991 matches
-
provoacă delicii culturale și spirituale. Călătoria lor este și a ta, cititorule. Am savurat toate nuanțele detaliilor surprinse de vocile celor patru călători într-o Moscovă ce " așa văzută și descrisă, atrage teribil. M-am lăsat purtată prin cafenele și cotloane, am citit cu sufletul la gură serialul scrierilor grafitti de pe scara blocului unde de află apartamentul lui Bulgakov, am vrut să pricep raportul lui Mihail Afanasievici cu contemporanii mei, am vrut să înțeleg rostul venirii lor acolo, ceea ce locul le
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
examen autoimpus, dovedind o maturitate compozițională remarcabilă și, pe de altă parte, reală adâncime psihologică. Personajele nu sunt văzute și descrise exclusiv comportamentist, înfățișate ca niște suprafețe plane, și explorate pe dinăuntru, "parcurse" din unghiul diformității lor mentale, cu scotocirea cotloanelor creierului și sufletului. Egale cu sine (cu boala lor) de la început și până la final, sunt făcute, în mod subtil, să se devoaleze, să se expună, să-și întoarcă pe dos perdeaua groasă și murdară a minții, pipăită cu curiozitate și
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
și mi l-a dăruit: l-am pierdut, căci l-am purtat cu mine peste tot unde am locuit și au fost locuri multe, în colțurile lumii. Tot mai sper ca într-o zi Îngerul blond să scoată dintr-un cotlon, de undeva, manuscrisul și să-l public“. Cărtărescu, Dinescu&comp, în spaniolă Germán de la Reza a debutat cu poezie în vremea studenției de la București, în paginile revistei „Viața studențească“. Poemele sale în spaniolă au fost reunite în două volume: „Decima
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
America, unde m-a adus destinul și serviciul și unde am căutat permanent să-mi fac un culcuș ca să mă simt “acasă”. Eu am nevoie, ca o felină, de un loc unde să mă simt bine, să mă ascund în cotloane cu o carte bună în brațe și cu Chopin în surdină uitând de mine, dar am nevoie la fel de evenimente culturale bune care să mă spele de povara muncii de robot ingineresc într-o companie americană mamut. Am ajuns la stadiul
Orașe cu salcâmi. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
și Anul Nou. Tot în Ardeal se păstrează obiceiul ca în Ajun, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând „Rod în cucuruzi! ” Gospodarii pun jar într-o tavă, iar pe jar așază crenguțe de brad cu care afumă toate cotloanele: cămară, șură, beci, pod etc. În Moldova, în ajunul Crăciunului se pune într-o strachină câte puțin din toate felurile de mâncare (nu se gustă nimic din acestea), iar strachina se pune sub fereastră, unde rămâne până dimineața. Noaptea vine
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
partidă de baschet. Nu că domnia sa ar încuraja chiulul, care, recunoaște în mod cinstit, nu se poate stârpi de tot, dar preferă să-i vadă pe elevi practicând un sport decât să-i prindă prin baruri, ascunzându-se prin diverse cotloane pentru a fuma sau petrecând ore în șir în cluburile de Internet. Dar activitățile sportive nu sunt singurele încurajate, conducerea școlii acordând, în egală măsură, o atenție deosebită activităților culturale, artistice, care pot întregi personalitatea în formare a elevilor. Iar
Agenda2004-37-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282854_a_284183]
-
și unei "suprarealități" pe care le-o conferă noul statut certificat prin "poveste". Dacă viziunea vizuinii se conturează prin ceea ce este dincolo de literă, vizuina viziunii este litera însăși; viziunea anterealității este "transparentă", deschisă lecturii, în timp ce vizuina ascunde viziunea suprarealității prin cotloanele sale ce duc la "peștera Gîndirii abstracte". Raporturile acestea sînt, însă, abil amestecate în textul romanului; viziunea este a vizuinii (ceea ce este "transparent" ni se indică a fi "la vedere"), iar Ocolul silvic, vizuina, este o "parte integrantă din ocolul
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
imageriei de altădată se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît mai grațioasa cu cît era mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe alocuri feroce - reconsiderări a legăturilor lui Traian Ț. Cosovei cu niscaiva trecute vieți de poeme și simboluri: îngerii nu sînt nicidecum singurele figuri obosite ale poeziei care să aibă parte de acest tratament
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și reprezentația triviala a cotidianului, si scurgerea rutinata a timpului, si cotloanele meschine ce l-au așteptat la colțul de stradă al maturității pe inocentul care visase cu puritate la palatele gloriei și la focurile bengale ale existenței. A început Traian Ț. Cosovei să îmbătrînească? (Traian Ț. Cosovei, Percheziționarea îngerilor, Ed. Crater
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
un abur de mușețel,/ după care ești și mai buimaca,/ celesta,/ după care fluxul feminității tale asaltează lumea,/ o vindeca, ai da frisoanele unei comori numai de ea cunoscute./ De m-aș putea odihni an oricare scenariu al vieții,/ an cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat an care să dorm/ și un lighean an care să vomit/ tot ce dăndu-mi mi-ai luat, Doamne,// să tot vomit" (Elegie). Lirismul e, până la urmă, o astfel de
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră să latre,/ beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși./ Tipenie-de-Om zăcea lat la intrarea an casă./ Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
tot ce ne înconjoară, jurnalist foști politruci comuniști sau al greșesc dacă acum reproduc una din cu o operă de o uluitoare actualitate. odraslelor lor pripășite prin cine știe ce caracterizările finale ale marelui George Existența unui popor, a unei țări, este cotloane ale Universului, își asumă Călinescu, acesta spunând că... va marcată de aniversarea celor mai grava răspundere în fața istoriei. Mihai trece multă vreme și multă apă până importante evenimente. Pentru noi Eminescu, nu doar ca autor de geniu, a când se
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Constantin Țoiu Nu demult, am dat într-un cotlon ascuns al bibliotecii de un fascicol ferferință din romanul polițist serial de pe timpuri numit Bill Gazon. Nu mai țin minte acțiunea. Am recitit însă cu emoție pățania surorii detectivului celebru răpită de japonezi și dusă tocmai la... San Francisco. Orașul
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
mai seducător, mai valoros, mai provocator. George Banu este un spectator avizat și împătimit de ce se întîmplă pe scenă, este aproape întotdeauna de marii creatori ai lumii și le privește, le studiază evoluția, se vîră în adîncimile operei lor, în cotloanele sufletului și în zonele pline de lumină ale minții. Uitarea este, în fond, o reverență pe care un regizor o face în fața unui om de teatru care a uitat de sine vrăjit fiind definitiv de această artă. Montarea se bazează
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
convențional numit post-comunistă. Asistent la Catedra de literatură română modernă, a profesorului Călinescu, mai apoi cercetător științific la Institutul de literatură și folclor al aceluiaș mentor, Dinu Pillat se remarcă prin acribia studiilor sale, fondate pe izvoare cercetate în toate cotloanele și în profunzimea lor, ducând, astfel, mai departe, în primul deceniu al comunismului, făclia cercetării nepoluate de ideologii. Iar scrierea de romane îl situa în chiar centrul creației beletristice. Tânărul își întemeiază o familie, pe temeiul afecțiunii și afinității, devine
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
aproape. Am ascultat CD-ul cu Gheorghe Cozorici. Un gest remarcabil făcut de Mihai Niculescu împreună cu cei de la Radio - Dragoș Șeuleanu, Sebastian Sârca, Doina Papp, Vasile Manta și George Marcu. Vocea tulburătoare a lui Cozorici răsună și se furișează în cotloanele casei mele. Inscripție pe ușa unui atelier de artist, Sonetul 49 ale lui Vasile Voiculescu... Le spuneam și eu în studenție... le va asculta și fiul meu... Mă gîndesc că acest timbru fantastic i-a sedus într-atîta pe foarte mulți
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
femeie îmbătrânită prematur, cu "stelele sus" și "moartea aproape", cu putregaiul singurătății neputincioase rănindu-i gâtul, un om distrugând și autodistrugându-se, vomitând la marginea unei lumi părăsite de Dumnezeu: De m-aș putea odihni în oricare scenariu al vieții,/ în cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat în care să dorm/ și un lighean în care să vomit/ tot ce dându-mi ai luat, Doamne,// să tot vomit." (Elegie). Departe de a fi duioase, "lichide", elegiile
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
ceva curaj Ioan Lăcustă pentru a risca un asemenea final care, chiar dacă ar fi lipsit, nu ar fi afectat cu absolut nimic textul sau valoarea unei cărți în care realmente te cufunzi și te lași condus de mâna prozatorului prin cotloanele nostalgice ale unei istorii altfel grave. Nu știu câți îi vor ierta insolența romanului După vânzare, un roman cu aparența unei farse care, poate, abuzează de formula proteică a genului jucându-și destinul pe ultima mână, cum se zice. Pentru un scriitor
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
din el nu-l părăsește pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rîsu'-plînsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
ceilalți". Regizorul are însă demonstrația lui și folosește farmecul otrăvit degajat de condiția interpreților pentru a exprima meditația asupra acestui univers, pentru a ne arăta flexibilitatea limitei care desparte acceptabilul etic de zona obscură a canalelor de pe stradă și a cotloanelor din sufletul omenesc. La aplauze, "actorii" vin la rampă și spun frumos, ca la școală, ca la poliție, cum îi cheamă și unde stau: Dristor, Eroilor și alte stații de metrou. Patru dintre ei își petrec ziua la un centru
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
George Filip) la o frumoasă și meritată prezentare a colegei noastre Felicia Mihali la ICR, am avut o surpriză neplăcută: sus-numitul, când a aflat că suntem din Canada (și cine suntem) nu a știut cum să fugă mai repede prin cotloanele Institutului. Oare nu ar fi fost normal să ne spună un scurt "Bun venit" sau așa ceva, că veneam de departe? Cu multă ezitare mi s-a dat și mie cuvântul la FRP. Un deputat foarte vigilent pe nume Willim Brânză
Forumul Românilor de Pretutindeni - un secret bine păstrat!. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_419]
-
august 2006", (Călătorie, p. 12); "copiii străzii din Buffalo Grove" pescuind păstrăvi din râul Racine și noaptea dormind sub pod, spălați de apele răului cu observația concluzivă: "Numai păstrăvii mai se zbenguiau / lovindu-le mâinile amorțite / De căutări prin toate cotloanele / Refuzate de locuitorii din Buffalo Grove", (Căutări silnice, p. 15); Mac Gregory, pustnic, "scârbit sau izolat de lume", "și-a asumat rolul de paria", trăiește lângă un arțar, iar iarna "coboară la grajdurile unui congresman", este "paznicul pădurii, / Al aerului
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
Voastră, stimate domnule (ex) Premier al Israelului, tragem nădejde că, totuși, ați intuit bine: "cu talentul, relațiile personale și dinamismul" vostru, de PANTALONE-IPOCRITUL LUMII, ajungeți... "APROAPE peste tot"! Adică, NU CHIAR PESTE TOT! ... cu toți banii voștri "curgători-sunători", prin toate cotloanele spațiului terestru... și cu toate ispitirile voastre fantasmagorico-burlești și, mai ales, cu întreg arsenalul vostru de "crime strategice" și de TERORISM INTERNAȚIONAL (inclusiv MEDIATIC!)... ...Adică, nu și în sufletele noastre, care nu-s de vânzare, și, cu atât mai puțin
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
un excepțional jurnalist de investigație, se inspiră, obsedant, din aspecte ale actualității urmărite până în consecințele ei ultime. Și aici, ca și în romanele anterioare, personajele lui Mihai Sin traversează aceeași acută criză de identitate, nu se pot fixa în niciun cotlon al sinelui contorsionat, nu reușesc să-și sară umbra nici măcar în final: „Am știut... Pe unii din preajma ta ți-i dă Dumnezeu, El le dă un rost... Și nici atunci... Alteori, rostul celor de lângă tine li-l hotărăsc alții, oameni
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
cu grave tumulturi în urmă”, „aici în pământeana epocă de neguri și humă”, cum ar caracteriza, dacă ar mai fi printre noi, Lucian Blaga aceste timpuri, românii trăiesc momente pline de ciudățenii, de paradoxuri și de bizarerii plecând din anumite cotloane ale minții nopții unora dintre cei cărora numai drag nu le este neamul acesta românesc! Prin legi grave și nedrepte, neprietenii noștri își dau mâna, ne sfidează, ne umilesc, fără ca guvernanții ăștia de doi lei, care nu fac nici măcar cât
O lege anticonstituţională, antinaţională, în manieră cominternistă, stalinistă! [Corola-blog/BlogPost/92651_a_93943]