381 matches
-
picioare și mi-a pus cutia în brațe. Am terminat interviul. Ne-am luat rămas bun. Am plecat, eu purtând țanțos cutia în brațe. Am ajuns la lift. Ne-au întors din drum zgomotul făcut de fuga disperată a personajului corpolent și strigătele sale: "Copii, n-ați gustat palinca mea!" Ne-am întors. I-am mulțumit, dar am băgat scuza că e cald și ne grăbim să publicăm interviul. Ceea ce era perfect adevărat. Ne-a pus în brațe două PET-uri
Victor Ciutacu dezvăluie cum l-a cunoscut pe Traian Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77430_a_78755]
-
Victor Olaru se trata cu un pahar de vin rubiniu când auzi În spatele său bătăi puternice În ușă și o voce puternică: Deschide, imediat! În numele legii! Victor deschise și În sălița scundă intrară, fără să salute, un maior de miliție corpolent, pădurarul Zota și șeful de post Botezatu. Ultimii au schițat o umbră de salut către gazda care Înțelese totul din prima clipă și nu mai aștepta alte explicații. Tăria sa de jandarm Încercat Îl părăsi imediat și sângele nu-i
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În ani, schimbările de mentalitate În distribuire și acceptare! Am mai povestit despre Zița mea din 1980, de la Sibiu, care era grasă și avea 48 de ani (hulită de o regizoare tradiționalistă); au trecut 15 ani și Dorina Lazăr, tot corpolentă, tot vîrstnică, la Odeon nu mai scandaliza pe nimeni. La fel, o „grasă” de la Nottara, În 2011. Actorul C. Nottara Îl juca pe Tipătescu la 25 de ani și nu intriga lumea teatrului: Cosmin Crețu Îl juca la 32 și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din cap și dispăru. Se simțea aiurea. Hotărî să mai facă o ultimă Încercare și se Îndreptă spre o ușa mai Îndepărtată, dinspre capătul holului, pe care o zări Întredeschisă. Intră fără să mai bată. Vocea tunătoare a unui bărbat corpolent, lipsit de păr pe cap, care vorbea la telefon, Îl sperie pentru câteva clipe. Se pregătea să iasă, așteptând să fie dat din nou afară, când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fetei. Și, ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să vă declar că am primit și eu un bocanc În ouțe (Dumnezeule, cât m-au durut și cum mi s-au mai Învinețit!) de la Gică Buzatul, un individ din clasa Umflei, corpolent și cât se poate de Înfricoșător, care Începuse să o protejeze necondiționat pe Otilia (cred că fata habar nu avea) și căruia i se păruse Într-o zi că Întârziasem prea mult uitându-mă “după blondă”, ba chiar, spunea el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
domnul Stratan („Gârneață”). Un tip retras, la locul lui. I se spune așa pentru că are mâna răsucită și se uită mereu Încrucișat. E medic veterinar, aflat În pragul pensionării. Mi-a spus, printre altele, deranjat, că noul administrator (o doamnă corpolentă, de la scara vecină) i-a cerut pe un ton ridicat să-și declare la asociație siameza pe care știa că o are În apartament. Mai spuse ceva de domnul Cantemir, care (Îl cunoscusem, doar, cu toții cât de corect era) nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când am fost pus în brațele doicii, care-i dădea piept și verișoarei mele primare, o stricată, viitoarea mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să vezi? Madam Cateluța intră cu un malac corpolent și brunet. Ce naiba căuta acum aici cu ăsta? Abia în secunda următoare m-am dumirit că nu era nicidecum duminică seara, ci luni dimineața. Până în clipa aceea avusesem alte preocupări, mai presante și nu stătusem deloc să observ asemenea lucruri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rezerva lui, ba chiar că și după ce memoria i s-ar fi activat, lăcomia nu o să-l lase să facă o asemenea risipă. Pe la vreo șase și jumătate își făcu apariția cel de-al treilea portar. Anton era un bărbat corpolent, gușat, cu ochi exoftalmici și nemaipomenit de placid. Părea un pachiderm matusalemic și plin de înțelepciunea pe care vârsta ar trebui să o confere. Dar nu era vorba de înțelepciune, ci doar de o banală problemă glandulară. Una cu care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
particulare. Pe o ușă batantă, deasupra căreia scria cu litere mari PRIMIRE, se tot fluturau diverși indivizi îmbrăcați în tot felul de halate și uniforme medicale divers colorate. Cea mai mare frecvență de intrări și ieșiri o avea o duduie corpolentă, între două vârste. Prima dată scoase capul și privi în sala de așteptare. Și-l retrase rapid, spunând cuiva dinăuntru: "Nu-i cine știe ce". Un minut mai târziu, ieși cu niște chei în mână și se duse la grupul sanitar. Deschise
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se afla o cană frumoasă, din porțelan, din care se ridica aroma unei cafele bune. Se scurse așa cam un sfert de oră, într-o liniște care nu era tulburată decât de chicotelile grupului și de târșâitul papucilor doamnei celei corpolente. Până la urmă, tipul cu bandajul nu mai rezistă: "Alo! Da' dă noi nu să ocupă niminea?", lansă el o întrebare către cele cinci cadre medicale. Aceștia nu părură să-l audă. În schimb, ieși mânioasă foc durdulia. Ridică un index
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aia să ai doar un petic de pânză deasupra capului, și nici ăla permanent?“, a clevetit subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o nuntă, dovadă garoafele lipite pe capote, printre care sclipeau roșu Întunecat câteva pete de sânge, probabil al nuntașilor, dacă nu cumva chiar al mirilor. Un model de familie a făcut și unele comentarii disprețuitoare despre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
forțată semăna Îndeajuns de bine cu energia aceea aproape lichidă care ar fi trebuit să li se scurgă prin creștet În trup, adunîndu-se ca Într-un pahar. Singurul risc era ca, acumulînd prea multă energie cosmică, vreuna din doamnele mai corpolente să leșine, lucru care, din fericire, nu se Întîmplă. În schimb, În grupul doamnei Agneta, lucrurile nu mergeau deloc bine; la drept vorbind nu mergeau deloc. Socotind probabil că erau oricum plini de energie cosmică, pacienții executau tot felul de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
poate acelei energii secrete pe care o posedă ființele ciudate. Sau măcar o femeie oarecare, prin nimic remarcabilă, totuși cu aerul Îngrijit, simpatic și ușor dulceag care face farmecul cucoanelor din provincie. Aceasta era, În primul rînd, șatenă și mai corpolentă decît mă așteptasem. O femeie mai curînd fără vîrstă, dar În orice caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor cincizeci, Îmbrăcată Într-un palton cu marginile roase și de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu se mai termine. Ar vrea ca opririle În stații În care se face schimbul grăbit de călători să fie de fapt opriri În timp. Un copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu tot cu buzunare. Știam cî sunt morți și totuși mî găndeam sî le spun sî se ridice, pentru cî ăn sala de teatru spectatorii au plecat, a râmas unul singur și-ar vrea și el sî plece. |ntr-un tărziu, Un bârbat corpolent, ămbrâcat ăntr-un halat alb, mototolit, m-a ăntrebat cum o cheamî pe femeia a cârei identitate nu se știa. Am negat cî aș cunoaște, ba, mai mult, am spus cî tatâl meu, vâduv de foarte mulți ani, avea multe legâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă până la Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție a fost un negustor corpolent. La marginea drumului Începu o târguială lungă. „Apă minerală! Apă minerală!“ Un neamț cu părul tuns scurt se plimba În sus și-n jos, murmurând furios ceva numai pentru sine. Myatt auzi o voce spunând În englezește În spatele lui: — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putut să spună că SUA pot câștiga războiul și fără Marea Britanie, aliatul lor de sânge, atunci la ce să se mai aștepte ceilalți? ONU, NATO și chiar UE vor fi supuse, ca și armatele, unui proces de retehnologizare și miniaturizare, corpolentele agregate de voturi și vetouri vor fi luate la polizor până când vor deveni scule performante cu care America își va face politicile mult mai simplu și de-a dreptul. Un prim pas, după cum am văzut, este microfonarea supertehnologizată a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-l impresioneze - și totuși, Însăși tăcerea ei păruse mai aproape de adevăr decît orice i-ar fi putut spune. Ridică perdeaua și intră În cort. Înăuntru era Întuneric beznă, așa Încît cu greu izbuti să deosebească silueta doamnei Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
va face portretul Într‑o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întâlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că‑l veți suspecta de ceva, Întrucât nimic din Ținuta sa nu‑i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surâs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decât cu tipul rus, corintian. Indiferent de slăbiciunea sa față de micuțele pariziene, el era, fară Îndoială, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i anunțase prezenta. Ar fi putut să-l ia drept un nor dens sau drept un munte care s-ar fi interpus deodată între el și cer, dar era evident că era vorba despre un om, fără îndoială cel mai corpolent pe care Tapú Tetuanúi îl întâlnise vreodată. —Chimé?... murmura ezitant, imaginându-și că poate herculeeanul Uriaș din Farepíti urmase și el același drum, cu vagă speranța de a se bucură de o noapte de dragoste cu dulcea Maiana. Ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ani în urmă. Micul Danny, puștiul alături de care am crescut cu toții, e acum doctor veterinar. Trăiește într-una dintre sutele de case identice ale unui complex rezidențial din suburbii. Își tunde peluza. El e, între două vârste, chel, puțin cam corpolent, și uitat de toți. Vedeta asta a cărei stea a pălit. E fericit și trăiește într-o casă cu două dormitoare. La colțurile ochilor are riduri din cauza râsului. Ia pastile ca să-și controleze colesterolul. E primul care recunoaște că după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un colț, superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-o deschid. Nu merge cheia, broasca pare să fie blocată. Mick a răsucit cheia, apăsând totodată mânerul. A pus un umăr pe ușă și a Împins-o cu putere. Abia acum și-a dat Margaret seama cât se Îngrășase. Corpolent fusese el Întotdeauna, chiar și În tinerețe, dar acum devenise cu adevărat masiv. Dimpotrivă, mâinile lui lucrau cu o delicatețe care nu se potrivea cu restul. Cineva a umblat la broască. Fii fără grijă, o deschid, e-o nimica toată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]