109 matches
-
bucureștiul cu cruci albite și dumnezeu pitic lingîndu-și rănile/ bucureștiul decojind succesiv foițele de ceapă de pe cupola bisericii/ babele chioare îmbrîncindu-și colivele pentru soldații lor roșii/ morți la datorie cu darabalele atîrnînd cuminte între pulpe toaca lucioasă/ (...)/ sfîntul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc/ nu poți nici măcar să arunci mîncarea uitată cu zilele în frigider/ să arunci resturile de carne moartă uitate cu săptămînile în tine/ strîngi din dinți strîngi rahatul din fața ușii aprinzi
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
lingîndu-și rănile/ bucureștiul decojind succesiv foițele de ceapă de pe cupola bisericii/ babele chioare îmbrîncindu-și colivele pentru soldații lor roșii/ morți la datorie cu darabalele atîrnînd cuminte între pulpe toaca lucioasă/ (...)/ sfîntul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc/ nu poți nici măcar să arunci mîncarea uitată cu zilele în frigider/ să arunci resturile de carne moartă uitate cu săptămînile în tine/ strîngi din dinți strîngi rahatul din fața ușii aprinzi lumînări la morți pentru cei vii/ (...)/ bucureștiul
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
le picteze, reluând mereu același peisaj inuman. Cărăuțeanu, rămas în urmă, își aprinsese pipa și venea agale pe maidanul pustiu spre țărm, însoțit de Ghiță, luat după el, care-i dădea biscuiți și care, văzând marea, se opri brusc, se crăcănă pe două picioare și începu să ragă lung, apoi tot atât de brusc, dispăru. Sisi își instalase șevaletul și lucra. Atunci o zărise de departe și pe Menaru care se apropia de ea cu o cană în mână. Pesemne îi aducea unul
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
sfera mafiotă" (RL 2459, 1998, 3); "o structură de tip mafiot" (ib.) - cît și ca substantiv - "micii întreprinzători din Bulgaria au strîns rîndurile împotriva 'racket'-erilor, mafioți care percep 'taxe' de protecție" ("Evenimentul zilei" = EZ 336, 1993, 5); "Mafiotul brăilean Crăcănatu a fost atacat cu gloanțe" ("Libertatea" 1784, 1996, 24). A apărut chiar derivatul mafiotism, semnalat de Adriana Stoichițoiu, înregistrat în cea de-a doua ediție a Dicționarului de cuvinte recente (1997) și ușor identificabil în paginile publicațiilor actuale: "V.G. îl
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
fâșul dacă i-ai fentat c-o înghițitură. ŤBă Bastârcă, tu nici n-ar trebui să ai dreptul să pui buzele pe sticlă, bă! Cu desfundătorul tău de chiuvete, tu o seci dintr-o sorbireť, îl lua la bașcă Fasolă, crăcănându-și buzele în chip de ilustrație. Pe Bastârcă îl durea la teneși, suda țigară de la țigară, cu trompa îndreptată mereu către gura de aerisire. Avea un sictir în glandă, de nu-i adevărat." (pp. 136-137). Dacă aceste texte își obțin
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
doarme, se scoală, își trage nădragii, își pune ciorapii, ia o înghițitură de must, iese din casa-bloc a lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă, pleacă de acasă, citește
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
și (singurul cu care mă salut ceremonios) pe Ion Caraion, cam asta-i formația. Sînt și alții, dar nu-i cunosc deloc. Nu m-am simțit niciodată bine printre scriitori. Mai ales printre cei cu numele scrise pe cartonașe așezate crăcănat pe masă! Sufăr că nu pot să-mi fac singur cafeaua. Nu știu ce dispare cînd mi-o prepară altcineva. De fapt, știu ce! După o cafea migălită și mirosită pe toate părțile de mine, scriu! După o cafea servită, nu scriu
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
enerva și plângea la fiecare pagină. Îi ieșeau strâmbe, uita să le facă vreo buclă, nu ținea seama de înclinarea liniilor din caiet. Îi fusese îngrozitor de greu să învețe să facă literele. Apăsa pe pagină cât putea, penița tocului se crăcăna și caligrafia ieșea aiurea. Îi plăcea însă mult mirosul și chiar gustul tocului, care avea capătul zbârcit de zeci de mușcături. Cerneala însă avea un miros oribil, dacă nu era "Pelican", cea mai bună, ce se vindea în cutii de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de noapte? La etaj, În balconul lung, se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În iarba grădinii, Într-un ghiveci, o mușcată Își ridica tulpinile crăcănate spre nori. În vârful lor, florile sângerii aproape veștejite. Privirea băiețelului, clară, pătrunzătoare, tristă. În clipa În care aparatul de fotografiat Își deschise obturatorul, el, aflat În pădurea străbătută de tramvaiul solitar, Întoarse privirea Înapoi. Așa au rămas lucrurile, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În momentul acela, a intrat în cârciumă Turcu, un zdrahon de fierar, puternic ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima. Apoi s-a proțăpit în picioare, lângă umărul stâng al tatei. S-a aplecat, a mușcat o bucată zdravănă de cârnat de la umărul tatei și i-a băut paharul din față
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară. Și-i șterse ostentativ, frecându-i îndelung, cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule, n-o fă pe-a prostu’ ! Din coșul pieptului se auzi un suspin adânc. - S-a găsit urmă proaspătă ieșită din ograda dumitale. Dimineața caii erau în grajd, obosiți. De pe rampă lipsesc șapte sute kile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
atunci pe scară, în vine, ș-a sprijinit cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de apă, cu doar acele două fâșiuțe - una sus, una jos - despărțind-o de Eden. Părul roșcat Îi flutura ca un steag arborat pentru a anunța furtuna. Nu era o schioare talentată. Se apleca prea mult În față și se crăcăna când pleca de pe ponton. Dar nu căzu. Rex tot Întorcea capul În timp ce-și sorbea berea, ca să vadă dacă era În regulă. În cele din urmă barca făcu un viraj strâns și Obiectul Își traversă propria dâră Învolburată, spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
N-are importanță. N-avea cum să nu găsească afurisita aia de încăpere. Cu grijă, cu foarte multă grijă, rostogoli păpușa pe spate și astfel ajunse iar deasupra ei. După aceea își trase genunchii în sus până când ajunse să stea crăcănat peste ea. Acum nu-i mai trebuia decât ceva de care să se țină în timp ce se ridica în picioare. Se aplecă în față și se apucă de marginea unui scaun cu o mână, în timp ce cu cealaltă ridică de la podea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un grup ca un polip gregar, în fața cărora se aflau patru tineri într-un fel de uniforme vechi, cu ceaprazuri. "Maaamă, bătrâne, ziceau toți, Sgt Pepper'sV !Și apoi, ca niște nebuni, începeau să mimeze o formație muzicală. Unii se crăcănau cât puteau, își îndoiau genunchii, se lăsau pe spate și, mișcîndu-și mâna stângă pe un grif imaginar, lovind cu degetele mâinii drepte niște corzi imaginare, scoteau din gură sunete stranii, care voiau să imite zz-urile de chitară. Alții băteau pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La un an, când începem să umblăm în picioare, suntem înfățișați mai-marelui satului, bujbeiul, care ne examinează și stabilește la ce suntem buni fiecare. Ăia crăcănați pentru călărie, ăia mai firavi pentru atacuri pe flancuri și-așa mai departe. Eu eram mai firav și tata a primit ordin să mă crească pentru atacul prin învăluire. — Extraordinar! - recunoscu Metodiu. — Păi da - zise turcul - așa a fost. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu i le arăt? „Uite ce fată ai făcut!“ Eram cam beată și presupun că de-aia am făcut-o. — Da, probabil. În clipa aceea a intrat sora mea în cameră și i s-au muiat picioarele. Eram goală pușcă, crăcănată în fața portretului comemorativ al tatălui meu. Bănuiesc că oricine ar fi reacționat la fel. — Mi se pare normal. I-am explicat de ce am făcut gestul și am îndemnat-o și pe Momo (Momo o cheamă) să facă același lucru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până să-mi rostească numele? Cu siguranță, Dora Îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Heino se jură că așa s-a Întâmplat. Primul mi s-a părut condescendent când mi-a spus povestea: cel din urmă, mai Înțelegător. Din când În când negustorul nostru de flori și cărbune se aliează cu Boris, un grenadier crăcănat din trupele lui Kornilov, care a dezertat devreme În 1918 și În prezent Își câștigă existența la Moustache Bar, nu departe de Bursă. Locul era vizitat doar de „clientela fidelă“ - nu doar de ruși, ci de orice bărbat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei sale, Les Contes drolatiques. Ca de obicei, Balzac își schițează cu compasul larg crăcănat pe planșe iluzorii planuri vaste, rotunde... optimist-demențiale, neducându-le până la capăt, fie din cauza timpului prea scurt pe care-l trăiește precipitat, febril, zbătut la gălbenuș și-albuș... și-n final pocnit în moalele sufletului de planturoasa și „dotata“ poloneză Hanska
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
În urma mea: Fir-aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]