459 matches
-
chiar eu. Acum câteva săptămâni, mi-am luat inima în dinți, familia în mașină, și am plecat la o mănăstire. Mi-a dat, cum s-ar spune, Dumnezeu în minte gândul cel bun. La nici un kilometru de porțile mănăstirii, pe costișa unui deal, văd o căruță plină ochi cu bălegar și o biată mârțoagă căzută la pământ sub greutatea enormă, zăcând jumătate pe drum, jumătate în șanțul drumului. În jurul ei, doi oameni: un moșneag, și un tânăr. Încetinesc, privim pe fereastra
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
doar diavolul putea să-mi întunece mintea în halul ăsta. Mi-a rămas ca o rană urâtă în piept care încă mă doare și astăzi”. Un nou tunet răsună din depărtare, dar molidul încă stă cu coroana deschisă. Urcăm o costișă abruptă și la capătul ei, în fața noastră, se înalță o stâncă uriașă. Se numește Stânca Popii. Undeva, sus, un frasin pribeag răsare din piatra asta perfect verticală, ca o anomalie a naturii. Iese puțin pieziș și apoi se încovoaie brusc
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
haltă- Letale, invizibile parfume... „ORICÂND DIN MUNȚI, EL POATE FACE VALE!” „Oricând din Munți, el poate face vale!” A fost expresia de la Băița: Spre-uraniu, rușii, nu cu mocănița Au penetrat să-l smulgă, cu cazmale, Ci au dinamitat, la balamale, Costișele cu solzii tari ca crița, De-a tremurat până la Kiev penița, Când tot pământu-n râpe se prăvale. Naintea ta masiv a fost, dar nu e: S-a spart în țândări milenarul miez; Abia se-așează praful; rapid suie Buldozere cu
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
Săptămâna Patimilor Puterile mă lasă, mi-e trupul tot mai greu, Destul am fost „pribeagul” plecat prin țări străine, Vreau să mă-ntorc Acasă, acolo-n Satul meu, S-ascult cum crește iarba durută pe coline, Cum susură izvorul de sub costișa noastră, Vâlceaua mea natală să îmi rămână-aproape Și împăcat cu soarta, în liniștea albastră Să îmi adoarmă gândul înveșnicit sub pleoape... Mi-e dor de Curătură și de Zăpodea sfântă Pe unde mai aleargă bezmetic un ciled, Vioara de sub grindă
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
Când surpușul a cășunat așa din senin asupra Văii Strâmbii a făcut prăpăd, ploile care căzuseră necontenit câteva zile la rând rupseseră brutal din malurile deja zimțuite halde de grohotiș, înnămolise prundișul gârlei, căpițele de fân fleșcăite și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic al torenților învolburați, negri ca mâzga cea mai adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Actul inchizițional stalinist dura, știți bine asta, ore întregi, învăluit în norii de pucioasă ai țigărilor proletare, dar noi acum să ne oprim, oripilați-amuzați, doar la două secvențe din lunga dezbatere de la Uniune. După ce tînărul pictor, aflat pe drumul de costișă al decadentismului, recunoaște, imprudentul de el, că da, "mă înrăiesc zi de zi", apărîndu-și, probabil, statutul de om care creează, deci duce o luptă crîncenă, rea, cu propriile-i himere, deci după ce pictorului îi scapă porumbelul din gură, sare ars
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcute cu mai multă soliditate. În sfârșit, drumurile. Ele mai întâi au fost cercetate și, apoi, pe baza acestor cercetări, s-au întocmit proiecte de reparații. Conform proiectelor întocmite, drumurile trebuiau să aibă o lărgime de 4 căruțe puse alăturea, costișele trebuiau tăiate, pădurile de pe marginea drumurilor trebuiau defrișate pe o distanță de 2 stânjeni, iar pe căile principale, pe o distanță de 16 stânjeni. Lucrările au început cu drumul Sculeni-Iași-Focșani, ale cărui reparații sumare au luat sfârșit la 14 martie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la drumurile care porneau din Lipcani spre Dorohoi, Botoșani, de unde se îndreptau fie spre Iași, fie spre Roman, Bacău, Adjud, Focșani. Toate aceste drumuri au fost lărgite, gropile acoperite, la parte din ele s-au trasat șanțuri pe margine, unele costișe au fost tăiate etc. Un model pentru Moldova l-au constituit lucrările de pregătire și de construcție a drumului militar Silistra, Focșani, Bârlad, Fălciu și Bârlad, Iași, Sculeni. La 24 octombrie 1830, Minciaki aduce la cunoștința Divanului Moldovei că a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-au definitivat trăsăturile esențiale ale civilizației autohtone, nord-dunărene. Vestigiile descoperite sunt dovada existenței în regiunile extra-carpatice, ca și în restul teritoriilor daco-romane a unei dense și statornice populații de agricultori, crescători de animale și meșteșugari. Culturile acestei perioade sunt: Costișa, Botoșana, Hansca, în Moldova și Basarabia, Ipotești, Cândești, în Muntenia, Bratei,Țaga, Bihor, în Transilvania și în nord-vestul Daciei. Această civilizație și spiritualitate veche românească, din secolele IV-VI, este unitară, consecință a unei evoluții identice social-economice și etno-lingvistice în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării; dorobanți = ostași români; salt = mișcare prin care omul se desprinde de la pământ; buhoasă = lățoasă; parapet = Întăritură În fața unui șanț; volbură de foc = aici, vâlvătaie de foc provocată de exploziile obuzelor; stindard = drapel. SERGENTUL de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând În gândul lui: ,, Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !” Și bietul om slab, palid, având sumanul rupt
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
activitate publicistică s-a frânt în 1945, când i s-a luat dreptul de semnătură pe o perioadă de cinci ani, fiind acuzat că a scris „articole cu caracter antidemocratic”. Arestat și condamnat, suportând apoi și restricțiile domiciliului obligatoriu la Costișa, în județul Bacău, M. se refugiază în pagini de jurnal, de eseu ori aparținând genului dramatic, rămase, cele mai multe, în manuscris. După acești ani de privațiuni, se va dedica traducerilor. Ultimii trei ani de viață i-a petrecut la Mogoșoaia, într-
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
, Ion (6.III.1942, Costișa, j. Suceava), poet, folclorist și istoric literar. Este fiul Domnicăi (n. Cucoș) și al lui Serafim Filipciuc, țărani. Face studii medii la Rădăuți și Suceava, după care urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași (1963-1966), devenind profesor
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
literar. Este fiul Domnicăi (n. Cucoș) și al lui Serafim Filipciuc, țărani. Face studii medii la Rădăuți și Suceava, după care urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași (1963-1966), devenind profesor de limba și literatura română la Costișa (1966-1971), Rădăuți (1971), Câmpulung Moldovenesc (1977-2000). Este doctor în filologie al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1998), cu teza Constante stilistice și semnificații arhaice în „Miorița”. Editează, la Câmpulung Moldovenesc, împreună cu un grup de profesori, „Miorița”, revistă de cultură
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
de geto-daci”. Poezia lui F. îl amintește organic pe folclorist, fiind una hrănită de mituri și credințe populare. SCRIERI: Răboj, București, 1976; Compunere cu portocale, București, 1982: Vămile cireșului, București, 1983; Mânzul cu stea în frunte, București, 1984; Moara din Costișa, Târgoviște, 1996; Asupra cuvântului „noroc”, Câmpulung Moldovenesc, 1998; Înspre alt Eminescu, Timișoara, 1999; Drumul împărătesc al poetului, Târgoviște, 1999; Apocrife, Iași, 1999. Antologii, ediții: Fost-au acest Ștefan Vodă, introd.edit., Iași, 1985; Și pietrele curg, București, 1985; G. Coșbuc
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
nu e un oraș, ci o mănăstiretc "Kannobin nu e un oraș, ci o mănăstire" Din Aito am fost dus la Kannobin, la reședința patriarhului maronit, unde zăcea episcopul Mutran Seman, care era foarte bolnav. Kannobin este situat pe o costișă; privind de aici În vale, o frumoasă priveliște se deschide dinaintea ochilor. Acesta nu este nicidecum un oraș, după cum se spune În mod eronat În a doua ediție a Dicționarului enciclopedic francez, fiind vorba doar de o comunitate monahală. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ucraina; Rogojeni, R. Moldova; Ștefănești, jud. Botoșani; Traian Dealul Viei, jud. Neamț - pentru detalii și bibliografie vezi repertoriul și fig. fig. 3/14; 4/3; 7/10, 12-14. 9.2. Idoli/pandantive/amulete din alte materiale: ceramică: Bârlălești, jud. Vaslui; Costișa, jud. Neamț; Cucuteni-Cetățuia, jud. Iași; Drăgușeni, jud. Botoșani; Făcuți, jud. Vaslui; Giurgești, R. Moldova; Hăbășești, jud. Iași; Hoisești, jud. Iași; Igești, jud. Vaslui; Ițcani, jud. Suceava; Koszylowce, Ucraina; Mălușteni, jud. Vaslui; Podișu, jud. Iași; Ruginoasa, jud. Iași; Scânteia, jud. Iași
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
Progresului 17d. -17a Predeal 4503. Marin Tudose, 9 apartamente, București, str. Ioniță Cegan 23; str. Ioan Oarca 24 4504. Marcus Bubi, 9 apartamente, București, Calea Călărași 41 B 4505. Mihail Cristea și Nic., 10 apartamente, București, str. Timpului 17; str. Costișei Gh. 3; str. Matei Voevod 113 4596. Matei Niculae, 6 apartamente, București, str. Th. Speranța 147 4507. Moisescu D., 3 apartamente, București, str. Pictor Grigorescu 12, str. Filaret 10 4508. Medeanu Eleonora, 3 apartamente, București str. Dr. Pasteur 45 A
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
smârcuri întinse. O apucă pe el fără să știe încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trimit cu toții în aceeași zi turmele la văratic. Tot în munți sunt o sumedenie de ferestraie, de unde coboară mereu scânduri, ciubere și donițe spre podgorie. Dimpotrivă „Vrancea cu sate” este un uluc unde nu se vede nici pădure, ci numai costișe goale, ruinate de ape. În sfârșit, la răsărit de uluc, Măgura Odobeștilor și dealurile sunt îmbrăcate cu vii, până spre „moghilele Vrancei”, unde țara vrâncenească se hotărnicea odinioară cu stăpânitorii șesului, înainte de venirea lui Dragoș din Maramureș. Cine urcă într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pământ sufletului meu. Acolo nu se văd munți cu coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere; iar vara privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cucoane Grigoriță, zise el. S-o luăm așa, la dreapta, pe vălcica asta. Să te ferești de crengi, că-i des al dracului! În vale-i jilăveală mare; nu-i departe pârăul; acolo sunt urmele... Se lăsară la dreapta, pe costișă lină, prin bungeturi care păreau ziduri nestrăbătute. — Încet... vorbi Vasile. Și glasul lui dintrodată dobândi un răsunet deosebit, care tremura ca o suflare de vânt pe vale. Iar merseră o vreme, și iar se opriră. Cânii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după aceea torba în stânga, cuțitul de vânătoare în dreapta, își îndesă pălăria în cap și-și pregăti pușca. Hai, Osman! vorbi pădurarul cătră câni. Puneți botul... Hai și tu, Frișcă!... Ce? nu simți putoarea caprei?... Copoii, eliberați, dintrodată porniră în lungul costișei și dispărură în tufe. Vasile zise: —De-acuma să ieșim în luminiș și să așteptăm... trebuie să le gonească... Capauca asta a mea, așa cum o vezi, le știe sama... Îți aduce, cucoane Grigoriță, capra la buza puștii... Boierul tânăr era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și amândoi am fost într-un gând să nu ne mai abatem pe la târg. Nu mai mergem pe la reședință, Ilie!... strigă, de la locul lui, moș Ștefan. Vizitiul scutură hățurile și dădu din cap în semn de înțelegere. Suiam acum o costișă lină, lungă, fără sfârșit parcă; târgul, într-o înfundătură, rămânea la stânga, în urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în tovărășia doctorului Andronescu, un om foarte vesel, cu burta mare. Pornisem pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un sat care părea pustiu în lumina orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
leacă de sat, și nu mai suntem așa departe de lume... Pe când badea Niță îmi povestea acestea, pe drumul de dinaintea porților veneau oameni de la muncă - și câțiva flăcăi cântau, și glasurile lor se înălțau tremurând în pacea amurgului. Priveam împrejurimile, costișele pline de holde, și vălcelele cu fânațuri - și-nspre miazăzi o miriște fără sfârșit - și întrebai pe gospodar: — Dar curțile vechi ce s-au făcut?... —Curțile acelea le-au dărâmat alții, ș-au făcut altele mai la deal; pe urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]