214 matches
-
publicat în Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015. Se agită marea-n hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită,Se alintă la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite careSe îngână ca-ntr-un cânt.Dintr-o scoică rătăcităSe născuse
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
simțindu-l că plânge,/ cu pinteni adânci răscoleam în țesutul fragil./[...] Picioarele mele sunt roșii de sânge[...]// «O, zisei atunci, umoarea aceasta eu o cunosc,/ curge’n vinele mele, tu n’o poți avea.»/ și plin de mânie, lovii cu cravașa mea, pleosc!/ în ochii ființei aceleia, care tăcea.// Lumina miloasă a Căii Lactee/ ne’nvălui... Din rana deschisă/ căta către mine un ochi de femeie/ nespus de iubit - amintire ori vise.// Iar mâinile mele sunt roșii, sunt roșii,/ întocmai ca steaua
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
detașată și adusă pe punte, cu scopul de a se extrage din ea dinții de fildeș, precum și osul acela alb și dur, din care vînătorii de balene confecționează tot soiul de obiecte, inclusiv bastoane și mînere de umbrelă sau de cravașe. Falca e tîrîtă cu greu pe bord, de parc-ar fi o ancoră; iar la momentul potrivit - cîteva zile după celelalte operațiuni - Queequeg, Daggoo și Tashtego, dentiști desăvîrșiți, încep să extragă dinții. Cu o sapă ascuțită, Queequeg taie gingiile, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcea orice fel de manevră, parcă o făcea cu iuțeala unei acțiuni militare, trăgând de volan cu forță În mâini. Intră În parcarea unui magazin universal. ― Mă-ntorc Într-un minut. Ținându-și o țigară la șold ca pe o cravașă de călărie, intră cu pași cadențați În magazin. Cât a fost plecat, eu m-am uitat prin mașină. Era impecabil de curată. Covorașele de pe jos fuseseră aspirate de curând. În bord erau hărți puse În ordine și casete cu Mabel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl biciuie cu cravașa ca un dement, și timp de o secundă fură cap la cap, deși Țarul părea să alerge de două ori mai repede, cu salturile alea uriașe și cu capul Împins Înainte - dar exact când erau cap la cap trecură linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
necunoscut, De puteri deposedat, Fără suliță și scut, Azi nădejdii sunt redat. Cu gând fără îndoială Și cu ai speranței psalmi Trece timpu-n vâjâială Peste timpii mei mai calmi. E foarte bine și așa Decât pe năsălie; Suport oricât sub cravașa Ce este, ce-o să fie. 19 iulie 2004 NU POT Nu pot să fac ce alții fac Făr’ frică, fără milă Nu din nevoi, ci crez opac, Din noapte pe pupilă; Nu pot să fac ce alții știu În viața
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cam după zece minute - o parte din caii fără călăreți trecuseră deja linia, în vreme ce un alt competitor trecuse de ultimul obstacol și se pregătea să câștige - Bumboy a fost smuls din cercurile în care se învârtea cu o plesnitură de cravașa și a sărit peste linia de sosire, câștigând cu o jumătate de lungime. Acum, agentul era un intermediar, care nu avea nici un statut legal, și tatăl meu l-a luat pe Morrie Dubedat, Fat Paul și alte două brațe tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
insinuezi cu asta?” spuse Noimann-cel-de-sus, adresându-se lui Noimann-cel-de-jos, fără să catadicsească a-l privi. „Nimic, nimic”, făcu celălalt, cu vocea unduioasă, ca un șarpe. „Atât, doar că...” „Doar că?” ridică din sprâncene Noimann-cinicul, a cărui mână se Întinse după cravașa nevăzută. „Doar că iubirea aceasta a dumneavoastră unora li s-ar putea părea suspectă...” „În ce sens suspectă?” Cravașa nevăzută din mâna sa prinse consistență. „În mai multe sensuri”, zise penitentul. „Spuneți-mi”, adăugă el, „un bărbat care e bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu vocea unduioasă, ca un șarpe. „Atât, doar că...” „Doar că?” ridică din sprâncene Noimann-cinicul, a cărui mână se Întinse după cravașa nevăzută. „Doar că iubirea aceasta a dumneavoastră unora li s-ar putea părea suspectă...” „În ce sens suspectă?” Cravașa nevăzută din mâna sa prinse consistență. „În mai multe sensuri”, zise penitentul. „Spuneți-mi”, adăugă el, „un bărbat care e bărbat iubește femeile și tot ce reprezintă ele, nu-i așa?” „Așa e”, aprobă cinicul. Cravașa de aer din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În ce sens suspectă?” Cravașa nevăzută din mâna sa prinse consistență. „În mai multe sensuri”, zise penitentul. „Spuneți-mi”, adăugă el, „un bărbat care e bărbat iubește femeile și tot ce reprezintă ele, nu-i așa?” „Așa e”, aprobă cinicul. Cravașa de aer din mâna sa șfichiui aerul. Biluțele de plumb de la capătul ei străluciră ca niște bobițe de rouă În lumina zorilor. „Atunci, cred că sunteți de acord” - glasul penitentului curgea unduios, ca mierea - „că În cazul acesta, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu bărbătești, fiindcă iubiți costumele; altfel, șifonierul ar fi plin de rochii și de fuste...” Argumetația penitentului părea de-a dreptul aberantă. Cinicul Îl privi ciudat. „Orice bărbat face asta”, zise el. „Atunci orice bărbat e o femeie”, făcu celalalt. Cravașa de aer lovi crunt. O dată, și Încă o dată, și Încă o dată, partea dorsală, conturată În aer, a penitentului... „O”, exclamă el din nou, „biciul dumneavoastră e ca o binecuvântare de la Domnul... Mai loviți-mă o dată, o, Încă o dată, aici, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot felul se vedeau În dreptul decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu fesele descoperite. Noimann rămase aproape fără glas. Cravașa stătea agățată de aer, Împietrită În aer. Bobițele de sânge Înghețaseră și ele deasupra penitentului, Într-o constelație ciudată. Zodia Vărsătorului (cea a lui Noimann) se interfera cu cea a Scorpionului (zodia Mathildei). Iar Între ele plutea o altă zodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
simplă cifră, un număr, pe care Îl poți penetra cu degetele...” Cinicul Își ridică mâna, desprinzând din aer cravașa Împietrită. Biluțele de sânge se loviră una de cealaltă, refugiindu-se din Scorpion În Vărsător și din Vărsător În cealaltă zodie. Cravașa străfulgeră În aer. Fesele penitentului se ridicară, acoperind triunghiul conjugal, primiră o lovitură, oftară adînc și coborâră, trăgând În urma lor Întreaga Cale Lactee. „O, o”, făcu el. Cinicul lovi din nou. Cravașa se ridica și cobora mereu, cerul nopții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În Vărsător și din Vărsător În cealaltă zodie. Cravașa străfulgeră În aer. Fesele penitentului se ridicară, acoperind triunghiul conjugal, primiră o lovitură, oftară adînc și coborâră, trăgând În urma lor Întreaga Cale Lactee. „O, o”, făcu el. Cinicul lovi din nou. Cravașa se ridica și cobora mereu, cerul nopții se umplea și se golea de stele. Sus-jos, dreapta, stânga. Sus, jos, dreapta... Cinci-cinci, șase-șase, zero-zero și nimic-nimic... Așa, așa. Transpirația curgea pe fața cinicului. Fața penitentului era scăldată În lacrimi de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau, creștea și furia cinicului. Cinci-cinci, șase-șase. Așa-așa... Curând Însă, cerbicia lui se potoli. Și În locul ei se instaură liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele se risipiră În Încăpere, răspândind un miros de sudoare amestecat cu cel de scrum și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întâi plexul și apoi fața târâtorului. „Așa, așa” făcu acesta, privindu-l libidinos În ochi. „Loviturile dumneavoastră sunt pentru mine adevărată mană cerească. Loviți-mi, vă rog, și obrazul celălalt...” Și penitentul Îi Întoarse dosul lălâu, brăzdat de urme de cravașă. Noimann-cinicul se Îmblânzi din nou, astfel că piciorul lui, pregătit să lovească fundul, rămase suspendat În aer. „Lasă prostiile”, spuse el. „Astfel de tertipuri aici nu merg...” Piciorul coborî, descriind un arc de cerc. Degetele sale atinseră ceva moale. Penitentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la picioarele sale, Îi cerea Îndurare. Cravașa se ridica și cobora. „Așa, așa”, murmura celălalt Noimann, care fusese cinic și care acum Își ispășea pedeapsa. „Aici, aici”, gâfâia aceeași voce, mimând extazul. Oare simțise, Într-adevăr, Noimann ceea ce simțea Mathilda când era abandonată În brațele sale? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără auz, fără vedere. Asemenea unei cârtițe ce ar Înainta printr-o galerie lopătând nu pământ, ci carne vie. O lume otova, redusă la un singur simț. Sus, jos. Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Poate că le fusese milă, dar aveau ordin să nu riște succesul acțiunii mai importante care urma. Privind în jos, la sângele proaspăt de pe pământ și în sus, la norii roșii de pe cer, Mitsuhide se ridică în scări, înălță brusc cravașa în aer și strigă: — La atac, spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne îl urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro, se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă-i din partea mea să se întoarcă imediat! Da, stăpâne! Omul își lovi calul cu cravașa și porni, grăbit, în direcția satului Kinomoto. În dimineața aceea, Kuwayama încercase de două sau de trei ori să-l convingă pe Nakagawa să se retragă, dar nu-i oferise absolut nici un ajutor și-și pierduse complet capul în fața asaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem lăsa numai pe tine. Trebuie să vii și tu cu noi. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]