KorAP: Find »[drukola/base=covariație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

150 matches

Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386

în America de Nord și Europa Occidentală este corelată cu absența războiului. Acceptarea acestei realități, susțin promotorii pacifismului democratic, nu echivalează cu o anulare completă a principiilor realiste, care vor continua să se aplice în exteriorul lumii democratice. Consecința practică a identificării covariației istorice dintre democrație și război ar conduce însă la o politică de răspândire treptată a democrației, cu speranța scăderii, dacă nu a eliminării complete a războiului ca principal instrument al politicii externe. Problematic însă este tocmai faptul că această relație

Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
http://www.pcr.uu.se/research/UCDP/UCDP toplevel.htm" http://www.pcr.uu.se/research/UCDP/UCDP toplevel.htm). De asemenea, pe situl Universității din Hawaii există date statistice folositoare: tabele de frecvențe, distribuția democrației pe națiuni, criteriile folosite, regresiile și covariațiile stabilite între democrații etc. ( HYPERLINK "http://www.hawaii.edu/powerkills/MIRACLE.HTM" http://www.hawaii.edu/powerkills/MIRACLE.HTM). O dată în plus, spațiul restrâns nu permite o abordare completă a diferitelor semnificații ale celor două concepte. Este suficient să notăm

Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481

riscant să se vorbească de stabilitate în abstracție de orice determinism contextual, deoarece personalitatea nu există decât în relație. O astfel de stabilitate acontextuală ar fi mai curând expresia patologică a rigidității comportamentale. Stabilitatea personalității reprezintă un pattern coerent de covariație între modul de reprezentare a solicitărilor situaționale și comportamentele performate ca răspuns. Într-o cercetare serioasă nu este suficient să spui că între momentul A și momentul B comportamentul X a fost stabil, în abstracție de orice, pentru că astfel nu

Revista de psihologie organizațională (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563

sub forma unei relații universale și necesare, sub formă de lege deci, dependența unui fenomen (efectul) de un alt fenomen (cauza): „Ori de câte ori C, atunci și E” sau „C este cauza lui E”. Empiric, enunțul cauzal ia forma unui enunț de covariație: variația lui C este însoțită de variația lui E. Covariația poate fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
lege deci, dependența unui fenomen (efectul) de un alt fenomen (cauza): „Ori de câte ori C, atunci și E” sau „C este cauza lui E”. Empiric, enunțul cauzal ia forma unui enunț de covariație: variația lui C este însoțită de variația lui E. Covariația poate fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde o societate egalitară; rarității, o societate inegală; abundenței, o societate

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde o societate egalitară; rarității, o societate inegală; abundenței, o societate egalitară. Covariația poate fi și continuă, cantitativă: „Cu cât este mai mare C, cu atât este mai mare E”. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este de acest tip. Astfel, o cercetare empirică poate determina existența, într-un eșantion de întreprinderi, auneicorelații

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
Practica sociologică a scos la iveală faptul că explicația cauzală, atât de simplu de mânuit la prima vedere, ridică în fapt o mulțime de dificultăți. Cele mai importante mi se par a fi următoarele: Problema sensului cauzării. Dacă înregistrăm o covariație empirică a două variabile (fenomene), putem presupune că suntem în fața unei posibile relații cauzale. Pentru a stabili însă sensul cauzării (care dintre cele două fenomene este cauza și care efectul), nu este însă suficientă simpla înregistrare a covariației. Astfel, multe

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
înregistrăm o covariație empirică a două variabile (fenomene), putem presupune că suntem în fața unei posibile relații cauzale. Pentru a stabili însă sensul cauzării (care dintre cele două fenomene este cauza și care efectul), nu este însă suficientă simpla înregistrare a covariației. Astfel, multe cercetări au înregistrat corelații pozitive semnificative între satisfacția muncii și performanță. Satisfacția muncii este cauza performanței sau, invers, performanța este cauza satisfacției? Cercetările empirice din sociologie s-au izbit de la început de această dificultate. Cele mai importante procedee

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
relației de cauzalitate ca un proces de producere a efectului de către cauză. Ca orice proces real, și acesta se desfășoară în timp, are nevoie de o anumită perioadă. Pornind de la această proprietate, putem considera că dacă avem o relație de covariație, despre care avem temeiuri să presupunem că este o relație cauzală, fenomenul anterior este cauza, iar cel posterior, efectul. Cel mai adesea însă, pentru sociolog este greu, dacă nu chiar imposibil, să determine cu claritate succesiunea temporală. În multe situații

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
pot susține o relație cauzală. Problema cauzelor aparente. Introducerea legilor cauzale din regularități empirice poate duce adesea la imaginarea de cauze false, aparente. Relația clasă socială-natalitate (Stinchkomb, 1968). Analizele întreprinse în SUA au scos în evidență o relație clară de covariație între clasa socială și natalitate. Clasele sociale mai sărace prezintă o natalitate semnificativ mai ridicată decât clasele mai bogate. Putem, pe această bază, să considerăm clasa socială o cauză a natalității? Stinchkomb argumentează că o asemenea presupoziție, care adesea a

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
producerea respectivului efect. În acest sens, încetățenirea termenului de factor determinant exprimă o opțiune comodă, neangajantă. În al doilea rând, această insensibilitate este susținută și de cele mai multe dintre tehnicile actuale de analiză empirică, centrate în mod special pe detectarea simplei covariații. Distingerea diferitelor tipuri de factori determinanți este mai puțin operațională. Pe măsură însă ce se va dezvolta explicația teoretică a procesului de producere cauzală a diferitelor fenomene sociale, listele factorilor determinanți vor trebui să fie tot mai structurate, precizându-se

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
complexe care leagă cauzele de efecte. În ultimul timp au fost dezvoltate în mod special diferite tehnici de determinare empirică a contribuției factorilor cauzali. Tehnica cea mai simplă și mai frecvent utilizată este corelația. Corelația ne oferă o măsură a covariației variabilelor presupuse a fi cauză și efect. Pentru ilustrare voi utiliza aceeași analiză asupra calității vieții citată mai sus. În cadrul colectivității noastre actuale, corelația dintre venit și calitatea percepută a vieții (unul dintre indicatorii calității vieții utilizați în cercetare) este

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565

expună în manieră clară supozițiile implicite, în special atunci când acestea diferă de cele comune din domeniul respectiv, și trebuie să descrie gradul de incertitudine al rezultatelor, referindu-se în special la erorile de măsurare sau la sursele necontrolate ale unor covariații aparente. Consecința este aceea că nu există niciodată certitudine absolută - ceea ce ar putea fi dezamăgitor. Totuși, pentru empirist, regulile științei rezonabile sporesc în mod semnificativ siguranța și validitatea rezultatelor noastre, prin care un anumit set de aprecieri despre lume dobândesc

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
cauza unui eveniment singular. Cu o singură observație este imposibil să se identifice și diferențieze între factorii cauzali potențiali, când toți aceștia se manifestă împreună. Nu pot fi distinse efectele sistematice de cele aleatorii, cele minore de cele majore, sau covariația temporală cauzală de cea aparentă. În practică evenimentele singulare sunt adesea mult supradeterminate (mulțimea factorilor cauzali sistematici este mai mult decât necesară și suficientă pentru producerea efectului), sau sunt mult subdeterminate (existența unor efecte nesistematice, aleatorii sau accidentale poate face

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
relației cauzale formulate în ipoteză. Începe cu un model imaginar de proiect de cercetare cauzală care pune accentul pe deciziile mai importante cu care se confruntă cercetătorul când își stabilește design-ul proiectului. Apoi este definită cauzalitatea în funcție de patru elemente - covariație, direcționalitate, non-falsitate (non-spuriouness) și plauzibilitate. Cursul discută mai apoi modurile de identificare a populației studiate și a trăsăturilor relevante pentru studiu ale acesteia, precum și modurile de codificare și sortare a observațiilor. În final, cursul prezintă modelul cauzal liniar bivariat, specificat

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
evaluării empirice. Pentru a se putea face inferențe valide trebuie stabilite anumite standarde care să separe afirmațiile care pot, de cele care nu pot fi susținute. În opinia mea, inferența cauzală reușită presupune acceptarea a patru aserțiuni coordonate referitoare la: covariație, direcționalitate, raportare non-aparentă și plauzibilitate. În primul rând, trebuie să existe un tipar de covariație între variabilele X și Y. Trebuie să observăm că cele două variabile apar împreună, sunt conjugate în mod constant. Mai mult, relația trebuie să prezinte

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
separe afirmațiile care pot, de cele care nu pot fi susținute. În opinia mea, inferența cauzală reușită presupune acceptarea a patru aserțiuni coordonate referitoare la: covariație, direcționalitate, raportare non-aparentă și plauzibilitate. În primul rând, trebuie să existe un tipar de covariație între variabilele X și Y. Trebuie să observăm că cele două variabile apar împreună, sunt conjugate în mod constant. Mai mult, relația trebuie să prezinte și regularitate. Anumite stări ale lui X trebuie să fie asociate în mod regulat cu

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
tipar de relații în care cu cât X variază mai mult față de media sa, cu atât mai mult va prezenta schimbări sistematice și variabila Y față de media sa. În exemplul imaginar a fost emisă ipoteza că există un tipar de covariație pozitivă și astfel creșterea consumului de carne și creșterea succesului în război apar conjugate în mod constant. Totuși, covariația sistematică nu este suficientă pentru a stabili cauzalitatea. Într-o relație de covariație nu se poate distinge dacă X determină pe

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
prezenta schimbări sistematice și variabila Y față de media sa. În exemplul imaginar a fost emisă ipoteza că există un tipar de covariație pozitivă și astfel creșterea consumului de carne și creșterea succesului în război apar conjugate în mod constant. Totuși, covariația sistematică nu este suficientă pentru a stabili cauzalitatea. Într-o relație de covariație nu se poate distinge dacă X determină pe Y sau Y pe X. De exemplu, consumul de carne și succesul în război ar putea fi asociate constant

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
fost emisă ipoteza că există un tipar de covariație pozitivă și astfel creșterea consumului de carne și creșterea succesului în război apar conjugate în mod constant. Totuși, covariația sistematică nu este suficientă pentru a stabili cauzalitatea. Într-o relație de covariație nu se poate distinge dacă X determină pe Y sau Y pe X. De exemplu, consumul de carne și succesul în război ar putea fi asociate constant fie pentru că un nivel ridicat al consumului afectează agresivitatea în luptă, fie pentru că

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
ipotezei, variază în funcție de fluctuațiile variabilei independente. Direcția, după cum am definit-o, este un concept logic ce prevede ca variabila independentă să o preceadă pe cea dependentă. În practică, direcția se observă adesea ca succesiune temporală. În tiparul lor regulat de covariație, schimbările în Y sunt consecutive schimbărilor în X, dar nu și invers. Totuși, capacitatea noastră de a observa temporalitatea depinde de posibilitățile noastre de măsurare și de datele disponibile. Mai mult, în majoritatea deciziilor umane nu există spațiu identificabil între

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
între impuls și acțiune. În afirmațiile cauzale, direcționalitatea trebuie să stabilească o asimetrie conceptuală clară între variabila independentă și cea dependentă, ceea ce se va reflecta uneori, dar nu întotdeauna, în succesiunea lor temporală observată. Astfel, în condițiile unui tipar de covariație regulată, direcționalitatea este aceea care ne permite să susținem, de exemplu, că foametea este cauza migrării înspre alte ținuturi, sau că o mai mare interacțiune socială într-un stat este cauza unor tensiuni etnice reduse. Totuși, covariația direcționată nu este

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
unui tipar de covariație regulată, direcționalitatea este aceea care ne permite să susținem, de exemplu, că foametea este cauza migrării înspre alte ținuturi, sau că o mai mare interacțiune socială într-un stat este cauza unor tensiuni etnice reduse. Totuși, covariația direcționată nu este suficientă spre a se putea stabili cauzalitatea. A treia prezumție a modelării cauzale este raportarea non-aparentă. Întotdeauna există posibilitatea ca alte variabile din mediul respectiv să producă schimbări sistematice în Y în mod simultan cu producerea de

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
nu mai există alte variabile confundabile adiționale neexaminate care să influențeze rezultatele. Fără o astfel de decizie simplificatoare volumul de conexiuni cauzale potențiale din lume ne-ar paraliza practic orice efort. Cauzalitatea, din punctul de vedere al modelării cauzale, presupune covariație, direcționalitate și raportare non-aparentă. Aceste trei aspecte sunt deschise, într-o oarecare măsură, observărilor empirice, pe când aspectul de impunere, element intrinsec al teoriei cauzale, nu este. În plus, mai există o altă trăsătură esențială a afirmației cauzale care, de obicei

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
prin numărul de votanți ca parte a populației totale. Sarcina modelatorului este de a selectea o construcție a variabilelor potrivită pentru proiectul său. Modelele cauzale încep cu modelarea, dar nu se opresc aici, căci acestea propun ideea unei legături de covariație sistematică între variabila independentă și cea dependentă, care este direcțională, plauzibilă și non-aparentă. După ce am discutat despre specificarea variabilelor, ne îndreptăm în continuare atenția spre specificarea conexiunii cauzale ipotetice dintre acestea. IV. Considerații asupra formei generale a modelului cauzal liniartc

Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]