3,539 matches
-
său, e dovada identității eului auctorial, a "personajului de hîrtie" cu rol înnobilator. Căci originalitatea creatorului nu se poate absolutiza, unicitatea sa nu poate fi totală, ruptă complet de contextul fizic și metafizic în care se înscrie și care e Cosmosul, purtător al unor indeterminări ce răspund în mister. Partea și întregul, cultura și natura, subiectivitatea și obiectivitatea se întrepătrund, cooperează în angrenajul unor respingeri și atracții compensatorii, conturînd imaginea ființei ca operă și a operei ca ființă.
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!". ȘI A FOST AȘA... (Comunicat laconic). Cine se mai îndoiește de această FACERE, spunând că este un basm, o copilărie, față de ultimile cuceriri ale științei, de explorare a cosmosului, dă dovadă el însuși de naivitate. Una mai mare fie chiar și decât a celui ce crede ad litteram narația supremă. Pentru că, fără această Epopee a neamului omenesc, fără credința în ea, nici o înlesnire a Cunoașterii ulterioare pe toate planurile
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
de libertate) a alimentat o serie de noi studii și biografii - între acestea din urmă cu totul remarcabilă este cea semnată de filozoful Peter Sloterdijk. O altă vedetă "in absentia" a Salonului a fost Alexander von Humboldt ale cărui scrieri (Cosmosul) au fost reeditate, într-o formulă de lux, sau publicate în premieră în germană. Humboldt este considerat de Hans Magnus Enzensberger (promotorul acestui proiect) drept un geniu "molipsitor", care ar putea insufla contemporanilor pasiunea față de o vastă cultură generală și
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
situau fataliștii, prevestitorii unei iminente apocalipse. Vremea e aproape, spuneu ei, anul două mii bate la ușă, iar Dumnezeu a dat omenirii puterea de a face orice, dar toate astea nu sînt decît semne care anunță Judecata din urmă. Zborul în cosmos și nebunia omului de a pune piciorul pe Lună sînt cea mai grăitoare dovadă a decăderii sale și a desăvîrșirii păcatului. Se prea poate ca el să ajungă pe Lună, dar atunci să nu-și închipuie cineva că acest lucru
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
și se va isprăvi pentru totdeauna cu ticăloșiile. Și aceste discuții se reluau în fiecare seară cu același fior, cu aceeași patimă și cu aceleași priviri încordate ațintite spre cer. Tocmai cînd credeam că am auzit totul despre zborurile în cosmos, despre americani și despre ruși, că am trecut prin toate stările, de la mîhnire la bucurie și de aici la spaima surdă că lumea își va încheia socotelile în curînd, povestea sateliților a căpătat o nouă dimensiune. Tăcută pînă atunci, furișîndu-se
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încît tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R.: Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O.: Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și toate rudele, veri și nepoți, e o adevărată galaxie. Dacă cineva mi-ar spune: "Amos, îți oferim un bilet gratuit pentru planeta Marte, poți să petreci două zile pe Marte", și altcineva mi-ar spune: "Amos, te
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
în alta, ademenind cu nenumărate rezultate ale delirului ei orb. Atenție, însă: pasivă, senzual-receptivă, de o plasticitate feminină și disponibilă față de toți stimulii, ea reprezintă un teritoriu în afara legii, deschis șarlataniei și diletantismului, abuzurilor și manipulării Demiurgului. Existență inofensivă în cosmos, oricine poate s-o modeleze cum vrea. Cu toate că orice organizare a materiei este efemeră și inconsistentă, lesne de descompus și de redus la forme inițiale. Nu există materie moartă, ci doar necunoscută. Criticând teroarea perfecțiunii descurajante a Demirgului, tatăl clama
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
nimeni n-ajuns-a cu nava cea iute!" (10, 501-2). Trecerea-dincolo a lui Apolodor nu este o katabasis, ci o anabasis. Tîlharul din Connecticut reușește să-l înhațe pe pinguinul călător, iar șefii Ku-Klux-Klan îl condamnă la pedeapsa capitală prin expulzare în cosmos. Apolodor ajunge astfel pe Lună la bordul unei rachete. Faptul este extraordinar, incredibil, nemaivăzut. Semnificația ieșită din comun a întîmplării este subliniată apăsat de poet, care găsește de cuviință să-i închine eroului său un imn de slavă: ,Trăiască-n
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
său favorit, George Bălăiță surprinde în mișcările ușoare, de noctambul odihnit, ale lui Antipa clipele miraculoase ale acestei transformări: " Aprinzi o țigară. Felicia doarme, respirația este calmă, liniștitoare, te așezi în fotoliul Baroni. Este trecut de miezul nopții. În marele cosmos ceva s-a schimbat. Să prinzi esența acestei schimbări, trecerea întunericului spre lumină. Frigul spre căldură, adâncul spre înalt. Să fii întrebat: de ce? Și să nu răspunzi." (p. 216). De unde vine oare liniștea surâzătoare a lui Antipa, de unde aburul veseliei
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
să fi citit o imagine? În loc să mă liniștească (știu eu poza cu Alpii, am văzut-o în cărți), îmi creează senzația (bolnavă) de Ťneacasăť: sunt într-un text, Alisă nătângă și minunată (adică, minunându-se)." Această "percepție mereu livrescă a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
și poeta se concentrează pe temă, ca să zic așa, și nu pe jongleria de limbaj, poemele au grație: "Sufletul - pribeagă boare/ necuprindere în trup/ de mă rup, de mă astup/ universul unde moare?/ Energie de sublim/ se pogoară în femeie/ cosmosului să mă-nchin/ sărutând a sa idee?/ Ai născut sau ai iubit/ mult deșert, prea mică oază/ rug nestins, muncit, trudit/ suflete, mă luminează!/ Suflet - biblică fărâmă/ omului firav și mic/ trandafir născut țărână/ umilit întru nimic./ Un lăcaș de
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
întâlnite în ultimul timp pe scenele bucureștene, poate pentru că, în pofida aparentei lor simplități, sunt teribil de greu de scris și dificil de ridicat în picioare. Între copia lipsită de relief a realității și dorința de a compune imaginea teatrală a cosmosului în mișcare sunt multe drumuri posibile, prin relevarea adevărului psihologic câteva duc spre emoție și bucurie estetică. În spectacol se joacă o lungă scenă în care concurentele își etalează calitățile artistice; când am văzut-o mi s-a părut că
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
fi determinată și al cărei rezultat nu poate fi obținut în prealabil". Iar conceptul de libertate răspunde necesarmente în transcendență. Existența jocului, precizează Johan Huizinga, confirmă fără încetare și în sensul cel mai înalt caracterul supralogic al situației noastre în cosmos". Așadar în calitatea d-sale, atît de apăsat afirmată, de homo ludens, Luca Pițu nu e cîtuși de puțin un minor, un marginal, cum ar fi dispuși a-l categorisi unii închinători la cultul unei gravități convenționale, nu o dată bună
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Motto „Religia Însă nu e a lui Dumnezeu și nici a cosmosului, ci a omului care crede. Practicarea religiei nu Înseamnă, simplu, contactul omului cu sacrul, ci comuniunea lui cu Dumnezeu efectivă, lucrătoare, mântuitoare.” Valeriu Anania, Cerurile Oltului Mai ales când faci parte din aceeași zariște de istorie, poți descoperi retrospectiv unele
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
și prozele Sărmanul Dionis și Cezara - a trăit cu intensitate viața, dar a luat ca martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern”, „rupt de durată”, specific entităților astrale. George Popa identifică În Luceafărul un conflict absorbit de concepte, pe care
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
și vibrantă cum numai un afro-american o poate exprima cu ecouri de la Martin Luther King. Long ne explică semnificația cuvântului Eliade, de la “helios”, în limba greacă “soare”, “lumină”, pe când Mircea provine din cuvântul slav “mir”, care este pace, sau lumea, cosmosul. “În acest nume găsim destinul lui”. Și cu aceeași voce de profet declama: “o mare viața a părăsit această lume”. După care Long ne arata marile lui contribuții în științe dar accentuează și imensă să bunătate și omenie. După Jonathan
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
o dată pentru totdeauna diferențele critice dintre teoria creștină a îndumnezeirii și limbajul asimilării platoniciene. Era ceva ce Sfântul Grigorie al Nyssei simțea că Origen nu fusese capabil să facă, pentru că nu se distanțase suficient de mitul căderii sufletelor preexistente în cosmosul material<footnote Ibidem, p. 108. footnote>. Noțiunea cheie aici este deci înlocuirea totală a termenului platonician de „asimilare”, prin termenul cheie creștinizat al Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului omului spre îndumnezeire
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
se contemplă vreo margine și creșterea ei în bine nu e circumscrisă de vreun hotar”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, VI, în PSB, vol. 29, p. 191. footnote>. Sfântul Grigorie a expus o viziune despre lume, potrivit căreia cosmosul a fost creat în așa fel încât bogăția binelui divin să poată lucra. Trupurile noastre sunt receptacole ale „celor bune” și, pe măsură ce se hrănesc, cresc și au nevoie de și mai multă hrană divină. Participarea la divin este asemănată cu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
scop și sens al creației omenirii<footnote P. G. XLIV, col. 184B. footnote>, astfel constituind întregul obiectiv al ontologiei noastre individuale. În îndeplinirea acestui destin al μετουσία Θεοῦ, umanitatea în general și persoanele individuale sunt chemate a deveni preoți ai cosmosului, conferind binecuvântare sfântă întregii țesături a existenței create a lui Dumnezeu. Pentru Sfântul Grigorie, dinamismul methousiei transformă progresiv persoana, chiar începând cu viața aceasta, dar în special în viața din Împărăția cerurilor. În viața aceasta, μετουσία sporește progresiv capacitatea ființelor
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
măsura Rațiunii supreme. Astfel, Sfântul Iustin aduce un cult Rațiunii, dar trebuie adăugat că această rațiune este Dumnezeu. Ceea ce merită să fie reținut, este că întruparea acestei Rațiuni în om i-a dat acestuia conștiința că el este solidar cu cosmosul în care el trebuie să realizeze deplinul echilibru ontologic și moral al ființei sale”<footnote Pr. Prof. Ioan G. Coman, „Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul și Filozoful ...”, p. 393. footnote>. În concepția Sfântului Iustin, „Toți cei care
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
se va îndrăgosti de frumusețea ta”<footnote Contra ereziilor, 4.39.2 la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 44. footnote>. Opera de răscumpărare și îndumnezeire a avut efecte și asupra firii înconjurătoare și a întregului cosmos. Sfântul Irineu întinde „binefacerile recapitulațiunii peste întreg cosmosul, cugetând desigur la freamătul neliniștit al firii, la suspinul ei, despre care vorbește Sfântul Pavel, și la cerul nou și pământul nou, pe care le vestește cu glas de tunet Apocalipsa (21
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ereziilor, 4.39.2 la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 44. footnote>. Opera de răscumpărare și îndumnezeire a avut efecte și asupra firii înconjurătoare și a întregului cosmos. Sfântul Irineu întinde „binefacerile recapitulațiunii peste întreg cosmosul, cugetând desigur la freamătul neliniștit al firii, la suspinul ei, despre care vorbește Sfântul Pavel, și la cerul nou și pământul nou, pe care le vestește cu glas de tunet Apocalipsa (21, 1). El (Hristos) a venit pentru o operă
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]