714 matches
-
Sânziana Stoica (Marele Premiu la FNTI 2014 pentru spectacolul „Trădare”) și Sânziana Tarța (actriță, concertează cu Ada Milea și Cari Tibor) vor lucra împreună cu trupa AS din București. Ștefan Lupu, care îi va pregăti pe adolescenți pe mișcare scenică și corporalitate este actor la Teatrul Mic din București, face parte din compania de dans contemporan „Gigi Căciuleanu România” și colaborează cu diferite teatre din București, atât ca actor, cât și ca dansator sau coregraf, axându-se în special pe conceperea spectacolelor
Gala RELIEF - Laborator de teatru tânăr, la Teatrul Excelsior by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105492_a_106784]
-
istorică.” (Sanda Cordoș) „Cred cu tărie că în Simona Sora se ascunde un prozator cu simțire acută, cu gustul misterului psihologic turnat în retortele unui senzualism ardent. Prea mult, prea subtil și prea bine se simte autoarea între arcanele scriiturii corporalității, ca să nu întrevezi scriitorul «cu adînci păcate» ascuns tăcut și pînditor, cu cearcăn voluptuos, îndărătul dosarelor bucșite ale grefierului hermeneutic.” (Dan C. Mihăilescu) Simona Sora, eseistă și prozatoare, prezentă în ultimii 20 de ani în presa culturală din România cu
Simona Sora la Salon du Livre des Balkans 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105502_a_106794]
-
în alcătuirea definiției ca gen. Considerând același exemplu, atunci când spunem că „omul este o vietate rațională”, prin „vietate” înțelegem o substanță cu corp și suflet. Astfel, genul „vietate” cuprinde și sufletul (forma oricărei ființe vii, exprimabilă prin termenul „animalitate”) și corporalitatea (materia oricărei ființe, exprimată de Toma prin termenul lapideitate, din latinescul lapideitas, „pietricitate”, un termen menit a desemna orice corporalitate neînsuflețită). În alți termeni, tot ai lui Toma, „corpul va fi genul ființei animate, deoarece în ființa animată nu se
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
substanță cu corp și suflet. Astfel, genul „vietate” cuprinde și sufletul (forma oricărei ființe vii, exprimabilă prin termenul „animalitate”) și corporalitatea (materia oricărei ființe, exprimată de Toma prin termenul lapideitate, din latinescul lapideitas, „pietricitate”, un termen menit a desemna orice corporalitate neînsuflețită). În alți termeni, tot ai lui Toma, „corpul va fi genul ființei animate, deoarece în ființa animată nu se cuprinde nimic care să nu fi fost conținut în corp în mod implicit” . În sfârșit, substanțele compuse (indivizii) au și
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
inteligibile sunt desprinse de către intelect din aceste imagini particulare ale lucrurilor. Sufletul este capabil de cunoaștere, însă nu percepe inteligibilul în mod direct, ci numai prin lucruri și mai ales între anumite limite și într-un anumit fel, condiționat de corporalitatea sa. Cunoașterea apare prin contactul cu obiectele individuale și sensibile care imprimă în simțuri speciile lor imateriale. Acesta este, de altfel, unul din punctele cruciale prin care Toma se distinge de predecesorii săi , anume rolul trupului în percepția și intelecția
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
ca Molly Bloom, Issy sau Anna Livia Plurabelle în universul scriitorului. Deși adesea a tratat feminitatea cu afecțiune, subtilitate, simpatie și umor,Joyce a fost criticat în numeroase rânduri pentru faptul că, în operele lui, femeile par limitate de propria corporalitate, preocupate fiind în mod obsesiv de sexualitatea lor și arătându-se mereu inferioare intelectual bărbaților. Molly Bloom dovedește carențe culturale în raport cu soțul ei când întreabă ce înseamnă cuvântul „metempsihoză” ("Calypso"), ba chiar exprimă tendințe antiintelectuale: „nu mai pot eu de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
redefinit omul drept un animal rațional muritor, și a considerat animalele ca având mai puțină rațiune decât oamenii. Conceptul de animal rațional este des folosit în filozofia scolastică. Enciclopedia catolică a caracterizat omul sub influența lui Porfir ca substanță, sensibilitate, corporalitate și rațiune, în timp ce persoana era definită ca substanță de natură rațională. Când Descartes ajunge în "Meditații metafizice" la memorabila concluzie „Cuget, deci exist”, se va întreba că „dacă nu cunosc încă cu destulă claritate ce sunt, eu cel care sunt
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]
-
profund disimulat ”noi” era un construct cultural, care ascundea în sine hegemonie - în particular dominarea modelelor bărbătești ale normativității”. În primul capitol din "Convenio," Miroiu pleacă de la abordări teologice feministe, cu insistență asupra interpretărilor care conduc la inferiorizarea femeilor și corporalității, în opoziție cu spiritul și litera Evangheliilor, lipsite major de mesaje misogine, ba dimpotrivă, încărcate cu mesaje egalitare și cu o insistență semnificativă asupra atitudinii femeilor din preajma lui Hristos și a lui Hristos față de femei. Miroiu utilizează acest filon de
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
care, prin reconversia funcțiilor lor expresive și prin regândirea atributelor lor strict obiectuale, au devenit ansambluri autonome, de sine-stătătoare din punctul de vedere al perceperii vizuale. Formele au căpătat coerență în virtutea poeticii imaginative sau asociative a artistului. Ele au dobândit corporalitate și o logică dedusă din noua rigoare constructivă concepută de artist. Elemente colate (din fractalii textile, de lemn, tablă sau alte materiale extrase din recuzita ambientelor etnografice rurale din zonă) sau reintegrate în compoziții plastice numite de autor pictoobiecte, au
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
senzoriale în corpul creat de ele, provin din funcțiile senzoriale și mentale, dar din niște simțuri și minte fără corp. În această ipoteză a creației a orice prin sine, rezultă paradoxuri și iată cum: Dacă simțurile creează informația purtătoare de corporalitate, este necesar ca ele să fie anterioare corpului creat de ele pentru a îl putea crea, dar dacă sunt anterioare corpului, ce nevoie mai au de corp pentru a face, simți și gândi tot ce doresc. Pe de altă parte
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
Printre discursuri de asumare a tot ce este mai profund subiectiv în explorarea transsexualității, heteronormativității, tematizării „abaterilor” de la prescripții sociale și nevoii de a iubi și de a fi iubit necondiționat. Parallel este construit pe trei paliere de performare a corporalității în continuă devenire și multiplicare. Un prim nivel ține de performarea extremă a „performanței” fizice. Corpurile își testează limitele ajustării la un ideal de perfecțiune care le stoarce de vlagă. Asistăm la o ritualizare a epuizării depuse în fiecare mușchi
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
supralicitant și încrâncenat domesticirea, subordonarea față de „forța menținerii în formă”. Menținere abrutizantă care devine un fel de „atestat de confirmare” a perfecțiunii dezirabile, a formei-șablon în care cine nu intră nu există. Trupurile execută mișcări de înstrăinare de propria lor corporalitate mecanizată, care le reduc la un cumul de gesturi repetitive, obsedante, dureroase. Lucia Mărneanu și Kata Bodoki-Halmen sar coarda, fac flotări, ridică haltere, sar coarda, fac flotări, ridică haltere, iar și iar, într-un ritm care se accelerează treptat. Fețele
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
în cultură limitată la intimitatea proprie, proiectează asupra practicilor care o alcătuiesc senzația foarte distinctă de normalitate și justețe”[3]. [caption id="attachment 1643" align="aligncenter" width="600"] Scenă din Parallel[/caption] Există în Parallel două straturi suprapuse de reprezentare a corporalității - o reprezentare profund subiectivizată și o alta semi-subiectivizată prin ficționalizare. Există, pe de-o parte, o autoreflexivitate corporală - narațiunea propriilor corpuri încătușate în clișee de conformism corporal, dorindu-și mai mult decât orice să se elibereze de carcasa dură a
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
pe de-o parte, o autoreflexivitate corporală - narațiunea propriilor corpuri încătușate în clișee de conformism corporal, dorindu-și mai mult decât orice să se elibereze de carcasa dură a imperativelor sociale - iar pe de altă parte, o construcție ficțională a corporalității - vizibilă în elaborarea unor prezențe corporale ficționale pe care cele două performere le „fabrică” sub ochii noștri. Parallel se încheie cu o rugăciune: „Tatăl nostru care ești în ceruri/ Și mama noastră care ești în bucătărie”. O rugăciune care coboară tații
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
specii umane, numai ei și fără limitare temporală. Intenția lui Abélard este prin urmare aceea de a defini păcatul în mod riguros: este altceva decât viciul și altceva decât fapta rea. Înțelegem astfel că păcatul nu aparține naturii și nici corporalității. El trebuie înțeles ca o consimțire față de ceva ce, fiind un propriu, nu aparține naturii sau esenței noastre. Există prin urmare o deficiență proprie omului nu ca natură în sine ci ca natură căzută. Aceasta este o condiție dată, o
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
literară", nr. 10/2000); Miron Beteg - Tentațiile povestirii clasice ("Familia", nr. 2/1994); AI. Th. Ionescu - Viața personajelor secundare ("Calende", nr. 2/1994); Virgil Podoaba, Mihai Sîn, Aurel Pantea ș.a. Referințe critice: "Sub pana scriitorului , aproape invariabil, femininul cade în corporalitate iar strategiile sale nu fac decît să certifice, se pare, faptul ca seducția este starea naturală a femeii. Deși semnificațiile se succed fortuit, întregul eșafodaj textual din acest plan al românului Penultimul Don Juan se sprijină pe obsesia strategiilor iubirii
Eugen Curta () [Corola-website/Science/310599_a_311928]
-
iar membrii ordinului pitagoreic jurau pe acest număr. Astfel iau naștere numerele. Monada este asociată punctului, diada corespunde liniei, triada semnifică suprafața, iar tetrada corpul geometric (spațialitatea). Spațialitatea este modelul matematic al corpului sensibil dar și condiția de posibilitate a corporalității. În acest moment, pitagoricienii gândesc condiția de posibilitate (rațională) ca și o cauză suficientă pentru corpuri. Distincția simplă între "sterea schemata" ("figuri spațiale") și "aistheta schemata" ("figuri corporale") reprezintă un argument conform căruia spațialitatea precede, condiționează și asigură apariția corporalității
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
corporalității. În acest moment, pitagoricienii gândesc condiția de posibilitate (rațională) ca și o cauză suficientă pentru corpuri. Distincția simplă între "sterea schemata" ("figuri spațiale") și "aistheta schemata" ("figuri corporale") reprezintă un argument conform căruia spațialitatea precede, condiționează și asigură apariția corporalității. Aceste idei vor fi împărtășite și de Platon, conform mărturiei lui Aristotel, care informează că magistrul său ar fi susținut, la un moment dat, teoria despre "eidos-arithmós", idei-numere, teorie care își are probabil originea în doctrina pitagoreiciană despre numărul ideal
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
București). În „Masca Morții Roșii” Poe adoptă multe convenții ale ficțiunii gotice tradiționale, inclusiv petrecerea acțiunii la un castel. Cele mai multe camere pot fi reprezentative pentru mintea umană, arătând diferite tipuri de personalitate. Imaginea sângelui și a timpului indică, de asemenea, corporalitatea. Ciuma poate, de fapt, reprezenta atributele tipice ale vieții umane și ale mortalității. Acest lucru ar implica faptul că întreaga poveste este o alegorie despre încercările inutile ale omului de a opri moartea; această interpretare este general acceptată. Cu toate
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
asimilat, cu un firesc nebănuit, experiența bogată pe care istoria artei o pune la îndemînă, fiind în același timp atras de noutățile pe care modernitatea i le-a adus. Opera lui Ion Stendl s-a construit în jurul desenului și al corporalității, iar acest lucru pune în valoare o metodologie proprie, ce i-a permis, de-a lungul timpului, o mare libertate - atat că procupari tehnice, cat si că orizont spiritual. Ion Stendl a preferat atitudinea de „ucenic“ într-ale meseriei, un
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur și simplu încarnări ale mâniei). Eriniile, Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o zonă underground a mitologiei grecești, construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei. „Femeia-Styx
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
iar această situație de precursorat riscă să fie uitată astăzi: "Interior este, la noi, cap de serie al literaturii bizarei aventuri de a fi om, cum avea să formuleze, memorabil, Blecher peste numai câțiva ani - literatura emoțiilor metafizice (legate de corporalitate), a existenței încorporate scrisului, a zonei crepusculare, a marginalității și marginalilor" (p. 35). Stranietatea psihologiei din romanul Interior este mai bine pusă în valoare prin asocierea cu Întâmplări în irealitatea imediată, cartea lui M. Blecher. Cei doi scriitori au în
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
arestați; anii ’30 înseamnă, în cultura noastră, deschiderea unui <i>proces al pornografiei</i>, ce va avea și anumite sentințe de închisoare cu executare<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/dan%20gulea%20gap%20hpb.docx# ftn1">[1]</a>. Afirmarea corporalității într-o formă provocatoare nu putea fi ignorată într-o țară ce evolua spre național-legionarism. Dificultățile editării Misterul romanului Străina de Hortensia Papadat-Bengescu a hrănit imaginația criticii contrafactuale vreme de peste o jumătate de secol: declarat pierdut în anii de după al
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
a unei epoci). Eroul meu tragic era, în consecință, cînd Werther (sau Hamlet), cînd reprezentantul nedefinit al omului (muritor prin esența lui), cînd Nicolae Bălcescu sau Goetz von Berlichingen. În mod corespunzător, „limita“ era cînd limita interioară a eroului, cînd corporalitatea ca finitudine („natura“), cînd un hotar al istoriei. Dragomir mi-a luat apoi la scărmănat o propoziție de care, țin minte, cel puțin în context, fusesem foarte mîndru cînd o scrisesem: „Gradul maxim de dificultate în depășirea limitei devine, la
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
conține o evoluție datorată faptului că limbajul teologic al vremii era încă în formare și mai ales datorită angajării sale în numeroase polemici. De exemplu, într-o primă fază, Origene considera că Dumnezeul treimic nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale trinității sunt deosebite față de toate creaturile prin trei caracteristici: "imaterialitate absolută", "omnisciență" și "sfințenie substanțială". Ele sunt indivizibile
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]