257 matches
-
văzului,/ iar când nu voi mai fi nici bocet, nici strigăt și nici durere,/ lespedea simțirii o voi ridica încet, încet,/ ducându-mă dintr-un glonte într-altul, din Cuvânt în Cuvânt,/ despuiat de mine și jefuit de tine,/ urmă costelivă și suavă a întâmplării că sunt martor al Clipei!/ O, vreme a tinereții veșnice,/ sub flori de mirt Poeții stau de veghe!” sau „ Da, vin curând! , pe calul meu albastru,/ coborâtor din vise și din porunci divine,/ sfințească-se Lumina
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. La roata norocului am câștigat, un cal costeliv, vai de lume, geambașii strigau: care mai vine? care mai ia? iar lumea năvălea, nu știu de ce și pentru cine anume, în timp ce hoții ascundeau sub tejghea, vise albastre sau verzi, fără chip, fără nume La același talcioc, de noroc, nenoroc
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Talcioc_leonid_iacob_1394382977.html [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
Ofertele erau tentante, prin zăngănirea unor sume mari ca primă de reinstalare în spațiul carpatin. De unde se scoteau acei bani mulți nu a precizat nimeni. La sate, sărăcia este la ea casă. Pe ulițele pline de noroi, se târăsc bătrâni costelivi, ca niște umbre, proptiți în două ciomege. Din zori și până la asfințit se uită în zare, așteptând câte un nepot să le aducă o pâine tare, veche, sfoiegită, care le însângerează gingiile. Într-un târziu, vestea tristă s-a abătut
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
sublim! Dacă aș ști când Înflorește magnolia, sufletul tău Înmiresmat de dorul de mine, nu-i așa că ai tremura sub biserici săpate direct În ostroave de mirt? Da, sunt rătăcitul poet Într o gară pierdută la cărți, poemele mele aleargă costelive În lună, apropiați stăm unul ascuns În altul de frică, nu mai am ochi, nu mai am gură! Poduri de gheață gândul Îndură, În țurțuri de lacrimi frumusețea se-ascunde, aștept cu mirare un tren ce nu mai sosește, gerul
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
buze de noua ciocoime tranzitivă. Bătuți de ploi și de nevoi, cu palmele bătătorite, cu pălăriile roase, arși de soare pe obrazul adânc brăzdat de foame, acești martiri ai ogoarelor se simt umiliți, din nou. Pe ulițele desfundate apar bătrâni costelivi, proptiți în două ciomege, uitându-se în zare dacă mai vine acel nepot cu câte o pâine. Într-un târziu află povestea tristă a celui așteptat, vestea urâtă că a rămas și el pe drumuri, fabrica fiind închisă, vândută la
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
râvnit de femei. De cealaltă parte, scrisorile, jurnalul și operele kafkiene dezvăluie o fobie incapacitantă și angoasantă față de oameni, o teamă constantă că aceștia l-ar putea respinge pentru ceea ce el considera urâțenia sa fizică și spirituală. « Sunt cel mai costeliv om pe care îl cunosc » îi va spune Kafka Felicei Bauer. Aici, puținătatea trupească invocată de scriitor nu denotă doar complexul fizic, ci însăși mentalitatea lui de a se micșora, de a se retrage dintr-o lume pe care o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
devenit orfelinat (1966-1983) și, prin schimb între Inspectoratul școlar și Leagănul de copii, școală cu clasele I-X (1983-1991). O parte a parcului este atribuită fermei agricole. În anul 1997 când am vizitat ultima oară Banlocul, printre turmele de vaci costelive și șoproanele de paie mucegăite, zăreai din loc în loc câte o statuie albă fără brațe și cu chipul mutilat, martor tăcut al vremurilor apuse. Construit pe un plan în formă de "U", castelul din Banloc este o clădire masivă, cu
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
peste măsură în cei cinci ani ai campaniei din apus, dar pe făptura lui în vârstă de patruzeci și șase de ani se afla mult prea puțină grăsime. Mai dăinuiau chiar și acum urme ale băiatului de țăran, sărac și costeliv, din Nakamura. Trupul lui arăta ca un brăduț pipernicit crescut din stâncă, sau un prun scofâlcit, bătut de vânturi și ninsori - puternic, dar dând semne de bătrânețe. Nu se cuvenea, însă, să i se compare vârsta și fizicul cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în curând, la locul faptei mișunau și se agitau diverși camarazi de-ai ei cu scări, sfori, frânghii. Prin eforturi comune reușiră să-l scoată pe lup din puț. Pe vremuri fusese o frumusețe de animal, mândria speciei, dar ajunsese costeliv, prăfuit, năclăit de sânge și tras la față. Blana îi năpârlise. - Cine ți-a făcut asta? întrebă fata furioasă. Cum îl cheamă pe nemernicul ăla de vânător? - Nu știu, zise lupul, dar știu că locuiește într-o căsuță la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
când a început reforma agrară în România, l-a lăsat pe tata fără slujbă, iar apoi seceta cumplită și instalarea foametei a complicat și mai mult viața familiei. Cu toate că aveam, încă, doi cai și o vacă care au devenit foarte “costelivi”, din cauza lipsei de hrană nu am putut beneficia de pe urma acestora. Caii nu mai dormeau în picioare și nu se mai sculau fără un ajutor, iar vaca nu mai dădea lapte. Sacrificarea animalelor, cred că ne-ar fi redus șansele și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
monturile picioarelor îi erau învelite în obiele de pănură. Când se mișca, se sprijinea în palme, în care ținea două apărătoare din lemn, ca două mistrii. Cu ani în urmă umbla într-o căruță trasă de un cal mic și costeliv, însoțit de un băiat. Îngropat în fânul din lada căruței, trecea prin sate și cânta. Lumea-i ieșea în întâmpinare și-i dădea fiecare câte-un căuș de făină, fasole ori diferite alimente. De câtva timp, însă, mandatarul acestei bodegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
deliciu intelectual al re-inter-lecturării: "...Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors, un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți cu o structură antropologică asemănătoare" (sunt niște costelivi și extrem de fragili). Asemănarea duce la aspectele contrastive: Întâietatea în timp fiind de partea lui Bacovia, vom conveni, din acest punct de vedere că Vieru este negativul din oglindă al băcăuanului, iar fiindcă Bacovia este, prin excelență, poetul negativului stilistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lemn pe care o ținea sub pat. A doua zi, trei sferturi dintre soldați plecară către casele lor. Era o liniște nelalocul ei, barăcile deodată se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar apare și imaginea unui univers autodevorator. În 1981 a obținut Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru Arbore genealogic, volum unitar tematic, dar novator: „Care e prima amintire? Reptila/ cu ochii săi bulbucați, ficși hipnotizând un copil/ costeliv, un mediu sensibil, ai spune acum,/ fără instinct de apărare? Sau puiul/ de iepure sărind orbește în bătaia însetată -/ ca sub fascicul de raze noaptea - a secerătorului?/ (... blana lui fragedă în care îți învelești/ și acum inima!)// Care e prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
lostopenele, răsucite în sus ca niște farfurii uriașe, chiar și acolo unde fusese apă, pe fundurile iazurilor. Pe Zeletin era numai nisip alb iar pe albia Bârladului mai erau din loc în loc ochiuri de apă sub umbra sălciilor. Animalele erau costelive și răgeau de foame și sete, iar în păduri se strângeau frunzele verzi pentru a fi uscate și date la oi, capre sau vaci. Caii mureau pe câmpuri. Săteni și târgoveți bejeneau prin Ardeal sau Oltenia, unii în străinătate (dar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și anume: „...s’au format comisiuni care au vizitat doamnele din oraș (evreice, desigur!, n.a.) și care au subscris cotizații lunare, realizând un milion patru sute mii lei (în anul de referință, puternic devalorizați, numai buni de a cumpăra un cocoș costeliv și două găini bătrâne!, n.a.) (...) această sumă va constitui un prim fond pentru deschiderea cantinei ce se va deschide (sic!, repetiția nu ne aparține!, n.a.) în cel mai scurt timp”. În urma cercetărilor noastre, nu am găsit prin arhiva CDE informația
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în fața altei celule.. ș. a. „ - Oare-i celula lui Iuliu Maniu... ori, a istoricului Gheorghe Brăteanu ?!”, murmurau în bezna celulelor, în tremur de inimă, ceilalți deținuți. „Becurile” se stingeau la Sighet... unul după altul, căruța trasă de un cal șchiop și costeliv îi căra noaptea, ca furii, sus pe deal, și zvârliți în groapa fără nume. Elita țării se stingea, și, odată cu ea și țara... Întunecimea în care intra țara, nu se va risipi prea curând... „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit așa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de ostil... Vorbeam de sudoare și sânge? Păi un retoric 99% dintre valorile acestui popor au pornit de jos, nu din puf. Poporul acesta are o vorbă, care ia În derâdere pe netotul care pune căruța Înaintea cailor. Altfel spus, costelivele resurse nu pot combate efectele, recte „producția“ ignorării altei legi, a feed back-ului, adică obligativitatea suportării consecinței propriei acțiuni, așa cum face Întreaga Natură, dar poate combate cauza. „Răul se taie de la rădăcină“, scutind migăloasa retezare a lăstarilor care dau mereu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și relatate stupid, la infinit. Predarea propriu-zisă a materiei constituia pentru domnul învățător o chestiune secundară, lipsită de importanță pedagogică. Vocabularul jignitor și trivial era meniul lui favorit la fiecare oră. Înalt și deșirat, cu mâinile bălăngănindu-se pe lângă corpul costeliv și cocârjat, avea iuțimea și agilitatea unei primate. Obrazul lătăreț, brăzdat de firișoare roșii-vineții, prin care circulau hematiile într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea acasă, o căruță mică, trasă de un cal alb, costeliv. Pământul era nisipos, încât drumul șerpuia la vale anevoios printre butuci de viță de vie și salcâmi, unde se iveau din loc în loc smocuri de iarbă uscată. Stăteam pe o movilă mică și asfințitul soarelui mi se părea un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la podul de piatră. Grăbește-te, o să-ți putrezească oasele aici pe câmpie. Râul vine din ce în ce mai mare, în curând apa va inunda tot câmpul... Eu plec să-ți caut calul... A, uite-l, a venit. Calul nostru cel alb și costeliv se apropiase de noi ca o umbră. Tata îl mângâie pe bot, fără a se sinchisi de moș. Hai, spre podul de lemn mi se adresă, nesigur de el. În lumina palidă a nopții, moșneagul parcă zâmbea, parcă își râdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
casă, primejdiile se pare că au trecut. Tata pășea tăcut, cu privirea ațintită drept în față, de parcă undeva acolo, aproape de casă, se aștepta să găsească la un colț de drum căruța plină cu lemne de salcâm și calul cel alb, costeliv, nechezând de bucurie la vederea noastră. Sau, poate, o să întâlnim un moș mic de statură, cu o pălărie caraghioasă pe cap și un toiag în mână de care să atârne o traistă nici plină, nici goală. Un moșneag care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a scăpa, îl lăsă atunci pe stăpân să-i pună căpăstru, apoi împreună cu mai mulți oameni binevoitori, chemați în ajutor calul fu scos îndată din "capcana" în care nimerise singur... A doua zi, dimineața, după călătoria lungă și neașteptată, mârțoaga costelivă liniștită și ascultătoare, ca și când ar fi fost înhămată la căruță sau plug rumega fân de parcă nu se mai putea sătura. Țăranul simți curând o bucurie ciudată și uită repede necazul ce se abătuse asupra lui tocmai în ziua de ajun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
profund, în lumea aceea în care lupta pentru o bucată de pîine este cumplită. Este vorba de un conducător de pousse-pousse (ricșă trasă de bicicletă) care ne-a plimbat prin tot Pondichery-ul, împingînd în același timp pe colegul bătrîn și costeliv care trăgea din greu pousse-pousse-ul din fața noastră, cu toate slabele puteri care-i mai rămăseseră, pentru a cîștiga o pîine amărîtă, înainte de a-și da duhul, prăbușindu-se pe străzile elegante ale vechiului contoar francez. Cîți bipezi din lumea așa-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]