1,043 matches
-
Octavian Leșcu. O relativ banală răsfoire a paginilor îngălbenite s-a transformat în cele din urmă nu doar într-o lectură interesantă, ci într-o adevărată călătorie în burgul acelor vremuri. Hotărâri, publicații, licitații, fiecare text fiind, de fapt, un crâmpei de istorie. „Monitorul municipiului Timișoara” își avea pe-atunci redacția în cadrul Palatului Primăriei, la etajul al doilea, în camera 53, și apărea săptămânal. Un abonament pe un an costa 120 de lei. Exact cât două kilograme de cârnați proaspeți. Taxe
Agenda2003-29-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281267_a_282596]
-
noi de clădire, s-a pierdut, chiar dacă o hotărâre a Guvernului României (ce n-a fost abrogată) permisese demararea construcției, rămasă doar la nivelul „zero“ al fundamentului din care, pe fierul beton ițit spre cer, sunt improvizate uscătorii de rufe. Crâmpei de biografie Dorina Nowak nu se gândise vreodată să emigreze. Ca absolventă a Facultății de Filologie din Timișoara, a fost repartizată la un liceu din Feldioara. Karl Nowak venise în România în vacanță și, conducându-și o rudă la autobuz
Agenda2004-31-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282700_a_284029]
-
a celor trei artiști. Extraordinar de tentantă i s-a părut extinderea studiului, dincolo de limbajul plastic. Așa a ajuns în Cercul de bionică al lui Eduard Pamfil, alături de matematicieni, semioticieni, psihologi. Circulația informației, în epocă, era precară. De aceea, din crâmpeie de informație, din lecturi aduse în grup se putea, de-abia, reconstitui o conectare la pulsul lumii din afara României. Momentele de vârf ale grupului 111 le-au constituit invitarea, cu expoziție, la București și apoi la Bienala de artă constructivă
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
stratégii consumului mondial, sexul majoritar a devenit minoritar" (p.3); Mariana Net: "Nici Dulcineea nu e chiar o donna angelicata" (p.4); Cecilia Ștefănescu: "Dragostea, cu toată recuzita ei, a devenit puțin cîte puțin necreditabilă" (p.4); Liviu Papadima: "un crîmpei din marele discurs amoros" (p. 5), la care se adaugă teribilele selecții pe tema făcute de Ion Manolescu și de Dan Stanciu la pagina 10. Iată o imagine a femeii (doamnelor, zîmbiți!) pe care Dan Stanciu o scoate din definițiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
prin asamblare o cuvertură. Fiecare pătrat este o poveste personală sau de familie. Romanul se întinde de-a lungul a trei generații și conține multă ficțiune, pornind de la o istorie reală: viața unui unchi de-al meu. Este tot un crâmpei de viață romanșă. Mai am pe masa de scris o lucrare de istorie literară La spina ella spatla (Spinul dintre omoplați). Spinul reprezintă meseria de scriitor. Încerc să deduc motivația de a scrie pentru unii dintre cei mai reprezentativi autori
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
al revistei G.D.S. în peisajul atît de pestriț al publicisticii românești din ultimul deceniu este fixat într-un editorial deloc festivist de Sorin Vieru: "Document de epocă, cronică a actualității transformată prin lucrarea timpului într-o cronică istorică făcută din crâmpeie, câmp de confruntări de idei, revelator al mentalităților unor actori, autori și regizori ai dramelor și vodevilurilor ce se joacă pe scena politică a țării - revista 22 reprezintă toate acestea la un loc; dar, înainte de toate, ea a fost de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
podoaba a unei grațioase bunăvoințe". Un atare caracter nu face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este, în egală măsură, dar al cerului și al naturii (un stereotip al Renașterii). Spre deosebire de omul de rînd, geniul nu e doar un crîmpei de dumnezeire în sine, ci reverberează o generozitate divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în dificultate, uimește și chiar ridiculizează simțul comun, masivitatea normalului, puterea opaca a ordinarului. Prin geniu, Providența mustra
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
cu proiectul acestui film la faimosul laborator de la Sundance) se recomandă ca făcînd parte alături de Atom Egoyan din generația "pro video" care a mai știut să profite atît de fondul cultural ereditar, cît și de cultul pentru cinematograful de artă. Crîmpeie din existența cotidiană a unor personaje extrem de diferite (o maseza cu vîrtuți de confesor, un oculist atins de surzenie, o cofetăreasa cu torturi spectaculoase, dar nu tocmai gustoase, un menajer fascinat de mirosul dragostei, o adolescentă interesată de secretele sexelor
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
conțină, măcar ca o marcă „vie” a bucuriei permanente dată de Înviere, dacă nu ca o dovadă de (ne-călduță) mobilitate intelectuală. Un creștin adevărat e, în fond, o icoană a bucuriei. Și profunzimea (creștină) e mai mereu brăzdată de crâmpeie de umor, poate chiar de ironie benignă („cercetați-i” pe marii duhovnici ai epocii noastre și vă veți convinge). Dacă există un drac al seriozității încruntate, bombănitoare, precis nu se lipește de viețuitorii adevărați. În 1937, când încă era director
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
imaginându-și că le fixează într-un anume fel în vreun poem sau în vreun roman; încercând - și, ceea ce era cel mai rău, închipuindu- și că încearcă - această acțiune disproporționată față de puterile sale ce constă în a obține măcar un crâmpei de eternitate, chiar dacă ar fi un crâmpei mărunt și familiar, la fel de modest - dar și la fel de patetic - precum o lespede funerară, cu niște nume și o inscripție semnificativă, în fața căreia alte ființe, alți bărbați și alte femei din timpurile ce vor
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
anume fel în vreun poem sau în vreun roman; încercând - și, ceea ce era cel mai rău, închipuindu- și că încearcă - această acțiune disproporționată față de puterile sale ce constă în a obține măcar un crâmpei de eternitate, chiar dacă ar fi un crâmpei mărunt și familiar, la fel de modest - dar și la fel de patetic - precum o lespede funerară, cu niște nume și o inscripție semnificativă, în fața căreia alte ființe, alți bărbați și alte femei din timpurile ce vor veni, triști și meditativi ca el, și
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
58 I O N C . Ș T E F A N ( R O M Â N IA ) Scriu cu plăcere și din convingere despre o carte care mi-a plăcut în mod deosebit. Este vorba de volumul „Povestiri adevărate. Crâmpeie de viață”, de un autor bine cunoscut și respectat în rândurile intelectualității argeșene. Aceasta pentru faptul că el a devenit un veritabil reprezentant moral al unei vestite localități: Domnești, din județul Argeș un om devotat trup și suflet consătenilor săi
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]
-
volum - destine pe care autorul le consideră demne de scrisul său. Îi urăm domnului Ion C. Hiru noi succese pe drumul spre o împlinire superioară. O CARTE CU DEOSEBITE REZONANȚE SUFLETEȘTI ION C. HIRU Ed. Alfa, Iași, 2010 „Povestiri adevărate. Crâmpeie de viață”
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]
-
fete) pe care nu-l putea furniza decît familia: "Zice legeda că, atunci cînd arcușul unui violonist se oprește pentru totdeauna, nu numai viorile plîng, ci și muzica însăși. Iar cînd acest violonist este în același timp un desenator cu crîmpeie de genialitate, un scriitor cu un umor tăios și o invenție ageră, un om în sensul cel mai larg al cuvîntului, ele vor plînge mulți ani apoi, precum pentru Grigore Cugler, "Apunake", care, devenit o legendă în sine în patria
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
să plece acasă, voiau să se convingă de aceasta realitate, și să se bucure sperând și la altele. Se întrezărea acel drept legitim de a fi noi înșine, de a fi români și de a avea istoria noastră. Era un crâmpei de libertate asemenea unei ferestre prin care să mai pătrundă puțin aer pentru a supraviețui. Așa cum descriau cei care au fost la fața locului, entuziasmul era ca o explozie revărsată până în depărtări. Cum intrau în casă, cântau hora unirii, mă
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
această meserie ce i-a adus respect și după moarte. Este și datoria sa de om care-și înfrânge resentimentele față de bărbatul devenit soțul iubitei din copilărie. Dragostea juvenilă este de altfel laitmotivul filmului care împletește într-un montaj savant crâmpeiele vechii idile și fazele unui proces de crimă. Acuzat de asasinat este tânărul japonez întors de pe front și care dorea să-și redobândească de la vecinul său cei câțiva acri de pământ pe care tatăl său îl achitase aproape integral înainte de
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
Jordan, frisonanta melodramă de largă respirație ce a deschis festivalul. A doua ecranizare a romanului autobiografic al lui Graham Green, dincolo de mimetismul anilor '40, este o modernă poveste tragică ce-și trădează resorturile abia după reluarea mereu și mereu a crîmpeielor de amintire, intarsii ce scurtcircuitează memoria protagonistului, Ralph Fiennes, rănit în orgoliul personal. Pînă cînd află adevăratul motiv pentru care amanta, delicata Julienne More, îl părăsise: legămîntul cu Dumnezeu care îi salvase iubitul dintr-un bombardament, readucîndu-l la viață, redîndu-i
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
tâmpă/ deschid/ ușa/ mănânc alune mucegăite/ beau ceai cu/ pesmet/ și/ arunc buchetul de/ mireasă pe/ care tu/ n-o să-l mai vezi/ niciodată/ în roz" (hipocondrie). Viziunile lui Gelu Vlașin se vor constitui în consecință după principiul "mozaicării" din "crâmpeie" de real, ele reproducând filmul discontinuu al vieții interioare, marcat de tensiunea dintre "timpul percepției" și "timpul amintirii". Iar rostirea va fi monologică, incoerentă, acompaniată de gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi spus că aceasta e adevărata vocație a lui Constantin Țoiu, un ceva nedefinit vine să relativizeze ficțional toate aceste crîmpeie trăite. Oamenii și locurile evocate au întotdeauna ceva din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în toate aceste fragmente, în aceste tablete capricioase care nu sînt nici jurnalistică, nici literatură. Deși
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
buna-cuviință din Cadoul de Crăciun sau atentatul la mitul sacru al literaturii române din Strada Plantelor, locația sanatoriului Șuțu. Cu aceeași oscilație deja adjudecată între SF și lirism, între demitizare culturală și îndrăzneală sexuală, autorul reconstruiește în această poveste un crîmpei din viața Luceafărului poeziei românești. Și îndrăznesc să spun, deși mă aștept să fiu contrazisă de agitatorii de serviciu care probabil nu vor citi această oroare, că o face cu un fel de tandrețe. Un personaj călătorește în timp pentru
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
este însărcinat ultimativ cu organizarea unei conferințe de presă menită să reabiliteze un faimos cuplu marital ce tocmai s-a destrămat punînd în pericol viitorul peliculei în curs de lansare. După secvențele de pregeneric în care sînt trecute în revistă crîmpeie din poveștile de celuloid care au încîntat o țară și le-au făcut renumele, de Răsfățații Americii, apar ,,în scenă" protagoniștii, așa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
pare să fie produsul acestui timp degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și, până să deschid lada fatală, scriu acest text, scrijelesc această poveste, mărturisire. în ceruri, există cronicile akașiene: memoriile lui Dumnezeu, în care scrie totul. Poveștile noastre sunt crâmpeie din acele , atât cît ne îngăduie Dumnezeu să aflăm din ele și din marea taină a lumii." Vasile Andru, Cel mai îndepărtat paradis, Ed. Dacia, 2001, 183 pag.
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
fost primul motiv din care s-a conturat romanul Ion. M-a urmărit ani de zile, s-a amplificat înainte de a fi scris un cuvînt. Întîia schiță telegrafică purta titlul Zestrea. S-au adăugat apoi alte scene, oameni întîmplări, note, crîmpeie. Totuși, cînd am început să scriu, am avut să lupt cu un adevărat haos. Limpezirea, coordonarea, construcția întreagă a venit scriind. Scheletul general însuși a suferit schimbări radicale. Nouăzeci la sută din notițele pregătite au fost înlocuite cu amănunte și
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
corectă" a evenimentelor povestite ci, mai curând, așa cum Regina însăși mărturisește încă din primele pagini, o poveste care "acoperă o viață, trei sferturi de secol, un război, un exil și un destin ce a gravitat, de fapt, în jurul unei țări", crâmpeie de viață amintite în compania ginerelui, principele Radu de Hohenzollern - Veringen. Copilăria Reginei, în preajma Parisului, a fost una liniștită, plimbări cu bicicleta, călărie, cursuri de scrimă și înot, dar supusă unui cod de conduită ce impunea un respect strict și
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
dar este o nouă atenție acordată realității, chiar celei sociale, după minimalismul anilor '80-'90. Astăzi se lansează prima ta carte în limba română. Care ai vrea să fie a doua? Eu aș vrea să fie Bagheria. Bagheria este un crâmpei de autobiografie, singura pe care am scris-o. Ea se leagă de Lunga viață a Mariannei Ucria, este scrisă mai târziu, dar, ca fapt de viață, o precede. Eu simt însă foarte aproape și o carte ca Voci, care este
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]