538 matches
-
și este acoperită cu o banderolă din stofă de culoare vișinie închis. Calota șepcii are forma ovala, diametrul său fiind cu 6 cm mai mare decît al benzii. Cozorocul are forma semiovala și lățimea la mijloc de 5 cm. Deasupra cozorocului, pe toată lungimea lui, se aplică o curelușa de culoare neagră, prevăzută cu două inele și cu parmac. În față și la centru, pe banda, se aplică insignă de pompier civil, cu diametrul de 3,5 cm, brodata în culoare
DECRET nr. 232 din 23 decembrie 1974 ***Republicat privind prevenirea şi stingerea incendiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106424_a_107753]
-
Țoiu în colț, la Telefoane, unde îmbulzeala e mai mare, cine îmi apare-n față?... El, în ținută de luptă. Pantaloni de camuflaj, tunică verde colonial, kaki, multe buzunare burdușite având fermoarele trase, gata să pleznească, șapcă de comando cu cozoroc lung, ochelari de soare tropicali... în mâna dreaptă, un aparat de luat vederi, ultimul tip. în stânga, un fel de pâlnie cu coadă, a cărei utilitate n-o înțelegeam; vreun aparat, poate, de înregistrare de la distanță... Cu flerul firii mele îngerești
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
secretarul de partid al unității și au fost prelucrați și de către ofițerul responsabil cu Contrainformațiile să nu spună nimic la plutoane. Adică, este greu de crezut ca maiorul Mureșan, fost șef de promoție, nu vedea mai mult decât îi permitea cozorocul 17, că nu judecă mai mult decat i se ofereau informații pe cale ierahică sau că respectă orbește ordinele superiorilor. Or, prin stilul său, generalul Mircea Mureșan reușește performanță de a lăsa să se înțeleagă că știe mult mai multe decât
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
însă nu terminase. Punându-i palma dreaptă pe umăr peste tresa lui lată, de tinichea, aurie, de sergent, pe care o simți rece ca gheața, îl bătu apoi pe obraz ușor, părintește, îi trase brusc pe frunte boneta bleu, fără cozoroc, duse un deget la tâmplă, cum salută generalii pe front, și plecă spre cazarmă cântând în glumă prin gerul tăios Pe-al nostru steag e scris unire... n
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
din tinerii muncitori de la construcții. - Asta nu privește pe nimeni, îi aruncase Nina iritată, dar și uimită că „secretul ei“ nu mai era demult un secret. - Slavă Domnului că nu ne privește, spusese un bărbat cu fața ascunsă sub un cozoroc ceva mai mare decât capul. - Există numai o singură persoană de care mi-e frică, spusese Nina gânditoare. - Dumnezeu, încercase barmanul să glumească. - Sau domnul cu coarne, adăugase un altul. - Tatăl meu, continuase Nina, ca și cum n-ar fi auzit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am putut de încet, deși eram foarte nerăbdător. M-am urcat pe banca înaltă și îngustă, am închis cupa saniei cu un șnur de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă simt minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o privire care egalează în efect contactul sexual. Când dădeam de o așa privire, pentru că, mai devreme sau mai târziu, se întâmpla chiar să o întâlnesc, făceam cale întoarsă, ajungeam din urmă femeia respectivă și, apropiindu-mă, îmi duceam la cozoroc mâna în mănușa albă. Ne priveam de parcă uciseserăm un copil cu un ceas mai devreme și părea că, prin această privire, ne spuneam totul, înțelegeam totul, părea că orice cuvânt este inutil. În realitate, lucrurile erau mai complicate. Apropiindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum mă fac lac de sudoare, ca-ntr-un incendiu. Acum nu mai puteam da înapoi; vânzătoarea din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi? E trecut în descrierea pe care o făcu maică-sa cu privire la hainele cu care fu îmbrăcat în ziua când dispăru. Sigur? întrebă Cristi. Își făcea reproșuri că nu reținuse acest detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sînge erau mărturii incontestabile că stăpînirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Armatei Roșii dăduse de-o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să-i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și-a Înălțat mîinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s-a prăvălit la pămînt. Calul s-a cabrat și a luat-o la fugă, urmat de ceilalți tîlhari. CÎnd sihastrul Serafim și parintele Serghei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
împinge din urmă, își asumă inițiativa și apoi devine responsabil de ispititoarea aventură care se numește literatură, fie originală, fie tradusă. Este vorba, desigur, doar de un pretext, un bobârnac dat cu dragoste, precum acela care-ți răstoarnă pe spate cozorocul șepcii pentru ca să ți se vadă strălucirea frunții. Din fericire, există, așa a fost, așa este și așa va fi, o dată și altădată, aproape ca niciodată. Astfel au prins viață și aceste texte, publicate sporadic la unele edituri, la revistele clasice
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Cu scârbă răsucesc capul în altă direcție și mă trezesc față în față cu portretul supradimensional al unui soldat care îmi întoarce privirea de parcă ar vedea prin mine. Degeaba l-au ales chipeș și cu față „umană”: chipiul lui cu cozoroc supradimensionat și pasmanteria roșie de pe epoleți trădează apartenența la o lume pe care o înghesuisem în cotloanele amintirii. Mă duce automat cu gândul la uniformele copilăriei - temutele șepci de milițieni. La doi pași, pădurea de cruci, cu fotografii de oameni
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
le spusew ea. Femeia era îmbrăcată complet în alb, cu tricou și pantaloni scurți. Era foarte bronzată și pielea ciocolatie i se părea lui Iulian atrăgătoare. Părul lung legat într-o coadă de cal era acoperit de o șapcă cu cozoroc albă. - E cam greu, spuse Andrei în timp ce încerca să vâslească, fără succes. - Dacă nu lovești apa mai cu putere, nu mai ajungem pe insulă, spuse Adela. Curând ajunseră în mijlocul valurilor liniștite. Peste tot, în jurul lor apă. Pământul se afla la
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
și a zâmbit spunându-mi: ,,Arăți ca un adevărat școlar, am să fac din tine un elev premiant.” M-am uitat și eu în oglindă și mi se părea că arăt atât de caraghios cu acea uniformă și șapca cu cozoroc însă tata zâmbea mulțumit. El avea mari planuri cu mine de câteva luni mă iniția în tainele alfabetului și încerca să mă învețe și alte lucruri care în opinia lui erau de mare folos unui nou sosit pe băncile școlii
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
mai rău era că stropii ajungeau pe obiectivul aparatului de fotografiat. Uneori îmi dădeam seama și îl ștergeam cu batista, dar o mulțime de fotografii au ieșit cu mici pete albicioase. Mi-am propus ca următorul aparat să aibă neapărat cozoroc. Un mic câștig tot am avut de pe urma vremii. Plouați și înfrigurați, am intrat într-un fel de bistrou, unde anunțau la intrare vin fiert. Ne gândeam că și un ceai cu rom ar fi fost bun, numai cald să fie
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
lui Kaj Nevis. Acesta din urmă se dovedise un demn reprezentant al Răului, iar în costumul de luptă unquian, dat de Tuf, păruse invincibil. Lui Tuf nu-i mai rămâne decât să-și pună pe cap un chipiu verde, cu cozoroc, din garderoba defunctului echipaj și să se declare, în oglindă, „inginer ecolog” ... Totul a durat 130 de pagini, fiind nu numai cel mai lung, dar și cel mai plin de suspans capitol! Să mai precizez doar că Tuf avusese parte
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
o navă fluvială la Orșova, îi dădusem pe el două sticle de răchie șparlite din cămara bunicului meu la care mă aflam în vacanță. Nu era el tocmai nou chipiul, dar se ținea bine, cum s-ar zice, avea un cozoroc rigid, cu însemne marinărești deasupra, albul pânzei îi bătea pe alocuri ușor în galben, dar lucrul acesta, evident doar la o cercetare amănunțită, se putea ușor trece cu vederea. Fusese al nu știu cărui Offizier din marina germană, se tot lăuda vaporeanul
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
de beton ale trotuarului. Chipiul mi-a zburat pe carosabil, gata să intre sub roțile celui dintâi vehicul care ar fi trecut pe stradă. Bietul de el, cred că m-a ferit în bună măsură de efectul șocului coliziunii, grație cozorocului solid, nemțesc, interpus între obrazul meu și al nefericitei mele victime. În schimb aceasta, sunt sigur, a suportat impactul cu muchia lui dură exact la rădăcina nasului. Consecința trebuie să fi fost dezastruoasă. De aceea am fost primul care s-
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
ce să zic... Mai bine du te tu și scapă de necaz și nu mă da de gol că te am anunțat, a răspuns destul de nehotărât omul în uniformă de poliție, scărpinându și cu îndărătnicie fruntea și chelia avansată pe sub cozorocul ars de soare și ros de îndelungată folosință. - Ei, las' că ți aduc eu ceva ca lumea. Fă așa cum ți am spus eu și va fi bine, nea Viorele... Ia spune, ai lu' Cărămizaru sunt pe acasă? De ăi mari
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
titrat îi răspunde: - Domnu’ gardian, eu sunt în închisoare unde mă supun unui regulament. Mie nu-mi este permis să am inițiativă, numai cadrele de conducere ale închisorii au dreptul la inițiativă. Gardianul scărpinându-se în ceafa groasă, turtită de cozorocul șepcii așezat deștept pe-o parte, îi mai pune o întrebare ajutătoare: - Mă, tu ce ești? adică ce meserie ai? - Sunt profesor universitar la Facultatea de litere. - Da prost te-o mai lăsat Dumnezeu!... Cum îl cheamă pe tatăl tău
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
altă costumație. Și coiful acela caraghios, țuguiat din creștet, deși îl enervează, știe că trebuie să-l poarte pentru a nu fi lovit de pietrele râului de gânduri și el plin de cuvinte amăgitoare. Ba chiar și-a croit un cozoroc în caz că praful metaforelor încropite de viață nu prea bine să nu-I strice machiajul din zâmbetul îngerului și nasul acela roșu care la el este din aroma fragilor din pădurile prin care a trecut de multe ori cu cei care
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
unul Costea Modrigan; era înfășurat într-o pătură zdrențuită, năclăită de praf, iar în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]