iveală ceea ce ascunseseră întunericul și veșmintele de ceremonie. Zeul Axona cel bătrân și întunecat, cu nas coroiat și cap împodobit cu pene, era femeie. — Născut-din-Moarte. Zeul i-a rostit numele îignorând numele de bărbat pe care și-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine. În sfârșit, ușa se deschide larg și intră un domn înalt și slab, cu mustață mică, neagră, cu părul despărțit în cărare la dreapta și bine pieptănat, cu nasul coroiat și ochii mici, negri și plini de răutate. Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și date cu bradolină. ― Bună dimineața, băieți! Unii mormăie timid ceva, în semn de răspuns; iar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Alexandru Încercă să-i distingă trăsăturile, dar nu reuși. Brusc, flacăra narghilelei se aprinse. Pictorul scoase discret o foaie nouă și contură rapid chipul unui dregător cu trăsături arabe, Îmbrăcat În alb. Era un om În vârstă, slab, cu nasul coroiat și cu priviri care sugerau că nu se supune aproape nimănui. Portretul lui sugera siguranță, dar și un soi de răutate adâncă, pe care Alexandru o simțise din prima clipă. Omul intră În palat, iar desenul dispăru, făcut sul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întors și cu o țesătură fină, asemănătoare mozaicurilor arabe. Părea nu foarte Înalt, poate de Înălțimea voievodului Ștefan, era slab și osos, cu un chip ciudat, de pasăre de pradă, sau poate doar așa părea la prima vedere, din cauza nasului coroiat, asemănător unui cioc de șoim. Lângă divan se afla o platoșă de oțel cu Încrustații aurite și cizmele de călărie, Încă pline de praf. Sultanul tocmai se Întorsese de la asediul Sucevei. - Să trecem peste comedia cu țăranul care nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dorința de a-l revedea pe Jonathan. Star face prezentările, Selwyn îi adresează un foarte scurt ce mai faci, abia atingându-și degetele de ale lui Jonathan. Este important, mormăie el, întorcându-și atenția asupra unei femei cu un nas coroiat și un turban enorm de mătase ca un munte, să ne pierdem speranța. Dacă nu facem asta, negăm condiția de bază sub care trăim. Suntem oamenii care trăiesc niște consecințe. Ce rol ar avea speranța în viața noastră? Toți murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
conducătorul Marelui Consiliu, iar celălalt prințul Kung, fratele vitreg al împăratului. Su Shun e un manciurian ambițios și arogant în vârstă de peste patruzeci de ani: un bărbat înalt, cu o constituție viguroasă, ai cărui ochi mari și nas subțire, ușor coroiat, mă duc cu gândul la o bufniță. Spîncenele-i stufoase sunt inegale, una fiind mai sus decât cealaltă. E cunoscut pentru inteligența și temperamentul său exploziv. El reprezintă partea conservatoare a Curții, iar soțul meu îl numește „comerciantul care vinde idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]