35,688 matches
-
al plantelor, de aceea a devenit "înțeleptul înțelepților". Mahomed, autorul Coranului, se consideră pe sine un prooroc urmaș al lui Ibrahim, fondatorul hanifismului. Ca hanif Ibrahim nu este nici iudeu (faptul era adevărat, el venea din Mesopotamia, era caldeean), nici creștin. Istoricul arab Tabâri din secolul al X-lea susține că peregrinările lui Ibrahim prin ținuturile Canaanului ar sta la baza tradiției hagialâcului de la Mecca. Sînt pomeniți și Moise (Mușa), și Iisus (Ișa): Credem în Alah, cel care ni s-a
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit, un
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
de ea, îi spunea Străina. I se păruse, nu ofensator, ci foarte interesant, măgulitor și crezuse de cuviință să-și boteze fata astfel; preotul refuzase - de aceea căpătase pe deasupra și numele de Maria - cel care de drept aparține oricărei femei creștine - spusese tot preotul." Străina, cu derivatul Ina, ajunge în casa Elenei Drăgănescu adusă de Marcian, numit de Ina "Maestrul". Ea însăși muziciană - dintr-un fragment aflăm că Ina este o pianistă foarte dotată. După nefericitele întâmplări din viața ei (traiul
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
mediu: ghiduri educative complexe pentru folosul viitorilor conducători de state. Primul lucru care trebuie menționat este faptul că Neagoe nu suferă de nici un fel de complex de inferioritate față de cei pe care-i consideră egalii săi, adică domnii și împărații creștini - el se socoate un urmaș al Bizanțului, are atitudini și mentalități imperiale sprijinite pe o viziune politică bine structurată, este un ctitor în tot sud-estul continentului, cu înțelegere și aplicație pentru cultură. De notat că aceleași mentalități pot fi detectate
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
rele", să nu cutremure sufletul voievodului. Puterea pământească se manifestă numai în limita conștiinței unei judecăți absolute de care nimeni nu scapă. De fapt una din temele pe larg dezvoltate în Învățături... este tocmai aceea a împărțirii dreptății în conformitate cu legile creștine - condiție obligatorie pentru ca autoritatea domnului să fie recunoscută și acceptată. Misiunea domnului este deci una etică și ordonatoare, și el o îndeplinește în umilință, fiind un exemplu și un îndrumător spiritual pentru poporul său, aidoma unui bun părinte: "m-ai
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
la locul care-ți va fi voia să stai". Vom regăsi aceeași abilitate prudentă în relațiile cu boierii. Neagoe, profitînd și de experiența milenară a Bizanțului, dar și din proprie experiență, echilibrează autoritarismul cu "munca în echipă". În virtutea aceluiași egalitarism creștin - toți sînt robii lui Hristos, deci vorbele Domnului pot veni din orice gură - domnul trebuie să asculte cu atenție orice sfat. Acțiunea practică pune mereu accentul pe "manipularea" cu răbdare, abilitate și descreție a oamenilor - importantă este mai ales deținerea
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Ioan Damaschin după alte tălmăciri în arabă, persiană și georgiană, Viața Preacuvioșilor Părinți Varlaam și Ioasaf s-a bucurat de o atenție deosebită din partea cărturarilor epocilor trecute, iar astăzi este încă învăluită de mister datorită asemănărilor flagrante între istoria tînărului creștin Ioasaf și cea a prințului Gautama (viitorul Budha) povestită în Lalita Vistara. Nu vom stărui însă asupra acestor lucruri cu atât mai mult cu cât există, chiar în spațiul românesc - vezi cărțile prof. Dan Horia Mazilu - lucrări și cercetări solide
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
abstracție de statutul special al acestei scrieri, putem încerca o analiză literară a romanului prin lentilele unui cititor modern. Poveste este simplă: Avenir, împăratul Indiei, află de la astrologii haldeeni că fiul său Ioasaf va fi ispitit să treacă la legea creștină. Împăratul va construi un palat în care-l va închide pe fiul său și va interzice slugilor să-i vorbească sau să-i arate "lucrurile ceale cu scârbă ale acestei vieți", însă schivnicul Varlaam va pătrunde în curtea lui și
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
pe fiul său și va interzice slugilor să-i vorbească sau să-i arate "lucrurile ceale cu scârbă ale acestei vieți", însă schivnicul Varlaam va pătrunde în curtea lui și-i va vorbi despre deșertăciunea acestei lumi și despre învățătura creștină. În primul rînd remarcăm, desigur, o anume redundanță creată prin dilatarea textului monocord care dezvoltă de la un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
pătrunde în curtea lui și-i va vorbi despre deșertăciunea acestei lumi și despre învățătura creștină. În primul rînd remarcăm, desigur, o anume redundanță creată prin dilatarea textului monocord care dezvoltă de la un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul de pretext-cadru. Povestea simplă și care se încheie cam brusc, încadrează o lungă cuvântare-mărturisire despre învățătura creștină și conduita social-religioasă. Nu e exclus, la origine
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul de pretext-cadru. Povestea simplă și care se încheie cam brusc, încadrează o lungă cuvântare-mărturisire despre învățătura creștină și conduita social-religioasă. Nu e exclus, la origine, un posibil cod vorbit al lecturii. Intriga nu este decât un mijloc prin care povestitorul experimentează diverse forme ale retoricii, (involuntare?), fără a-i deplasa însă sensurile și evitând astfel, într-o
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
povestea pe care spune că a auzit-o "de la bărbați cinstiți și necredincioși (iată o convenție literară veche cât lumea). Romanul, însă, este încadrat cu grijă de o predoslovie în care ni se vorbește despre rolul "îndemnătorilor" spre calea învățăturii creștine și se încheie cu "Cântecul Sf. Ioasaf când a intrat în pustie". Câteva momente ale acțiunii pot fi remarcate pentru bunul efect pe care îl realizează în economia romanului. Unul dintre ele este episodul XXVI în care, amenințat cu moartea
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
când a intrat în pustie". Câteva momente ale acțiunii pot fi remarcate pentru bunul efect pe care îl realizează în economia romanului. Unul dintre ele este episodul XXVI în care, amenințat cu moartea, vrăjitorul Nahor trebuie să-și "mărturisească" legea creștină în fața filosofilor idolatri. Cuvântarea lui demnă de... nepotul lui Rameau - vrăjitorul este și el un alter-ego al autorului - în care demontează "maieutic" religiile politeiste, este pur și simplu antologică. De altfel, însăși confruntarea dintre împăratul anticreștin și fiul său ține
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
începutului, Varlaam și Ioasaf dovedește, dincolo de funcția euristică a textului, că poate fi citit cel puțin ca un roman savuros inspirat dintr-o străveche legendă. Sf. Ioan Damaschin - Varlaam și Ioasaf, cu un cuvânt înainte de Acad. Virgil Cândea, colecția Literatură creștină, Editura România creștină, 2000, 320p, f.p.
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
Ioasaf dovedește, dincolo de funcția euristică a textului, că poate fi citit cel puțin ca un roman savuros inspirat dintr-o străveche legendă. Sf. Ioan Damaschin - Varlaam și Ioasaf, cu un cuvânt înainte de Acad. Virgil Cândea, colecția Literatură creștină, Editura România creștină, 2000, 320p, f.p.
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
excepționale ale lumii este un exercițiu speculativ elegant, uneori sclipitor și scandalos. Experiența maternității ca o transformare de sine în altcineva, asupra căruia individul își revarsă atenția și grija, este paradigma civilizației. Psihanalizând și mai în profunzime, e paradigma carității creștine și a drepturilor omului. Iată ereziile inteligenței. Căci, dacă am admite această găselniță filosofică a Iuliei Kristeva, fundamentele supramundane ale eticii creștine ar fi aruncate în aer. Fecioara Maria sau suprema satisfacție a feminității asupra întregului neam bărbătesc, un adevărat
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
căruia individul își revarsă atenția și grija, este paradigma civilizației. Psihanalizând și mai în profunzime, e paradigma carității creștine și a drepturilor omului. Iată ereziile inteligenței. Căci, dacă am admite această găselniță filosofică a Iuliei Kristeva, fundamentele supramundane ale eticii creștine ar fi aruncate în aer. Fecioara Maria sau suprema satisfacție a feminității asupra întregului neam bărbătesc, un adevărat delir de putere! Practicile ascetice ale isihiei văzute tot prin prisma adorației marianice, drept niște regrese în stadiul pre-lingvistic, în "inexprimabila copleșire
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
Marian Marienescu (1830-1915) este un pașoptist ardelean care ilustrează acest adevăr de istorie literară. Este, după aprecierea lui Ovidiu Bârlea, "primul folclorist însemnat din Ardeal". Ca folclorist a publicat mai multe lucrări, printre care: Poezia poporală (1859), Cultul păgân și creștin... (1884), Novăceștii (1886), Arghir și Ileana Cosânzeana, toate reeditate după 1970 la Editura Minerva, de către Eugen Blăjan, originar din Mica Romă a Școlii Ardelene precum și numele-l arată. Mai ales pentru meritele sale de folclorist, a fost primit Atanasie Marian
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
singura ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne, o repet, singura modalitate pentru om de a-și regăsi sufletul, de a conferi primordialitate spiritului. Valorile creștine eterne nu pot fi reînviate decât prin poezie, în sensul ei mai larg. Fiindcă poezie nu înseamnă doar arta de a scrie versuri. Poezie înseamnă suflet, înseamnă dragoste, inocență, frumusețe. Poezia este însăși viața în expresia ei cea mai desăvârșită
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
despre o carte intruvabilă) broșurii neterminate "Soll" și "Haben". Chestiunea ovreiască în România. Ce revelează unele contradicții ale lui Slavici: pe de o parte, textul denotă un antisemitism radical (și, din nefericire, profetic): Dacă va ajunge cuțitul la os, Europa creștină și iudeo-germană va fi pentru noi, și nu pentru semiții mozaici! Să încerce șevreiiț să ne ducă până la disperare și atunci să nu ne învinovățească dacă focul aprins...". Pe de altă parte, în ceea ce privește biografia sa, Slavici mărturisește că singurul profesor
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
Tot ce se manifestă nu este decît o aparență care ascunde o esență. Trebuie spartă coaja pentru a privi sîmburele! Trebuie privit abisul pentru a vedea lumina... În fond, ce este creația decît o prelungită asceză laică în căutarea sfințeniei creștine?...". Acest fundament sacral reprezintă filosofia scriitorului, sîmburele de absolut care e recognoscibil și sub aspectul unor creații și demersuri care, în idealismul lor generos, în activismul lor luminat, nu recurg la o manifestă motivație religioasă: "De ce Voltaire și Hugo sînt
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
rolul tradițional al femeii, nu lipsește o incursiune în genealogia moralei, în misterele genealogiei umane și ordinii sociale, fiind reluate teorii despre tehnologie, rețele și capital social, nu lipsește o conturare a direcțiilor date de marile civilizații religioase (islamică, iudaică, creștină, indiană și confucianistă) ale căror granițe mai reprezintă și zonele fierbinți ale politicii mondiale. Fukuyama e optimist: oamenii își vor folosi rațiunea - așa cum au făcut de milenii - pentru Marea Reconstrucție; și nu doar rațiunea. Rolul benign al revenirii la religiozitate
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Șușară Printre preocupările constante ale românilor este și aceea de a-și inventaria darurile genetice. Și generozitatea matricială, pe lîngă faptul că este inegalabilă, are și avantajul de a fi inepuizabilă; românul s-a născut poet, românul s-a născut creștin, românul s-a născut defensiv (adică n-a dus niciodată războaie de expansiune), românul s-a născut român, chiar și atunci cînd nu era decît dac, peceneg, cuman sau simplu soldat al Imperiului. Ba s-a mai născut chiar și
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
Piatra", în loc de "Baia"; semnalează lipsurile, cât și fragmentele tăiate de autor cu creionul, autorul fiind într-o neobosită verificare. Reproduce în subsol prima redactare a câtorva descrieri, printre care pasajul despre lupta de pe câmpia Keresztes a lui Geafar-Pașa cu armia creștină, condusă de arhiducele Maximilian. Importantă este intervenția editorului, când completează titlul lui Mircea cel Bătrân, pe care îl transcrie după hrisovul adus de Fotino, deoarece, Nicolae Bălcescu uită să-l mai treacă, deși își propusese a-l cita. Cu acest
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
la interogația negativă: "Ce nu vrei", răspunsul se arăta lesnicios, la cea pozitivă: "Ce anume vrei? Pe ce drum s-o apuci?", răspunsul apărea, în schimb, problematic. Propensiunea lui Mihai Șora spre soluția comunistă (deloc exclusivistă, ci într-un context creștin și într-o montură speculativă ce-i reduceau impactul) s-a configurat "la intersecția unui elan cu o iluzie". Elanul nu s-ar cuveni renegat, întrucît era "generos și pur", iar iluzia avea să se destrame rapid, prin confruntarea cu
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]