252 matches
-
și odată în fuga mare, pentru a intra în rol și a relua lucrurile, în joacă, exact de acolo unde le întrerupsese Dumnezeu în tot acest timp, pe strada Edgar Quinet pîlpîia speriat ochiul unui cal înhămat la căruța cu coviltir a nopții de care se șterseseră bine tălpile tuturor trecătorilor și în jurul căreia roiau cu rîvnă, îndreptîndu-se către Capșa, studenții bătrîni de la Arhitectură, încă aflați în căutarea secțiunii de aur ce desparte limita de intuiția limitei iar strada gîfîia odată cu
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
degetele cu munca de artă și capul cu înțelegere a plecat în lumea largă. Prin rezultatul muncii sale câștiga oriunde poposea mai mult decât cămătarul locului. Nu făcea nicăieri pureci. A vizitat Europa și jumătate din Asia. La început cu coviltirul sub care se ascundea un adevărat laborator chimic completat de un atelier mecanic, urmat de o autoutilitară Mercedes nu trebuia să folosească trenul sau avionul. Soția și-a cucerit-o undeva în Persia dar a adus-o în Transilvania natală
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
îi foloseau retribuit corect ca muncitori pe fermele lor. Asta le permitea, lor țiganilor, să-și educe în școli odraslele, să participe activ la viața culturală a comunei, să fie oameni civilizați chiar cu maniere deosebite. Gaborii colindau lumea cu coviltirul remorcat de un Mercedes și erau bine primiți în toată Asia de unde-și culegeau soțiile devenite apoi adevărate doamne în societatea săsească. Nu numai eu ci și „regretatul” reporter Gherman i-a cunoscut și prezentat, unul din motivele că postul
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
Să mergem toți cu grijă, mai cad pe lume poduri, Din trepidație, pașii pot nărui și temple. Să comandăm în ceruri papiota fără noduri, Să azvîrlim în sobă manualul cu exemple. Mi-aduc aminte bine, era acum o viață, Sub coviltirul ceții, ne fluieram ca chiorii, Dar mai urca atuncea o mînă din verdeață, Ne mai redau zăganii copilele ardorii. Priviți deci cum se-nclină La Belle Époque-ul zilei Și cad toți ospătarii pe un pămînt apatic... Vă spun, trage curentul
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
gata să bântuie orizontul. Uiți atunci că există autostrăzi cu câte cinci, șase benzi pe sens, că există și orașe cu viață trepidantă, că Phoenix e o mare capitală, și lași să-ți cutreiere mintea imaginea caravanelor de căruțe cu coviltir, traversând vestul sălbatic în aventurosul lor început. Oamenii? Sunt oameni. Amabili, mereu zâmbitori, acordând atât de puțină importanță vestimentației încât te întrebi cum de mai există ilustrele magazine care fac din modă un spectacol. Nu au pasiuni răvășitoare, nu au
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
ști eu, ’r-ați ai dracu’ de mitocani! Episodul 24 îN LEGĂTURĂ CU UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE POVESTITORII SECOLULUI AL XVII-LEA în toată această celestă harababură din jurul hanului, mai la o parte, ascuns de vânzoleala dimprejur printr-o căruță înaltă cu coviltir, pâlpâia domol un foc lângă care ședea o mână de oameni prăvăliți întru hodină. Dacă din întâmplare ori dacă în mod legic, cu necesitate, bunele noastre personaje s-au îndreptat tocmai într-acolo, ori dacă însăși docila noastră pană i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
preumbla pe ulițele târgului, dinspre sud, trecând lunca Bârladului, se apropiau de Ieși Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, rapsodul Broanteș și țigăncușa Cosette însoțiți de boierul Radu Stoenescu-Balcâzu și de-un pâlc de slujitori călări ai acestuia. Veneau în două căruțe cu coviltir, ca și cum ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși, să nu precupețească nici un efort pentru a face să pătrundă o traistă cu barabule fierte la Husain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă parte? Nu. Plecăm de tot de aici. De după coviltirele căruțelor oprite se ițeau capetele țigăn cilor care îi priveau curioase, să vadă de ce s-au oprit și mai ales cu cine stă de vorbă șeful. Unde plecați? întrebă și mai mirat Cristian. Nu vă mai interesează să aflați ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o cergă călduroasă, prefăcîndu-se că moțăie, căci erau tare abătute. VÎntul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din cînd În cînd ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
alesă că cei de acolo, de unde sunt ei veniți, nu întâlnim expresii ale artei populare identice cu cele de la noi. De altfel, îmi este deosebit de greu de acceptat că populații, care au umblat prin lume călare sau în căruțe sau coviltir sau fără, aveau posibilitatea fizică să coase pe pânăză motive întâlnite în cale, sau să cresteze pe lemn semne cu semnificații magice; soarele neînvins, pomul vieții, coloana cerului. Dimpotrivă, pot înțelege asemenea manifestări artistice la un popor așezat, sedentar, legat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului jocuri curse întreceri în spații închise deschise strâmte largi toate se adună în inima mea acum simt sufocare într-un câmp de gânduri unele se zbat să prindă un colț de coviltir soarele arde bezmetic zidul de apărare zid de protecție în franjuri descris de mișcările minții de ritmul inimii bilețele fine din piatra de râu ascunse printre fisurile zidului răstălmăcesc stările starea își lasă coatele paralel pe masa rotundă a tăcerii
ÎNFLORESC CRINII MAICII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362877_a_364206]
-
să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care întregeau familia peste iarnă, până la reîntoarcerea pe pământurile natale de la munte. Dobrogea în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost călcată de mai multe popoare migratoare, sau că s-a aflat sub
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care întregeau familia peste iarnă, până la reîntoarcerea pe pământurile natale de la munte. Dobrogea în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost călcată de mai multe popoare migratoare, sau că s-a aflat sub
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produse agricole. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul de flori în mână
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
faraonului Ramses, ale zeilor Ra și Osiris, împreună cu fiii lor Set și Horus. Este ora când fantomele antice reapar sub ochii uimiți ai turiștilor însetați de legende și povești cu piramide și faraoni: “Secole de întâmplări apar din nou sub coviltirul torid al bărcii acesteia, unde toți / suntem legănați de cuvinte inspirate, melodioase și / încete, în timp ce descendentul / copt al vechiului Egipt ne observă. Dacă ceea ce s-a trăit este pus pe hârtie, atunci devine istorie - zice acela -, / atunci / se izbutește / a
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Turbincă și martiriul Sfinților Brâncoveni, pentru brânza și lâna oilor sibiene și bucovinene, pentru noblețea zimbrilor de la Hațeg și Cazinoul din Constanța, pentru trilurile privighetorii și cobza lui Tudor Gheorghe, pentru căldărari, covaci, lingurari, aurari, gabori, șatră și căruța cu coviltir și pentru Școala Ardeleană și Școala de la Păltiniș, pentru Curtea de Argeș, Tismana și Râmeți, pentru cântecele de stea și Hora Unirii, pentru susurul cristalin al izvoarelor carpatine și cântecele de leagăn, pentru Coșbuc și Minulescu, cioareci, cămeșă și chimir, Alecsandri și
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
pentru a mulțumi cerului că mai reziști, și suntem la jumătatea lui octombrie, ne refugiem la umbra binevenită a unui pod construit acum 150 de ani, dar nu sub el ci pe mijlocul lui pentru că este acoperit precum căruțele cu coviltir de la noi, consolidat cu contraforți, strâns în chinga unor curele late de fier beton, înconjurat de o parte si de alta de pini înalți, pomi cu fructe pădurețe, palmieri și tufe de cactuși pe care parcă îl apără, un pod
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
nu bată!”- țiganilor nu le place vântul pentru că le spulberă pofta de viață! „Dă, Doamne, două veri și-o vară!”- iarna nu este un anotimp preferat, cred și eu, nu este plăcut să-ți petreci iarna într-o căruță cu coviltir! Țiganul spune întotdeauna: „Am, da’ nu prea am!” - lesne de înțeles că nu i-ar strica un pic de „pomeană”, și subtil, nu? Și multe alte expresii care poartă pecetea spiritului autentic al țiganilor care se mai aud și azi
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
strîngeau în mâlul lor broaștele, care orăcăiau liniștite sub cupola alburie a cerului ca sub un clopot uriaș de sticlă, iar vara, cînd soarele ardea cu putere, praful înecăcios se ridica deasupra capetelor oamenilor, în urma trăsurilor și a căruțelor cu coviltir ale negustorilor ambulanți, a vântului ce se stârnea ca din senin sau a copiilor care alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde casele celor bogați se întreceau prin frumusețe, străzile erau bătute în scânduri
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
etajul sau chiar la același nivel al magazinului. Cei mai înstăriți angajau oameni de încredere, pe care îi foloseau spre a le vinde produsele, patronii ocupându-se personal de procurarea mărfurilor. La unul din magazine văzu oprită o căruță cu coviltir din care se descărcau baloți cu fel de fel de mărfuri. La altul, un negustor de șei își tot întorcea și răsucea mărfurile către cineva care le privea și le măsura suspicios, parcă neîncrezător în rezistența lor și în asigurările
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]