7,769 matches
-
acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și devine verdeață. - Scurtele clipe de libertate urcă din noi, trec învolburate prin sângele zeițelor Parce și o pornesc mai departe. Espresso Cafeaua neagră la un restaurant-grădină cu scaune și mese
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
perpetuu delir depresiv, pe cît de hazos, în ordinea vieții, pe atît de profund adevărat, filosofic vorbind. Căci ce poate fi mai adevărat decît faptul că "sîntem prizonieri ai trupurilor noastre într-un moment de istorie", plonjați într-o dezorientare cosmică ( " Cum am ajuns pe planeta asta?"), dizolvați de senzația dezamăgitoare că "nu ni se întîmplă nimic" ? În timp ce scenaristul netalentat scrie un scenariu cu psihopați-arme-sex-crime-urmăriri etc., scenaristul-artist, pornind de la o carte scrisă de o ziaristă new-yorkeză despre un cultivator exotic de
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
debutat în volum în 1966, cu Poarta cetății, și a fost considerat, cel puțin în ceea ce privește volumele sale din anii ’60 -’70, un reprezentant tipic al poeziei șaizeciste, în varianta "expresionismului țărănesc". Caracteristicile poeziei, detectate și prizate de critică, sînt: lirismul cosmic, spiritualizat, în "versuri dure, energetice, de esență tare ca acealea ale lui Cotruș", poezia de cunoaștere, preocuparea pentru elementele rămase în stare primară, pentru teme ca timpul, moartea, starea de ebuliție a materiei, etc. (Eugen Simion, Scriitori români de azi
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
Elettrei din Idomeneo de Mozart, pe care-l pregăteam pentru turneul în Japonia cu Seiji Ozawa și pentru spectacolul final al Festivalului de la Salzburg, rol extraordinar, care se încheie cu teribila arie D'Oreste, d'Ajace. Teribilă prin chemarea dezastrului cosmic de către eroina trădată în dragoste, teribilă prin dificultatea vocală pe care o implică. Nu-mi venea să cred, dar nu m-a oprit niciodată. - Ai cântat rolul ăsta pe scenă?, m-a întrebat. - Nu, dar poate l-am cântat într-
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
congenerii de la Steaua clujeană cărora li s-a raliat aduceau o notă de prospețime prin poezia lor zisă "de notație". Spre deosebire de generația ^60, care, prin cîțiva reprezentanți ai săi îmbrățișați fără întîrziere, a ocupat prim-planul, cultivînd un exaltat vizionarism "cosmic", propunînd o miză "metafizică" la vedere, autorul Arheologiei blînde s-a mulțumit cu lumea neostentativă a cotidianului, a banalului, a existenței curente ce se autentifica prin ea însăși. Tonului grandilocvent, clamoros (,țipătul", "urletul" erau nu o dată invocate ca atare), de
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
se declare învins și pe cale rațională, ceea ce nu poate decât să augmenteze deriva sa existențială: "iar dacă și apa îmbătrânește/ în metauniversurile care ne umilesc/ eternitatea mea se evaporă/ la limita termodinamică a cunoașterii// altfel porii rămân insensibili/ la frigul cosmic în care ațipea/ șarpele timpului pe când/ zice-se/ preceda materia// și chiar de mă revolt/ tot pe o cădre urc și eu/ laolaltă cu ceilalți muritori/ (bețivi/ fanfaroni/ sinucigași)/ iar săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge/ cu o
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
ISS” („International Space Station”) - lucrare premiată cu locul II la CISS-2013, asupra căreia ne vom opri și noi în demersul jurnalistic. ISS se referă la Stația Spațială Internațională care are scopul de a studia efectele gravitației asupra organismului în spațiul cosmic și menținerea vieții. La acest proiect planetar s-a alăturat și colectivul CN „Al. I. Cuza”, îndrumătorul și „motorul” activităților - ce presupun o abordare interdisciplinară - fiind prof. de fizică Cătălina Stanca. Pentru realizarea proiectului „Viața pe ISS”, atât dascălul, cât
„Dialogurile tinereţii”, 2013, la CN „Costache Negri” [Corola-blog/BlogPost/94299_a_95591]
-
Tema este dată de ISS și este de mare actualitate, fiindcă previziunile unor futurologi, susținute de jurnalistul Alexandru Mironov, întăresc ideea că - în condițiile supraaglomerării spațiului terestru - unii dintre noi am putea mâine - în viitor - să ne mutăm în spațiu cosmic! „Între cerințele proiectului ˝Viața pe ISS˝, în principal, ni se cerea să demonstrăm dacă se poate determina masa corpului uman, în condiții de imponderabilitate, în timpul unui zbor spațial și dacă există efectul „green house” (de încălzire globală), în spațiul limitat
„Dialogurile tinereţii”, 2013, la CN „Costache Negri” [Corola-blog/BlogPost/94299_a_95591]
-
pisică. Toată lumea știe ce-i aia o pisică. Dar e o pisică sau un motan? Și ce culoare avea? De ce rasă era?“ Discuția absurdă, mereu în contradictoriu, totdeauna pusă sub semnul îndoielii, al suspiciunii exacerbate sare un nou pârleaz, aproape cosmic, atunci când trece de la pisică și rinocer la ...rasism, termen repetat de ,,convivii de piatră“ de opt ori în 14 rânduri de text. Doamne, cât de repede se poate luneca pe panta rasismului, a extremismului... Culmea ironiei dramaturgului față de stirpea bărbaților
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
să ies, îmi spun, din conturul acestei provincii, Să mă pierd în fiori metafizici, prin coduri ale lumii moderne, În enigmele lui Nostradamus, Edgar Poe ori da Vinci, Cu știința neantului, cu nălucirea vieții eterne? Pe urmele lui Dumnezeu, prin cosmice infinituri, Să mă întreb de ce-l caut, Dumnezeu e în mine Ori nu-i nicăiri, cum în zărania continitului Așteptam norii cu ploaia prin pustietățile senine. De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
fie mai mult decât fastuoasa reprezentație de-o clipită a unui flash îndreptat spre locul unde probabil s-ar afla Dumnezeu. TAINICA SEMIOTIC? Ca în amnioticul uterin pruncii înoată de-a valma în agheasma în care sunt botezați întru comuniune cosmică sau pur și simplu ritualică părându-se ciudat poate chiar monstruos doar că pe spate și pe burtici pruncii din crsitelnița lumii au semne punctiforme de zaruri.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să plec înapoi: căci, întors, mi-amintesc prea limpede acum, n-am mai trecut printre-acele ciudate coloane cu irizări arămii, revenind parcă din imensitatea spațiului cosmic, sau, oricum, de undeva de foarte sus: vedeam apropiindu-se Pământul, Pământul nostru rotund - mai întâi în culori albăstrii și-apoi într-un verde luminat, cu cât planam mai aproape - până când am ajuns pe o pajiște foarte însorită, cu iarbă
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
de lapte, rânduite mai strâmb sau mai drept? Și să-mi spună că noi, ca și porumbul, suntem mai falnici sau mai piperniciți si că niciodată n-o să se știe dacă lupii cu mieii în vintre sunt fericiți. O, zarzavatul cosmic M-a lăsat în nisip lângă mare să-l văd venind de pe faleză ca un străin, Iubitul era o batistă cu un bănuț, legată de-o lumânare Ce tresare la cuvântul AMIN. Pe cer creșteau grămezi de urzici și de
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
un sacrilegiu vesel, precum cel analizat de M. Bahtin, în legătură cu Rabelais, probă că meridianele arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o manifestare populară a rîsului festiv avînd la bază o întrepătrundere între cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Rabelais, probă că meridianele arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o manifestare populară a rîsului festiv avînd la bază o întrepătrundere între cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
relația dintre primii filosofi și meșteșugari și investighează tehnologiile arhitecturale, urmărind transmiterea lor din Egipt în Grecia.” Mai precis, autorul ne propune să “punem în legătură strădanille lui Anaximandru (și ale lui Thales) în domeniul geometriei, astronomiei, cartografiei terestre și cosmice, tocmai cu acele tehnologii, și încearcă să situeze aceste activități în contextul social și politic al Greciei arhaice”. Abordarea interdisciplinară a lui Hahn este una îndrăzneață în măsura în care autorul nu recurge la obișnuitele instrumente filologice și arheologico-istorice, angajate de regulă în
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
sufletul mi-l văd cu lungă pace/ cum din răgazul orei se desface/ cum se despart la dunga nopții zorii” (Plata luntrașului). Dar situația nu e deloc simplă în cîmpul unei structuri duale, care se exprimă la modul unei dialectici cosmice, prin succesive înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă ce
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la drepturile sale, operația carteziană cedează pasul derulării spectacolului habitual al trăirilor, parcă spre a răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului, focul/ se retrăgea în crengile ude./ Dinspre zidul neîntrerupt al porumbului/ venea frig și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Un prim aspect al poeziei oferite de Sina Dănciulescu o constituie o delicatețe impresionistă, o năzuință spre un concret blînd, îmbătător, înfrăgezit de lumină. Spre deosebire de șaizeciștii (colegi de generație) atrași de materialitatea brutală, agitată, stihială, acordată la un pretențios diapazon cosmic, poeta în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut ori încă neîmplinit. Indecizia inofensivă, capriciul benign, blîndețea învăluitoare a reveriei dau substanță caligrafică acestei interiorizări liliale, transcriind parcă o
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
la punct, din care făceau parte nume celebre ale vieții publice romane, Iunius Brutus și Cassius printre alții, l-a răpus pe cel care, se spunea în capitala imperiului, voia să reinstaureze forma de guvernământ monarhică. Evenimentul a căpătat dimensiuni cosmice: scurtă vreme mai târziu a fost zărită timp de șapte zile pe cer o cometă, iar soarele, transmite Plutarh, un an întreg a strălucit mai palid, semn că zeilor nu le-a fost indiferent evenimentul. Căderea dramatică a lui Caesar
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
jumătate de pagină și peste un salt de vreo 40 de ani de la această întîmplare, Pintilie propulsează scurt, cu un umor suprarealist, acel “Wonderful” conjunctural în zona unei “farse transcendentale”, care e însuși scenariul nostru existențial, un fel de malentendu cosmic, derizoriu și totuși “Wonderful ”. Un scenariu care respiră beckettian; “Il n’y a rien de plus drôle que le malheur” ( e motto-ul cărții, și un cifru al “supraviețuirilor” lui Pintilie). Acest cuvînt, “wonderful”, este, poate, (deci nu sigur) “rosebud
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
opresc și recitesc ce-am scris. Ce sînt ororile astea pe care le scriu despre mine și care-mi procură o evidentă plăcere?”... “Ororile” sînt, psihologic vorbind, livrări în doze homeopatice ale sinelui, mereu “transfigurate”, mereu propulsate pe orbita acelui cosmic “wonderful”... Destinul nostru este destinul miturilor pentru care am optat, zice Pintilie, evocînd parabola-mit a privitorului care, sedus de frumusețea unui peisagiu zugrăvit, pătrunde în interiorul lui, dispare după o colină și nu mai reapare niciodată: “Ce privilegiu să te poți
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]