241 matches
-
Hai, recunoaște, măcar așa, de complezenta, minte-mă să-mi pot închipui mai usor adevărul. -Mi a ! Zise el strâmbându-și mâinile într un fel de dans păsăresc, la modă atunci printer tineri. -Miau, miau, miau, văd că miorlâi promițător, cotoiule parvenit, îl îngâna ea mulțumită de replică pe care o reușise. Dar fă bine și urnește-ți puful de aici, că mă iriți la glezne cu strâmbăturile tale lingvistice, îl tampona Lorrz imediat ce l-a prins descoperit.Fără să-l
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
cu aceea de adopție micșorează la minim riscurile nereușitei. Riscuri genetice tot mai pot rămâne, dar eventuala cunoaștere al tatălui dovedit genetic ar mări și mai mult șansa. Tot ce se naște din pisică șoareci mănâncă. Această zicală include și cotoiul. De la naștere până la alegerea unui rost în viață, în consecință și a unei profesii, este un lung și spinos drum de parcurs. Indiferent care dintre profesii vor fi acceptate, copilul trebuie să-și păstreze toate șansele. Gramatica limbii materne și
EDUCAŢIA, ALTFEL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347836_a_349165]
-
OF MĂ TOT APASĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ce trist am fost în iarna asta, Că mi-a-nghețat butoiul, În pix s-a terminat și pasta, Și mi-a murit cotoiul. Blănița lui cea călduroasă Mult mi-a lipsit la șale, Căci soața este mofturoasă Și umblă cam... agale. Nu lasă Biblia din mână, Citește și oftează; Postește câte-o săptămână Și nici nu mai fumează. În schimb, eu trag, că
ŞI-UN OF MĂ TOT APASĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346819_a_348148]
-
că-i și mândra primăvară, mulțumită de reclamă, promițând viață ușoară. Lâng`-a lor mici edificii, unde doarme sfânta sevă, e motanul cu capricii; se pare că e în vervă. Îl observă...se adună... un vacarm s-aprinde iute; pe cotoiul în furtună n-are cine să-l ajute. Din blănița mătăsoasă, vor să facă perne mici. Măi, felină nemilosă, mai vrei pui de rândunici? Referință Bibliografică: Rândunicile și motanul-poezie pentru copii / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 451
RÂNDUNICILE ŞI MOTANUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346390_a_347719]
-
chimie. Nu mai vroia s-audă de femei,rămăsese cu părerea greșită că sunt ca pisicile,se lingușesc pe lângă tine doar dacă au vreun interes sau vor să fie alintate. „ Cum pleci de lângă ele, te-nlocuiesc pe loc, cu alt cotoi ! ” - Nu, minte mai mult din complezență. - Eu sunt Tina,da la Cristina,spune, întinzâdu-i mâna cu care vrea să desfășoare în continuare conversația. - Mihai,îmi pare bine .... - E ceva legat de cartea de muncă...Pot să intru , să-ți explic
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
post- adolf-hitlerista ,si poate și Leopoldina? Aș fi fost cel mai trist și nefericit copil din ...București! Așa am fost însă mulțumită de numele mele,desi râvneam la diminutive,iar tata mă alinta cu "creații" sui-generis,ca Pisoi- Coadă- de- Cotoi sau Pita, cum îmi spunea el mult înainte de a ști de existență pitelor italiene. Rareori,unii prieteni de- ai mei sau ai familiei, mă strigau cu Adinuta,Adinel,Adinush, sauAdinette,cum îmi spunea profesoara mea particulară de franceză,Madame Sophie
NUMELE DIN FAMILIA NOASTRĂ- ISTORIE ȘI ANECDOTE( VERSIUNE CORECTATĂ ȘI REEDITATĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372170_a_373499]
-
din București, mă gândesc la grădina Dadei scăldata în lacrimi de roua, cănd zgomotul străzii mă obosește,mă văd plimbându-mă pe dealuri. Cand la piata iau un măr în mână îl asemui cu merele din curtea lui nea Vasile Cotoi, stii tu, cel de lângă școală. Dar aceasta nu este oboseală și nici nostalgie prostească.Știu că este doar o profundă și superioară înțelegere a sensului vieții. Nu, nu sunt obosită! Mă simt puternică și dornică de muncă .Vreau să dăruiesc
PARFUM DE GUTUI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377734_a_379063]
-
dificultate, cu risc de excluziune socială. Bibliografie Alcoock, Pete; Erkine, Angus; May, Margaret (ed.), Dictionary of Social Policy, 2002. Bădescu, Ilie; Mihăilescu, Ioan; Zamfir, Elena; Sava, Nicu Ionel;, Mărginean, Ioan; Abraham, Pavel; Dungaciu, Sandra; Dungaciu, Dan; Degeratu, Claudiu; Baltasiu, Radu; Cotoi, Călin; Cristea, Darie, Geopolitica integrării europene, Editura Universității din București, București, 2002. Craig Calhoum, (ed.),Dictionary of the Social Sciences, Oxford University Press, Oxford 2002. Davies, Martin, (ed.), Companion to Social Work (vezi Hugh Barr, „Social Work in collaboration with
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
asupra fabulei, punându-i-se în valoare scopul educativ. Fabulistul critică vicii generale (Avarul sau zgârcitul și bețivul), falsele judecăți (Mâțele și cașul) etc. Ca o localizare pitorească a motivelor universale, introduce elemente lingvistice arhaice și provinciale ori nume autohtone (cotoiul e Petrică, găina e Porumbaca). O fabulă deosebită este Asinul, care ar fi rămas o piesă clasică a genului în lipsa elementelor licențioase din final. Asemănătoare poemului lui G. B. Casti Gli animali parlanti, textul expune pățaniile unui măgar obosit, flămând
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
implementarea Planului a fost parțială, ea a contribuit la cristalizarea unei noi culturi a intervenției și acțiunii sociale. Bibliografie Bădescu, Ilie; Mihăilescu, Ioan; Zamfir, Elena; Sava, Nicu Ionel;, Mărginean, Ioan; Abraham, Pavel; Dungaciu, Sandra; Dungaciu, Dan; Degeratu, Claudiu; Baltasiu, Radu; Cotoi, Călin; Cristea, Darie, 2002, Geopolitica integrării europene, Editura Universității din București, București. Zamfir, C.; Zamfir E., 1994, Romania ’89-’93: Dynamics of Welfare and Social Protection, Editura Alternative, București. Zamfir, E., 1996, Children at High Risk in Romania: Problems Old
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fuhit că le-ai speriat, flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia un os în gură) Coco: Fericit!Fericit! Miki: Pentru el fericirea-i un os și muzică...Ce înseamnă să nu cunoști viața; plimbări nocturne, cotoi eleganți!...(intră Gigel cu sacoșele pline cu mâncare) Gigel: Ei, dar ce-i cu voi? Coco: Hoațele! Hoațele! Cucu: Cu- cu!Cu-cu!Cu-cu! Gigel: Și Cucul?!... Coco: Hoațele! Gigel: (se uită prin „dulapuri”): Uța și Codița... Coco: Hoațele
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
spui, încât n-am mai răbdat și mia venit graiul. Auzi colo, să se spânzure! Ionică: Ce-aș putea face altceva, n-am nimic pe lumea asta. Cotoșman: Nimic? Dar ce, eu sunt nimic? Ionică: Ba ești ceva, ești un cotoi amărât și de aceea tragem amândoi Mâța de coadă. Cotoșman: Fiindcă nu vrei să lupți, totul e să vrei și să judeci, iar de crengile pomilor, lasă să se spânzure veverițele cu coada, nu ditai flăcăul ca tine!... Ionică : Ai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
tot o să găsești tu prin buzunare. (Începe să se uite prin geantă) Ce să-ți dau? Un briceag, o oglinjoară, un cojocel, un chimiraș? Scoate o pereche de cizme). Cotoșman: Stăpâne, cumpără-mi mie cizmulițele astea! Negustorul: (speriat) Aoleu, vorbește cotoiul? Ionică: Da, fiindcă e năzdrăvan! Negustorul: Am trăit s-o văd și pe asta, om să miaune ca pisica, am mai văzut, dar pisică care să vorbească ca omul, ba! Cotoșman: Vorba! Negustorul: La ordin jupâne! Cotășman: Stăpâne, cumpărămi-le! Negustorul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mai văzut, dar pisică care să vorbească ca omul, ba! Cotoșman: Vorba! Negustorul: La ordin jupâne! Cotășman: Stăpâne, cumpărămi-le! Negustorul: Cumpără-i-le, nu vezi cum și-a zdrelit labele, săracul. Pentru dumnealui ți le dau pe nimica toată. Un cotoi care vorbește, e cineva! Ionică: Bine, ia-ți cizmele! (îi dă moșului câțiva bani) Umblă sănătos! Cotoșman: Și la pungă gros! Negustorul: Câț, spurcăciune! Ionică: Șiret moșul, cum făcu, cum drese, ma lăsă fără nici un ban în buzunar. Cotoșman: (se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Măriei Tale să te ucidă... Cotoșman: Minte Măria Ta! Marele Dregător: S-a introdus în castel prin daruri și vicleșuguri pisicești și dacă nu deschideam eu ochii la timp... Împăratul: (Adresându-se ostașilor) Așa e, oaste, legați-l fedeleș pe cotoi! Cotoșman: (Începe să sară și să strige) Uitați-vă! Sus! Sus! Slujitor I și II: Ce e ? Ce e? Cotoșman: Uitați-vă, uitați-vă, zboară! Împăratul: Ce zboară? Unde zboară? Care zboară? Cotoșman: Eu zbor, iubiților! Dar pe fereastră nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah, nu mai pot de frică! Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător: În sfârșit, mi-ai căzut în gheară, cotoi blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar așa, socru de cotoi, mă fac de râs! Cotoșman: Eu sunt însurat, Măria Ta...Dar am să-ți recomand pe altcineva, să-l faci ginere! Pe stăpânul meu,Voievodul Ionică de Dragodana. (Un moment dispare și apare cu Ionică, care pare cam nedumerit). Îți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc călduț la mâță și, din când în când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la un redresor Înjghebat de un electrician bețiv, dar priceput, și-i scotea omului nunta din necaz. Contra cost, se Înțelege. Nu se da În lături de la nimic ca să câștige: vindea chiar și flecuștețe. Halviță care mirosea a pișat de cotoi, gogoși acre, date prin zahăr pudră amestecat cu făină, că zahărul se găsea greu În acele vremuri, acadele În care Îți rupeai dinții. După ce copilărimea satului se Îndopa cu drăciile astea fabricate de el Într-o chichineață murdară și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
turna niște țuică din damigeana lui, după care se Îmbăta și urmările le știți și voi, că părinții o iau pe arătură chiar dacă Tatapopii nu mai trece pe drum să le ofere cu țoiul Întâmplări frumoase. Era viclean ca un cotoi stricător. Știa foarte bine că mulți dintre copii nu Îndrăzneau să fure bani de la părinți dacă nu căpătau de bunăvoie. Dar să subtilizezi un ou-două din cuibar nu părea atât de mare păcat. Și copilărimea satului a Început să care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am zgâriat coastele, burțile, genunchii și coatele. Și până la urmă am dat de ei, da’ era prea târziu. De unde stăteam eu pitit, din ea nu se vedea decât o bucă și un picior Îndoit. Deasupra, Socol o coțăia ca un cotoi și, de câte ori se opintea, ea icnea de parcă ar fi altoit-o cu o biciușcă. Am plecat dracului de acolo și n-am mai vrut să știu de ei. S-au Întors la Colibă unul câte unul, Întâi ea și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zahăr ars, unul, Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele țuică!”. Cei răi spuneau că dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a pișat de cotoi și erau Împestrițate de căcați de muște. Dar eu cea mai bună turtă dulce tot de la el am mâncat. Fata care mi-o dădea pe furiș (căci tata Îmi promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintr-un cuib de șerpi. Celălalt, care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]