226 matches
-
fost cel dedicat Cremațiunii și religiei creștine. Acest studiu a apărut, cu intermitențe, în 16 numere ale revistei între decembrie 1934 și aprilie 1936. Datorită complexității și dimensiunii sale am preferat să editez toate textele arhimandritului care au legătură cu cremațiunea, sub acest titlu, care mi se pare cel mai potrivit pentru a denumi activitatea sa în domeniu. La nivel general, contribuția lui Șerboianu devenea fundamentală raportată la scopurile declarate urmărite de cremaționiștii români, prin apariția revistei Flacară Sacră. Astfel, programul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
La nivel general, contribuția lui Șerboianu devenea fundamentală raportată la scopurile declarate urmărite de cremaționiștii români, prin apariția revistei Flacară Sacră. Astfel, programul publicat în primul număr al revistei, din decembrie 1934, reliefa traseul viitoarei lupte, în condițiile opoziției față de cremațiune, mai ales, din partea Bisericii Ortodoxe Române: "incinerarea să fie considerată egală ca utilitate și scop cu înhumarea, să se bucure fără nicio restricție de oficierea întregului ceremonial religios"128. Sarcina asumată de către Șerboianu prin acest studiu era una extrem de dificilă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sarcina asumată de către Șerboianu prin acest studiu era una extrem de dificilă datorită opoziției vehemente a Bisericii Ortodoxe Române asupra incinerării din acel timp. Deja retorica tradiționalistă ortodoxă înregistrase, până în acel moment, succese semnificative 129: pe lângă campania de presă declanșată împotrivă cremațiunii și cremaționiștilor încă de dinaintea deschiderii crematoriului Cenușa la 26 ianuarie 1928, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au hotărât prin două decizii sinodale, din 1928 și 1933, interzicerea oricărui serviciu religios în cazul incinerării (decizie valabilă și astăzi). Așadar, din punct de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1936 1937 1938 1939 1940 262 266 297 332 470 602 580 480 364 581 230 261 243 Deși retorica tradiționalistă ortodoxă scăzuse în cantitate în deceniul patru al secolului al XX-lea, ea se manifesta încă extrem de vehement la adresa cremațiunii. Acesta ar fi contextul apariției revistei Flacăra Sacră. Semnificația apariției acestei publicații a fost multiplă. Pe de o parte, cremaționiștii români aveau de acum o tribună de unde să își exprime răspicat punctul de vedere și, pe de altă parte, să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
apariției acestei publicații a fost multiplă. Pe de o parte, cremaționiștii români aveau de acum o tribună de unde să își exprime răspicat punctul de vedere și, pe de altă parte, să răspundă tuturor acuzelor și zvonurilor apărute legate de ideea cremațiunii umane. Prin Flacăra Sacră, urmând un model occidental, se putea trece la o nouă etapă în dezvoltarea cremațiunii în România, realizată prin mijloace mult mai directe și eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să își exprime răspicat punctul de vedere și, pe de altă parte, să răspundă tuturor acuzelor și zvonurilor apărute legate de ideea cremațiunii umane. Prin Flacăra Sacră, urmând un model occidental, se putea trece la o nouă etapă în dezvoltarea cremațiunii în România, realizată prin mijloace mult mai directe și eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu era una necesară, deoarece oferea un punct de sprijin provenind din interiorul retoricii ortodoxe, chiar dacă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
punct de sprijin provenind din interiorul retoricii ortodoxe, chiar dacă exponentul său era, la acel ceas, marginalizat complet, prin excluderea sa din rândurile clerului ortodox. Din punct de vedere teologic, Șerboianu își asuma iarăși o misiune dificilă prin studiul său asupra cremațiunii. În fapt, el trebuia să ofere argumente convingătoare și implicit nesofisticate privind lipsa de temei a ideii vehiculate de către retorica cremaționistă cum că incinerarea era o practică păgână, total opusă spiritului românesc, o practică anticreștină și, mai ales, anti ortodoxă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
refuzându-se, fără temei, serviciul religios oficial, celor care nu se împacă cu ideea că vor fi mâncați de viermii pământului"131. Prima parte a articolului era o introducere în tematica propusă. Șerboianu prezenta astfel o privire generală asupra percepției cremațiunii în epocă, raportată la spiritul ce caracteriza Biserica Creștină, cât și cel propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atâta timp cât se manifesta dogmatic și nu în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor din societate"133. În opinia sa, deși Biserica era mama tuturor, reprezentanții săi greșeau oprindu-se la lucruri de prea mică importanță, cum ar fi cremațiunea, "ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință"134. O asemenea atitudine nu exprima astfel doar dispreț. Șerboianu încadra o asemenea realitate într-un șir lung de reacții greșite ale Bisericii, opuse progresului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al XIX-lea a marcat pentru biserica creștină, după arhimandrit, trezirea la o nouă viață, marcată prin tot felul de interogații noi și stimulative pentru spiritul uman (statutul sufletului înainte de naștere; a femeii, în comparație cu cel a bărbatului; a îngerilor; a cremațiunii; a curentului electric ș.a.m.d.). O asemenea situație, în opinia sa, nu a făcut decât să pregătească terenul pentru secolul următor, când "biserica creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu compara diversele biserici creștine, ajungând la concluzia că biserica protestantă era cea mai ancorată în mișcarea socială a vremii, urmată de cea catolică și cea ortodoxă. Abia a patra parte a studiului său se focaliza in corpore pe tematica cremațiunii. După ce explica resorturile care l-au condus înspre adoptarea greșită a unei conduite anticremațiune în 1910 și arăta deslușit faptul că poporul constituie vocea adevărată a divinității, Șerboianu se lansa în acuze directe formulate împotriva Bisericii Ortodoxe, privind eroarea pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
situa într-o neconcordanță cu propriile decizii sinodale din 1928 și 1933. Se atrăgea atenția că exista o indulgență față de preoții care săvârșeau serviciile religioase pentru cei ce se incinerau în altă locație decât capela crematoriului. Situația de intoleranță asupra cremațiunii era adâncită prin acțiunea unor "preoți interesați și certați cu cultura teologică"139, care au creat o nevroză anticremaționistă în România vremii, în loc să călăuzească credincioșii înspre o viață adevărată în lumina credinței. Întrebarea " Cine este mai ateu, mai liber cugetător
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Acest motiv biblic, considerat un stereotip, constituia în fapt obiectul unei întregi părți din studiul lui Șerboianu 141. Arhimandritul avea astfel dreptate, deoarece acest citat și astăzi are o mare forță în elementele uzitate de către Biserica Ortodoxă pentru a respinge cremațiunea. Inclusiv în scandalurile de dată recentă legate de deschiderea unui crematoriul uman la Cluj Napoca, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Andrei Andreicuț, a invocat în primul rând același citat, opunându-se acestui proiect 142. Șerboianu demonta astfel faptul că acest
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deschiderea unui crematoriul uman la Cluj Napoca, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Andrei Andreicuț, a invocat în primul rând același citat, opunându-se acestui proiect 142. Șerboianu demonta astfel faptul că acest citat ar reprezenta un argument biblic al respingerii cremațiunii, reliefând situația în care clericii ortodocși îl invocau bazându-se, în esență pe ignoranța enoriașilor în ceea ce-l privește. Prin urmare, arhimandritul îl explica pe larg, atât în contextul biblic, cât și în sensul posibil al deslușirii sale pentru creștinii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sens pur speculativ. Prin urmare, focul, "dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144. În concluzia acestei părți a studiului său, Șerboianu arăta că cremațiunea se supunea principiului chimic "totul se transformă, nimic nu se pierde" și astfel "cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat"145. Privind la modul general întreg studiul arhimandritului se poate considera că acest fragment este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai larg, explicat de către un membru al Bisericii Ortodoxe Române (deși la acel moment exclus din rândurile sale) constituie una dintre cele mai relevante pagini de argumentație cremaționistă din România. Șerboianu mai arăta că acel citat, interpretat în sens anti cremațiune, dovedea și o strictă viziune subiectivă, întrucât și alte citate din Biblie puteau fi forțate în sens negativ, pentru a se obține concluzii total eronate (Capitolul X v. 4 și Cap. XIV v. 1 din Psalmi). Apoi el nota că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și alte citate din Biblie puteau fi forțate în sens negativ, pentru a se obține concluzii total eronate (Capitolul X v. 4 și Cap. XIV v. 1 din Psalmi). Apoi el nota că evreii au întrebuințat atât înhumarea, cât și cremațiunea, deși, temporal vorbind, prima dintre acestea este menționată pentru prima dată (Cap. XV v. 15 din Geneză, respectiv Cap. XXXI, din I. Samuel. v. 11-13)146. Odată cu partea a șaptea a studiului, Șerboianu încerca să explice originea cremațiunii, într-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cât și cremațiunea, deși, temporal vorbind, prima dintre acestea este menționată pentru prima dată (Cap. XV v. 15 din Geneză, respectiv Cap. XXXI, din I. Samuel. v. 11-13)146. Odată cu partea a șaptea a studiului, Șerboianu încerca să explice originea cremațiunii, într-o notă evident subiectivă. Acest subiectivism ducea la speculații, explicabile și prin nivelul științific al vremurilor sale. Arhimandritul considera astfel că începuturile cultului morților se legau de "gradul de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate", fiind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
glorificare a focului operată de către arhimandrit, însă de această dată ea se face pe coordonate cremaționiste, ceea ce duce la o nouă viziune adoptată de către Șerboianu. Cu toate acestea, discutând despre foc, el nu menționează decât mult mai târziu, explicit, practica cremațiunii. Or acest lucru demonstrează eforturile sale de a rămâne, pe cât posibil, obiectiv asupra tematicii. Ceea ce este însă esențial în această parte a articolului este faptul că el menționa focul ca având rol purificator și fiind un element enigmatic, dar poate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la modalitatea concretă de dispunere asupra cadavrului, pentru multe din momentele în care se preciza că un personaj biblic decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care trebuia să fi fost și cremațiunea. În ciuda faptul că evreii valorizau focului (exemplificat prin întrebuințarea sa în diverse ritualuri), aceștia au preferat după Șerboianu înhumarea tocmai pentru a se diferenția de celelalte popoare ale vremii. Dar ei continuau să creadă că "nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
compensa prin arderea unor pui de porumbei Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22). Cel de al doilea segment se fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate publicului larg, în mare parte incult. De altfel, după cum voi sublinia, el va reveni asupra diverselor zvonuri care circulau în epocă asupra cremațiunii într-un articol publicat ulterior. În consecință, Șerboianu reliefa faptul că inclusiv "sectanții" aveau uneori dreptate în credința lor, când de pildă respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale, iar pe de altă parte ignorarea crasă a Scripturilor 154. Cea de a unsprezecea parte a studiului dezvoltă tema focului după Sfintele Scripturi. Șerboianu arată limpede că înfățișarea cremațiunii drept o practică păgână nu își găsea susținerea în diversele rătăciri ale poporului evreu prezentate în Vechiul Testament: "Peste tot, deci, întâlnim focul nu ca pedeapsă, ci ca suprem omagiu de onoare și curățire, chiar atunci când popoarele-n rătăcirea lor adorau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dumnezeu, Carele după zisa sfintei Evanghelii "poate dintr-o dată să omoare trupul și sufletul" (Matei Cap X 28)"156. Această concluzie îi deschidea pârtia criticii deschise asupra forurilor superioare ale Bisericii Ortodoxe Române și a unor preoți ortodocși care considerau cremațiunea o operă francmasonă. El reliefa faptul că asemenea caracterizări aparțineau în mare măsuri clericilor, "după interes și necesitate". Însă aceste atitudini, din partea Bisericii Ortodoxe Române, nu constituiau o noutate după Șerboianu, ce invoca ca precedent graba nejustificată și neexplicată publicului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații excepționale presupun arderea 161. Ultimele trei părți ale studiului sunt dedicate analizei relației cremațiunii cu tradiția, din perspectiva religiei creștine, pornind de la ideile psihologului francez Théodule-Armand Ribot: Dacă sunt chipuri originale de gândire, sunt chipuri originale care se impun, creând o contagiune și contagiunea este o caracteristică a mulțimilor"162. Ea debuta cu o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]