586 matches
-
vopsirii pentru a preveni hidroliza colorantului și a crește adsorbția fizică a acestuia pe fibră. Apele reziduale sintetice au conținut colorant reactiv, Na2SO4 și Na2CO3. Ca urmare, grupele hidroxil ale chitosanului ar putea fi legate de colorantul reactiv prin legături covalente la pH alcalin, la fel ca în cazul procesului de vopsire. În cazul altor coloranți (Uzun, 2006) s-a constatat că datorită ariei suprafeței specifice BET foarte mici a chitosanului, mecanismele sunt controlate în principal de difuzia la suprafață, iar
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
un strat de peptidoglican subțire conectat prin punți de aminoacid. În pereții celulari ai bacteriilor Gram-pozitive sunt fixați polialcooli cunoscuți, ca de exemplu acizii teichoic, dintre care unii sunt legați de lipide formând acizii lipoteichoici. Deoarece acizii lipoteichoici sunt legați covalent de membrana citoplasmică, moleculele de peptidoglican reticulate formează o rețea care acoperă celula asemănător unei grile. Acizii teichoici dau pereților celulari ai bacteriilor Gram-pozitive o încărcare globală negativă, datorită prezenței legăturilor de fosfodiester între monomerii de acid teichoic. În general
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
bacterie Gram-negativă, stratul de peptidoglican este mult mai subțire față de cel al bacteriilor Gram-pozitive, iar gradul de reticulare este mai mare între lanțurile de peptidoglican. În plus, deși pereții celulari ai cianobacteriilor nu au acid teichoic, polizaharidele specifice sunt legate covalent de peptidoglican într-o manieră care nu este diferită de aceea întâlnită la bacteriile Gram-pozitive. Alți componenți găsiți în membrana cianobacterială externă au fost acizi grași atipici și carotenoide care sunt rar prezenți în unele bacterii Gram-negative. Titrarea acido-bazică a
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
prin legare. Modalitățile de fixare a liganzilor pe receptori sunt reprezentate de legăturile chimice generatoare de modificări ale conformației și proprietăților termodinamice ale celor două elemente intrate în reacție, în vederea formării unui complex tranzitoriu, dotat cu noi proprietăți. Cu excepția legăturilor covalente, numeroase modalități de interacții chimice (legături electrostatice, de hidrogen, Van der Waals, hidrofobe etc.) pot interveni, determinând afinitatea și fixarea reversibilă a ligandului pe receptor. Reacția reversibilă dintre receptor (R) și agonist (A), depinde de constantele cinetice de asociere (K
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de atracție) Forțele interatomice de legătură (de atracție) se împart în patru categorii, trei dintre ele sunt puternice (sunt denumite și legături chimice) iar a patra este o legătură mai slabă (numită uneori și legătură fizică) Legăturile chimice sunt: • electrovalentă, • covalentă, • legătura metalică Cea de a patra legătură se mai numește legătură Van der Waals. I.2.1.1.Legătura ionică Electrovalența (legătura ionică sau heteropolară) se realizează în urma transferului de electroni de la un atom care cedează electroni (electropozitiv) la un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cristaline ca urmare a atracției electrostatice dintre ionii gazoși de sarcini opuse, Na+(g) + Cl-(g)→ Na+Cl-(s), se produce cu o mare degajare de energie, denumită energie de rețea, care determină mersul procesului. I.2.1.2. Legatura covalentă Covalența (legătura atomică sau homeopolară) se stabilește între atomi neutri prin punere în comun de electroni, rezultând o densitate maximă a norului de legătură între cei doi atomi. Caracterizată prin rigiditate și orientare în spațiu, covalența stă la baza formării
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la baza formării a numeroși compuși în orice stare de agregare. Ea poate fi localizată între doi atomi dintr-o moleculă, sau delocalizată, adică policentrică (pe mai mulți atomi din moleculă). Covalența, spre deosebire de electrovalență, este o legătură adevărată. Atomii legați covalent, ocupă poziții fixe unii față de alții, formând la un loc o moleculă cu structura bine definită. Prima tratare teoretică a legăturii covalente a fost făcută de Heitler și London în cazul moleculei de hidrogen. Ei au calculat funcția de undă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
delocalizată, adică policentrică (pe mai mulți atomi din moleculă). Covalența, spre deosebire de electrovalență, este o legătură adevărată. Atomii legați covalent, ocupă poziții fixe unii față de alții, formând la un loc o moleculă cu structura bine definită. Prima tratare teoretică a legăturii covalente a fost făcută de Heitler și London în cazul moleculei de hidrogen. Ei au calculat funcția de undă a orbitalului molecular ce ia naștere prin cuplarea electronilor neîmperechiați din stratul de valență ale atomilor. Calculul explică posibilitatea principială de formare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
egală cu suma energiilor atomilor separați. Dacă distanța dintre cei doi atomi A și B se micșorează treptat, norii electronici respectiv încep să se suprapună. Electronii vor aparține într-o măsură din ce în ce mai mare ambelor nuclee, realizînd legătura chimică. Legătura chimică covalentă, astfel formată, se realizează printr-o pereche de electroni. în acest fel rezultă un sistem nou cu stabilitate maximă. Probabilitatea ca electronii (1) și (2) să se găsească într-un volum dat , în același timp, este dată de produsul probabilităților
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
printr-o pereche de electroni. în acest fel rezultă un sistem nou cu stabilitate maximă. Probabilitatea ca electronii (1) și (2) să se găsească într-un volum dat , în același timp, este dată de produsul probabilităților pentru atomii separați. Legătura covalentă, conform principiilor mecanicii cuantice, constă deci dintr-o interacțiune a celor doi electroni cu spini antiparaleli. Observație. Electronii posedă o mișcare orbitală în jurul nucleului și o mișcare în jurul axei proprii denumită spin. între cei doi electroni cuplați se realizează o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se formează un sistem stabil. Un aemenea sistem are un caracter dinamic, nu electrostatic, ca în cazul legăturii ionice. Mecanica cuantică precizează sensul fizic al valenței. O covalență este dată de o pereche de electroni cu spini cuplați (antiparaleli). Legătura covalentă se formează prin suprapunerea orbitalilor atomici. în teoria orbitalilor moleculari (TOM) covalența se interpretează ca rezultat al mișcării simultane a electronilor în câmpul tuturor nucleelor din moleculă care formează geometria acesteia. Funcțiile de undă ψ , care descriu OM sunt soluții
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mișcării simultane a electronilor în câmpul tuturor nucleelor din moleculă care formează geometria acesteia. Funcțiile de undă ψ , care descriu OM sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger, care fac legătura între energia potențială, energia totală și poziția componentelor sistemului. Legăturile covalente formate de alți atomi se interpretează similar moleculei de hidrogen, ca rezultat al suprapunerii orbitalilor atomici ai electronilor necuplați. Un atom poate realiza atâtea covalențe câte cuplări de spin poate forma până la dobândirea unei configurații electronice stabile cu electronii cuplați
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali atomici de tip s. In Fig.I.5 este prezentată formarea legăturii de tip σ prin suprapunerea orbitalilor atomici de tip s (molecula de H2). Legătura σ simplă, este cea mai stabilă legătură covalentă, bicentrică, bielectronică. 2) Suprapunerea unui orbital de tip s cu un lob al unui orbital de tip p care este redată in (Fig.I.6) pentru molecula de H2S 3) Suprapunerea a doi orbitali de tip p. b) Covalența π
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
nu sunt niște orbitali atomici puri, ci niște combinații liniare ale acestora, numiți orbitali hibrizi. Deoarece orbitalii hibrizi au proprietăți direcționale bine definite, este de înțeles că teoria hibridizării reprezintă un alt aspect al principiului dirijării valenței în combinațiile chimice covalente. Hibridizarea orbitalilor atomici este folosită pentru a explica formarea unui număr mai mare de covalențe decât numărul electronilor impari din stratul de valență al unui atom, uniformizarea energiei și orientarea simetrică în spațiu a noilor orbitali. Potrivit teoriei hibridizării, din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de atomi. Ea este caracterizată de faptul că nu este saturată, orientată în spațiu și nici localizată. Tinând seama de faptul că legătura metalică se realizează prin interacțiunea “ ionilor “ metalici cu “electronii” liberi din metale, aceasta se aseamănă cu legătura covalentă iar prin faptul că nu este orientată în spațiu și nu prezintă fenomenul de saturație, se aseamănă cu legătura ionică. După cum am mai spus, natura forțelor de interacțiune dintre atomii unei molecule determină în mare măsură proprietățile acesteia.Cunoașterea modului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
legături prezentate mai inainte sunt doar niște cazuri limită. în realitate nu se cunoaște nici un compus în care legătura să fie 100% de un tip dat. Legătura chimică poate fi, de exemplu, preponderent ionică în CsF, NaCl, etc, sau preponderent covalentă în moleculele de H2, X2, O2, N2 etc, dar niciodată nu este pur ionică sau pur covalentă existând o tranziție de la un tip de legătură la altul. De exemplu, legătura covalentă polară din molecula de acid fluorhidric, face trecerea dintre
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
care legătura să fie 100% de un tip dat. Legătura chimică poate fi, de exemplu, preponderent ionică în CsF, NaCl, etc, sau preponderent covalentă în moleculele de H2, X2, O2, N2 etc, dar niciodată nu este pur ionică sau pur covalentă existând o tranziție de la un tip de legătură la altul. De exemplu, legătura covalentă polară din molecula de acid fluorhidric, face trecerea dintre legătura ionică și cea covalentă, etc. Facem observația că molecula își păstrează semnificația strictă numai în stare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
exemplu, preponderent ionică în CsF, NaCl, etc, sau preponderent covalentă în moleculele de H2, X2, O2, N2 etc, dar niciodată nu este pur ionică sau pur covalentă existând o tranziție de la un tip de legătură la altul. De exemplu, legătura covalentă polară din molecula de acid fluorhidric, face trecerea dintre legătura ionică și cea covalentă, etc. Facem observația că molecula își păstrează semnificația strictă numai în stare gazoasă, unde într-adevăr se poate vorbi de o entitate fizică independentă. I.2
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
X2, O2, N2 etc, dar niciodată nu este pur ionică sau pur covalentă existând o tranziție de la un tip de legătură la altul. De exemplu, legătura covalentă polară din molecula de acid fluorhidric, face trecerea dintre legătura ionică și cea covalentă, etc. Facem observația că molecula își păstrează semnificația strictă numai în stare gazoasă, unde într-adevăr se poate vorbi de o entitate fizică independentă. I.2.5.Forțe intermoleculare Forțele care se exercită între moleculele ce formează un compus biologic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o legătură intermediară între legătura ionică și legăturta Van der Waals. Ea se stabilește între molecule, respectiv între protonul unei molecule și un atom puternic electronegativ al unei molecule vecine. Atunci când un atom de hidrogen este angajat într-o legătură covalentă, protonul acestui atom încarcat pozitiv si înconjurat de o densitate electronică slabă, creează în vecinatatea sa un câmp electric intens care este capabil să atragă un alt atom încarcat negativ, formând legatura de hidrogen (Fig.I.8) Exemplul tipic pentru
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
moleculelor de apa. Formarea punților de hidrogen explică agregările moleculare și joacă un rol esențial în stabilirea structurii spațiale a biopolimerilor. Energia de legatură a unei punți de hidrogen este circa 0,1 din valoarea energiei de legatură a celei covalente. Din acest motiv această legatură este foarte usor de desfăcut, putându-se realiza alte noi legături. Legăturile de hidrogen influențează comportarea moleculelor cu astfel de legături. De exemplu, posibilitatea de rotire a moleculelor este amplificată de legăturile de hidrogen. In
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
proprietățile sale fizice sunt complexe, în comparație cu a celorlalte lichide. Prezența sa este absolut obligatorie pentru realizarea sistemelor biologice. Molecula de apă este formată dintr-un atom de oxigen și doi atomi de hidrogen legați de atomul de oxigen prin legături covalente. Structura electronică a componentelor apei se poate scrie O: 1s2 2s2 2p4; H: 1s2 Apa în stare fundamentală are o structură unghiulară. Unghiul H OH este de 104,5. Structura liniară este contrazisă de momentul de dipol electric permanent ( =µ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în nici un solvent, deoarece legăturile covalente sunt foarte puternice și atomii nu pot fi desprinși din rețea. Explicația solubilității majorității substanțelor ionice în apă constă în micșorarea forțelor electrostatice care rețin ionii în rețeaua cristalină, ca urmare a fenomenului de hidratare al ionilor. I.4.7
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
antenelor ce deservesc acești centri variază mult de la o specie la alta. Raportul numărului PSII/PSII este 0,7 la spanac și 0,3 la mazare. Se consideră că moleculele de clorofila a sau b sunt complexate și nu legate covalent, la una din proteinele membranei. Proteinele orientează moleculele de clorofilă sau de carotenoizi în asa fel încât energia absorbită să fie transferată eficient la centri de reacție I sau II. Spectrele de absorbție ale celor 2 fotosisteme fotosintetice sunt diferite
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]