624 matches
-
Biserica - lucrarea de mântuire a lui Hristos în desfășurare”, ce se află între paginile 223-274, prezintă eclesiologia drept tema esențială și fundamentală a teologiei ortodoxe a secolului al XX - lea. Autorul studiază și analizează aspectul dinamic, comunitar, triadologic, hristologic, pnevmatologic, cosmologic, eshatologic, tainic, teandric al Bisericii. E prezentată, totodată, noțiunea Părintelui Stăniloae de „sobornicitate deschisă” și critica sa față de „eclesiologia euharistică” a lui Afanasiev. Prezintă interes modul Părintelui Stăniloae față de problema intercomuniunii. La fel și analiza comparativă în privința perceperii și înțelegerii
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate și stufoase demonstrații ne orbește, făcându-ne să rămânem exteriori față de profunzimea ascunsă a creației. Sfinții Părinți au insistat mereu că apofatismul creației trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. Căci cine dintre marii înțelepți, încrezându-se în uneltele raționale și bazându-se pe dovezile care nu există, va putea, folosindu-se de rațiune, să cunoască, să spună și să înfățișeze măreția lucrurilor? Cine va putea să cunoască rațiunile sădite
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
Trismegistul și de lunga lui tradiție, prin oul din care se naște Brahma sau prin mărul și șarpele biblic care trimit și ele la oul originar. Dar poate cea mai rodnică interpretare, în armonie cu vremurile, o găsim în teoriile cosmologice actuale, în acea hiperfizică de care pomenea Paleolog (op. cit., p. 120). Această sculptură a ceasului zero (prezentă, central, în Începutul Lumii, Cosmos și Die Gottesformel, unde oul este din bronz, dar și, în detaliu, în Brâncuși: E = mc2, II, Geniu
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
și, să nu uităm, are și o semnificație antropologică, pentru că omul însuși, pus în centrul cosmosului și al creației, este structurat după chipul Crucii și este chemat să unească cerul cu pământul, orizontala și verticala. Atunci când vorbim de o cruce cosmologică, să ne gândim că este și o cruce antropologică, pentru că omul și cosmosul sunt legați. Și, așa cum au încercat să spună unii teologi, între care și ortodocși, în special teologii ortodocși ruși ai secolului al XX-lea, în Cruce este
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
Crucea exprimă însăși esența legii personale - Preacucernice Părinte profesor, ce explicație au în Acatistul Sfintei Cruci cuvintele „Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!“? - Acatistul Sfintei Cruci încearcă într-un sens să sintetizeze toate multiplele semnificații ale Crucii, și crucea cosmologică, și crucea antropologică, și crucea soteriologică, toate acestea să le cuprindă într-o creație poetică de mare profunzime. Ceea ce m-a impresionat și mă impresionează totdeauna la această cântare a Bisericii este faptul că cei care o săvârșesc și o
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
această cântare a Bisericii este faptul că cei care o săvârșesc și o celebrează se adresează crucii ca unei adevărate persoane. Crucea este văzută aproape ipostaziată, deci nu e tratată ca un simplu obiect, ca un simplu principiu sau regulă cosmologică matematică, un principiu abstract, ci este personalizată. Un lucru m-a impresionat încă de când eram student aici la Teologie și, studiind, mi-am dat seama că Biserica ascunde o mare taină și o mare profunzime în cântările și în tradiția
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
al suferinței și al mântuirii este într-un fel cea mai apropiată de sufletele și viața creștinilor. Pentru că, prin intermediul Sfintei Cruci în aspectul ei soteriologic, creștinii au descoperit și au și accesul la celelalte semnificații ale Crucii. Crucea în sensul cosmologic, prezentă în dimensiunile cosmosului, sau crucea în organizarea ființei umane, omul fiind o ființă cruciformă. Spune atât de frumos Sfântul Efrem Sirul că pasărea când vrea să zboare își deschide aripile în semnul crucii, că un pom când vrea să
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
cunoaște taina Sfintei Cruci imprimată în întreaga ordine și structură a existenței. Lucrul acesta, noi, creștinii ortodocși, îl simțim în cultul ortodox care celebrează toate aceste multiple dimensiuni ale crucii. Să nu luăm crucea doar într-un sens cosmogonic sau cosmologic, cum de altfel poate o întâlnim în ezoterisme sau în alte speculații, ci să o înțelegem în concretizarea ei mântuitoare în primul rând și atunci întâlnirea oricărui creștin cu lemnul Sfintei Cruci este inevitabilă și mântuitoare și salvatoare. Crucea ne
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în sudul târziu,unde proiecțiile lirice,într-un halou însorit,sunt îmbibate de sugestii ontologice și cosmologice, din care se poate deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
beneficiind acum de o viziune unitară. Urmând o metodologie riguroasă și serioasă, cartea este împărțită în trei capitole: 1. Aspecte ale întâlnirii perspectivei teologice, filosofice și științifice în contextul epistemologic actual; 2. Relația dintre teologie și știință, valorificată în contextul cosmologic actual; 3. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae - teolog mărturisitor al tradiției eclesiale în lumea contemporană. Părintele Dumitru Stăniloae - „cel mai influent teolog al contemporaneității..., venerat de mulți ca un părinte spiritual” - apare și astăzi ca un părinte spiritual ce ne aduce
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
a putea ajunge la dobândirea unui echilibru propriu minții Sfinților Părinți. Capitolul al doilea prezintă modul în care ar putea fi asumată în sens personal învățătura Bisericii despre crearea lumii, dar și cum trebuie să ne raportăm la diferitele teorii cosmologice care sunt vehiculate în mediul cercetării științifice de azi. În partea de final a acestui capitol este reliefată contribuția Părintelui Profesor Dumitru Popescu cu privire la relația dintre teologie și știință. În aceste context și în aceste condiții sau împrejurări constatăm și
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate și stufoase demonstrații ne orbește, făcându-ne să rămânem exteriori față de profunzimea ascunsă a creației. Sfinții Părinți au insistat mereu că apofatismul creației trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. Căci cine dintre marii înțelepți, încrezându-se în uneltele raționale și bazându-se pe dovezile care nu există, va putea, folosindu-se de rațiune, să cunoască, să spună și să înfățișeze măreția lucrurilor? Cine va putea să cunoască rațiunile sădite
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate și stufoase demonstrații ne orbește, făcându-ne să rămânem exteriori față de profunzimea ascunsă a creației. Sfinții Părinți au insistat mereu că apofatismul creației trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. Căci cine dintre marii înțelepți, încrezându-se în uneltele raționale și bazându-se pe dovezile care nu există, va putea, folosindu-se de rațiune, să cunoască, să spună și să înfățișeze măreția lucrurilor? Cine va putea să cunoască rațiunile sădite
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
omul se simte mânat de o sete ontologică în a cunoaște cosmosul, și prin cosmos vrea să cunoască pe Cel care l-a creat, adică pe Dumnezeu. Acest fapt și explică de ce primele manifestări religioase ale omului țin de religiile cosmologice. Așa stând lucrurile, tratată și privită în Domnul Iisus Hristos, relația om-natură este luminoasă și optimistă, iar integritatea celor două, ca și unitatea lor, este consacrată. Natura nu mai este amenințată cu degradarea, iar omul nu mai este înțeles ca
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
ca fiind în dispută sau în opoziție cu natura; dimpotrivă, și omul și natura îi abordăm în perspectiva antropică și antropologică, de care vorbea Părintele Dumitru Stăniloae:Acest fapt și explică de ce primele manifestări religioase ale omului țin de religiile cosmologice. Așa stând lucrurile, tratată și privită în Domnul Iisus Hristos, relația om-natură este luminoasă și optimistă, iar integritatea celor două, ca și unitatea lor, este consacrată. Natura nu mai este amenințată cu degradarea, iar omul nu mai este înțeles ca
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
Biserici - cum spune Arhiepiscopul Lazăr Puhalo - deoarece, în Biserică, universul este unit; Biserica cerească și cea pământească sunt una” [9] . Prin Biserică unitatea cosmosului apare ca o realitate de necontestat: „Sfântul Maxim Mărturisitorul va arăta mai târziu, pe temeiul reconstrucției cosmologice a Sfântului Atanasie, că această ordine rațională a creației este întemeiată pe ideile divine ale tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, care izvorăsc din Logos și se întorc în El ca într-un centru unificator al lor. Unitatea creației se bazează
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
filosofia greacă, unde vom arăta că omul a fost preocupat să dea un sens tendinței sale interioare către frumos dintotdeauna, de aceea, din epoci străvechi căutarea frumuseții a fost totodată o problemă de credință religioasă și de reflexie filosofică. Reprezentările cosmologice, de natură religioasă, înfățișau universul ca pe o realitate armonioasă, structurată coerent și în același timp legată de o ordine mai amplă, de dincolo de lumea fenomenologică, care avea un caracter nelimitat și etern, transcendent: Divinitatea. Afirmarea frumosului făcea parte, astfel
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
de mângâieri, să uit de șoapte.” Poetul vede însă, limitele în care acționează timpul iubirii „În spațiul limitat al unei sfere,/ Ce cale lungă-i între azi și mâine”! Incantațiile devin magice în Cerul deznoadă ploaia , o metaforă cu echivalent cosmologic: „Mă simt captiv, pe umeri port cojile de lună,/ În pumni simt pulsul lumii, în teaca de hanger./ Azi beduinul mândru, ca șoimul lui, stingher,/ Își are numai calul și-n valea de sub dună, / Cerul deznoadă ploaia, cu palme de
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
nu va fi niciodată una completă, care să acopere toate detaliile posibile, nici una care să fie liberă de orice problemă de interpretare. Pornirea care îndeamnă mințile umane să insiste pe faptul că trebuie să existe un răspuns adevărat la întrebările cosmologice sau spirituale, este probabil satisfăcută în moduri diferite, totul depinzând de cuprinderea anterioară și nivelul de înțelegere, parțial de încrederea care se naște din experiențele personale, sociale și culturale. Cu alte cuvinte, pretindem un adevăr, fie el și printr-o
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
oricărui sistem estetic (...)" Ramificate în atâtea direcții din culturi și subculturi diferite, găsim influențe comune din care se hrănește poezia antologaților. Descoperim o nostalgie hrănită din romantism, un ecletism irigat de ironie, o paradigmă în care se sugerează un model cosmologic sau o nuanță specifică neamului și tradițiilor acestuia din care provine poetul. La toți poeții antologați există acea recuperare a omogenității nu din planul iluziei, ci din acela al conștiinței creatoare. Nu doresc să fac o clasificare a poeților dar
FLORENTIN SMARANDACHE AFINITĂŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356679_a_358008]
-
2) - „EX NIHILO” 70X70 CM Autor: Constantin Popa Publicat în: Ediția nr. 550 din 03 iulie 2012 Toate Articolele Autorului În istoria filosofiei au existat trei argumente raționale principale pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu: argumentul ontologic, argumentul teleologic și argumentul cosmologic. Argumentul ontologic se bazează pe un raționament aprioric considerând că dacă putem concepe idea de Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să existe și în realitate. A fost propus pentru prima dată de Avicena, însă cea mai faimoasa expunere este dată de
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
argumentul are în vedere scopul (telos) către care tinde Universul. Aristotel, influențat de studiul biologiei, consideră că tot ce exista trebuie să aibă o finalitate, un scop. Argumentul este evidențiat cel mai puternic de William Paley prin „analogia ceasornicarului”. Argumentul cosmologic numit și argumentul cauzei primare, susține că tot ce exista este rodul unei cauze, care la rândul ei este generată de o altă cauză, si asa mai departe, ajungându-se până la cauza primară, considerând că un lant succesiv de cauze
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
că un lant succesiv de cauze și efecte nu poate fi infinit. Argumentul a fost definitivat de Tomas de Aquino, cu toate ca si Platon vorbește de un „demiurg”- creator al Cosmosului, iar Aristotel de „primul motor” și de „motorul nemișcat”. Argumentul cosmologic se manifestă sub patru forme: argumentul cauzalității, al mișcării, entropologic și al contingentei. Teoria Big Bang, poate să fie o dovadă în favoarea argumentului cosmologic, în ciuda faptului ca dovadă poate fi criticată din prisma faptului că nu se poate vorbi de
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
de un „demiurg”- creator al Cosmosului, iar Aristotel de „primul motor” și de „motorul nemișcat”. Argumentul cosmologic se manifestă sub patru forme: argumentul cauzalității, al mișcării, entropologic și al contingentei. Teoria Big Bang, poate să fie o dovadă în favoarea argumentului cosmologic, în ciuda faptului ca dovadă poate fi criticată din prisma faptului că nu se poate vorbi de „înainte” de Big Bang, deoarece timpul și spațiul nu existau, insă întrebarea de fond rămâne: ce este „singularitatea” care a provocat Big Bangul, sau
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
de fond rămâne: ce este „singularitatea” care a provocat Big Bangul, sau ce a fost înainte de 10 la puterea minus 43 secunde după Big Bang? Sunt întrebări la care știința încă nu are un răspuns, validând astfel interpretarea metafizica. Argumentele cosmologic și teleologic au fost puternic criticate, în special de empiristul și scepticul David Hume, care consideră că fenomenele în discuție pot avea la fel de bine și alte explicații, precum accidentul, în special că argumentele nu sunt o demonstrație a unei ființe
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]