79 matches
-
după formarea legăturilor σ rămîn electroni necuplați la ambii atomi. Ea rezultă prin suprapunerea orbitalilor p, d sau f prin cîte doi lobi. în molecula de azot, de exemplu, legătura dintre cei doi atomi de azot se realizează printr-o covalență σ, rezultată prin suprapunerea orbitalilor p (prin cîte un lob) și două covalențe π formate prin suprapunerea orbitalilor px și pz prin cîte doi lobi provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
suprapunerea orbitalilor p, d sau f prin cîte doi lobi. în molecula de azot, de exemplu, legătura dintre cei doi atomi de azot se realizează printr-o covalență σ, rezultată prin suprapunerea orbitalilor p (prin cîte un lob) și două covalențe π formate prin suprapunerea orbitalilor px și pz prin cîte doi lobi provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cîte doi lobi provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
provenind de la doi atomi identici sau diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diferiți. Prezența legăturilor π nu influențează geometria moleculei, determinată de legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
legăturile σ , reducînd numai distanțele interatomice, mărind unghiul de valență și conferă rigiditate moleculei. Suprapunerea lobilor este mai redusă în cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cazul covalențelor π , față de covalențele σ și din această cauză covalențele de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt diferite de cele dintre orbitalii atomici inițiali. Potrivit configurației electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt diferite de cele dintre orbitalii atomici inițiali. Potrivit configurației electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt diferite de cele dintre orbitalii atomici inițiali. Potrivit configurației electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au dus la ideea ca electronii se pot decupla, mărind numărul covalențelor posibile, orbitalii atomici își schimbă forma și orientarea inițială, egalându-se în energie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au dus la ideea ca electronii se pot decupla, mărind numărul covalențelor posibile, orbitalii atomici își schimbă forma și orientarea inițială, egalându-se în energie, deci se hibridizeaza. Esenta teoriei hibridizării constă în afirmația că orbitalii atomici utilizați de atomi pentru formarea legăturilor chimice nu sunt niște orbitali atomici puri, ci niște
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Deoarece orbitalii hibrizi au proprietăți direcționale bine definite, este de înțeles că teoria hibridizării reprezintă un alt aspect al principiului dirijării valenței în combinațiile chimice covalente. Hibridizarea orbitalilor atomici este folosită pentru a explica formarea unui număr mai mare de covalențe decât numărul electronilor impari din stratul de valență al unui atom, uniformizarea energiei și orientarea simetrică în spațiu a noilor orbitali. Potrivit teoriei hibridizării, din orbitali atomici cu energie apropiată, ai aceluiași atom și geometrie diferită, se formează orbitali de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
poate fi reprezentată prin liniuță și care corespunde în totul liniuței de valență din formulele clasice. În cazul dublelor și triplelor legături se pun în comun, câte doi, respectiv trei electroni, formându-se două și trei perechi de electroni de covalență. Electronii care formează legăturile covalente se numesc electroni participanți, iar cei care nu stabilesc astfel de legături sunt neparticipanți. Acești electroni rămân disponibili pentru a stabili legături covalent-coordinative cu ioni, atomi sau molecule. Legătura covalentă este prezentă, cu unele excepții
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
solubile în cei nepolari. Sunt lipsite de conductibilitate electrică. Între legătura ionică și cea covalentă există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care prezintă posibilități multiple de valență pot stabili legături ionice în cazul valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în halogenurile stanoasă și vanadoasă, SnCl2, VCl2, prezintă legături ionice iar
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care prezintă posibilități multiple de valență pot stabili legături ionice în cazul valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în halogenurile stanoasă și vanadoasă, SnCl2, VCl2, prezintă legături ionice iar în cele stanică și vanadică, SnCl4, VCl5 au legături covalente. Numărul maxim de legături covalente pe care le
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legături covalente. Numărul maxim de legături covalente pe care le poate forma un atom nu poate fi prevăzut pe baza unei reguli simple, ca în cazul legăturii ionice-regula octetului. În cazul legăturilor covalente, s-a stabilit o regulă numită regula covalenței maxime. Conform acestei regului, atomul de hidrogen poate să formeze o singură covalență, având un singur electron cu care să poată stabili o legătură chimică. Atomii de la litiu, la flor pot forma maximum patru legături covalente, iar pentru atomii elementelor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
atom nu poate fi prevăzut pe baza unei reguli simple, ca în cazul legăturii ionice-regula octetului. În cazul legăturilor covalente, s-a stabilit o regulă numită regula covalenței maxime. Conform acestei regului, atomul de hidrogen poate să formeze o singură covalență, având un singur electron cu care să poată stabili o legătură chimică. Atomii de la litiu, la flor pot forma maximum patru legături covalente, iar pentru atomii elementelor de la natriu la clor și de la potasiu la bor, numărul maxim de legături
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
pot forma maximum patru legături covalente, iar pentru atomii elementelor de la natriu la clor și de la potasiu la bor, numărul maxim de legături covalente este șase. Atomii cu masă superioară pot forma maximum opt legături covalente. La stabilirea numărului de covalențe trebuie să se țină seama și de legăturile coordinative în cazul substanțelor complexe. În mulți compuși, atomii nu ating covalența maximă prevăzută conform acestei reguli, de exemplu, oxigenul în unele combinații poate fi biși tricovalent. Polaritatea legăturii covalente: molecule polare
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
maxim de legături covalente este șase. Atomii cu masă superioară pot forma maximum opt legături covalente. La stabilirea numărului de covalențe trebuie să se țină seama și de legăturile coordinative în cazul substanțelor complexe. În mulți compuși, atomii nu ating covalența maximă prevăzută conform acestei reguli, de exemplu, oxigenul în unele combinații poate fi biși tricovalent. Polaritatea legăturii covalente: molecule polare și nepolare Legătura covalentă nepolară, ideală este prezentă în moleculele formate din atomii identici, H2, Cl2 sau din atomii care
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ferocianura de potasiu, , fericianura de potasiu , hidroxidul de tetraamoniacocupric, numit și licoarea Svhweitzar care este dizolvantul celulozei, , hexanitrocobaltitul de sodiu, și altele. Din exemplele de mai sus reiese că mai multe metale pot fi acceptori ai perechii de electroni de covalență, formând legături coordinative cu atomii cu electroni neparticipanți în hibridizări cu orbitalii d din stratul penultim, ceea ce explică formarea combinațiilor complexe. Orbitali moleculari și electroni p delocalizați Reprezentarea formulelor unor substanțe în care se găsesc duble legături inițial a dus
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
d din stratul penultim, ceea ce explică formarea combinațiilor complexe. Orbitali moleculari și electroni p delocalizați Reprezentarea formulelor unor substanțe în care se găsesc duble legături inițial a dus la formule incorecte, formule prin care se încalcă regula octetului sau a covalenței maxime. Este cazul acizilor: azotic, sulfuric, fosforic, precum și a anionilor respectivi. În cazul acidului azotic vechile formule prevedeau atomul de azot pentacovalent, deci cu zece electroni și nu opt cum prevede regula covalenței. Pentru respectarea regulei covalenței maxime s-a
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
care se încalcă regula octetului sau a covalenței maxime. Este cazul acizilor: azotic, sulfuric, fosforic, precum și a anionilor respectivi. În cazul acidului azotic vechile formule prevedeau atomul de azot pentacovalent, deci cu zece electroni și nu opt cum prevede regula covalenței. Pentru respectarea regulei covalenței maxime s-a stabilit că în structura acidului azotic electronii p din acid nu ocupă locuri fixe într-o anumită legătură dublă N = O, deci sunt distribuiți uniform, delocalizați, între mai multe legături (fig. 12). Fenomenul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
octetului sau a covalenței maxime. Este cazul acizilor: azotic, sulfuric, fosforic, precum și a anionilor respectivi. În cazul acidului azotic vechile formule prevedeau atomul de azot pentacovalent, deci cu zece electroni și nu opt cum prevede regula covalenței. Pentru respectarea regulei covalenței maxime s-a stabilit că în structura acidului azotic electronii p din acid nu ocupă locuri fixe într-o anumită legătură dublă N = O, deci sunt distribuiți uniform, delocalizați, între mai multe legături (fig. 12). Fenomenul acesta se numește rezonanță
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
solubile numai în solvenți polari (energie de rețea mare) Rețele atomice (covalente) particulele constitutive (atomii) sunt legați prin legături covalente Ex - carbonul în formele alotropice grafit, diamant, fulerene : STRUCTURA CRISTALINĂ A DIAMANTULUI: fiecare atom de carbon este legat prin 4 covalențe de alți 4 atomi de carbon după o orientare tetraedrică, având o hibridizare sp3 → un cristal de diamant pare a fi o « moleculă gigantică ». Atomii de carbon hibridizați sp3 → formează legături puternice, implică toți electronii în legătură si au o
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]