117 matches
-
din Saint-Domingue au ajuns prin Cuba, unde au fugit prima dată, pentru a se stabili în masă în New Orleans. Ei au dublat numărul de locuitori și au ajutat la păstrarea limbii și a culturii franceze pentru câteva generații. Astăzi, creolii de culoare sunt în general aceia care au ascendenți africani, francezi, spanioli și amerindieni, care au crescut într-un mediu în care s-a vorbit franceza sau o limbă creolă și s-a manifestat cultura franceză sau creolă. Separația creolilor
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
creolii de culoare sunt în general aceia care au ascendenți africani, francezi, spanioli și amerindieni, care au crescut într-un mediu în care s-a vorbit franceza sau o limbă creolă și s-a manifestat cultura franceză sau creolă. Separația creolilor de culoare s-a diminuat după ce Statele Unite au cumpărat Louisiana și, mai mult, după războiul civil. Acei creoli care, înainte de războiul civil, erau liberi de câteva generații, și-au pierdut câtva din reputație. Populația de origine caucaziană predomină în nordul
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
într-un mediu în care s-a vorbit franceza sau o limbă creolă și s-a manifestat cultura franceză sau creolă. Separația creolilor de culoare s-a diminuat după ce Statele Unite au cumpărat Louisiana și, mai mult, după războiul civil. Acei creoli care, înainte de războiul civil, erau liberi de câteva generații, și-au pierdut câtva din reputație. Populația de origine caucaziană predomină în nordul Louisianei. Acești oameni sunt în mare parte de origine engleză, franceză, galeză și irlandeză și împart o cultură
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
vecin, Mississippi (36.3%). Recensămintele oficiale nu fac nicio diferență între locuitorii cu strămoși africani. În consecință, nu există nicio diferență între cei care locuiesc în Louisiana și au strămoși vorbitori de limba franceză sau strămoși vorbitori de limba engleză. Creolii de culoare, afro-americani din Louisiana cu strămoși francezi, africani și amerindieni, predomină în sud-est, centrul și nordul statului, în special în parohiile situate de-a lungul văii fluviului Mississippi. Conform recensământului din anul 2000, locuitorii de origine hispanică formau 2
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
bașkiri, bavari, beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci, canaci, canadieni, caribi, chatti, caucazieni, cazaci, ceceni, cehi, celți, cerchezi, cherokee, cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă, damara, danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi, franci, frisoni, filisteni gali, georgieni, gepizi, germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
special, dar și al Statelor Unite și al Franței. Acestor condiții externe li s-au adăugat altele, care țin de complexitatea societăților latino-americane din acea perioadă. Fondul problemei Însă l-au constituit excesele sistemului colonial. Să vorbim mai Întâi despre coloniștii creoli, cei care vor purta lupta pentru independență și vor profita cel mai mult de pe urma ei. Aceștia prinseseră obiceiul să se adapteze cerințelor Coroanei: Înșelau autoritățile cu privire la impozite și făceau comerț de contrabandă. Carol al III-lea, care a domnit În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
regale, să restabilească monopolul asupra comerțului, să atace practicile ilegale ale elitelor din teritoriu și să raționalizeze perceperea taxelor. Reformele, extrem de eficiente, au mărit de patru ori veniturile Coroanei din 1763 până În 1792. Dar controlul sporit i-a nemulțumit pe creoli și a exacerbat tensiunile dintre aceștia și funcționarii trimiși de rege În colonii. În plus, aceste elite formau o oligarhie a minelor, terenurilor și comerțului, care exploata mâna de lucru „indiană”, negrii și chiar imigranții europeni săraci (În special spanioli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ocazie, dominația englezilor și francezilor. După aproape trei secole de rezistență Împotriva noilor puteri În ascensiune și de lupte Împotriva rebeliunilor din propriile colonii, Spania și Portugalia au fost obligate să cedeze locul. Mișcările de decolonizare, având În frunte conducători creoli și ajutate de europeni, au sfârșit prin a triumfa, astfel că, la Începutul secolului al XIX-lea (Între anii 1810 și 1830), s-au constituit statele latino-americane, care s-au bucurat, cel puțin formal, de independență politică și de ajutorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și Syros, pp. 291-319 (prima ediție: 1996). Φ Discriminare, DREPT ȘI CULTURĂ, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, Recunoaștere (politică de Î) Creolitatetc "Creolitate" Creolitatea despre care discutăm aici nu se referă la simpla constatare a existenței unui fapt creol În sensul pur lingvistic al termenului. În această accepțiune, ar trebuie să discutăm despre departamente sau țări cum sunt Insula Réunion, Insulele Seychelles, Insula Mauritius sau Guyana, unde limba creolă este nu doar o limbă vorbită, ci o limbă care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1988 a apărut pentru prima oară, În accepția sa actuală, o astfel de exprimare, sistematizată mai târziu de Jean Bernabé, Patrick Chamoiseau și Raphaël Confiant (Bernabé et alii, 1989). Această alegere ne obligă la o discuție asupra termenului, Întrucât cuvântul „creol” se referă În special la albi, adică la europenii născuți În Antile, după cum ne spun diversele dicționare și lexicoane. Astfel, vechiul dicționar Ribaut ne oferă următoarea definiție: „Din cuvântul spaniol criollo, care are aceeași semnificație. Acest cuvânt desemnează nașterea, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
are aceeași semnificație. Acest cuvânt desemnează nașterea, În Indii, a unor indivizi originari din alte părți ale lumii; termenul se aplică și animalelor. Totuși, este de obicei folosit pentru a-i desemna pe europeni” (Ribaut, 1840, p. 486). În America Latină, creol este de altfel nativul rezultat din părinți albi, pe când cel născut dintr-un alb și o indiancă este numit metis, iar cel născut dintr-un alb și o negresă este numit mulatru. În raport cu această tradiție lingvistică, este necesar să remarcăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
multirasiale, așa cum sunt cele În care trăim, ni se pare extrem de important să lăsăm deoparte obișnuitele distincții de rasă și să ne obișnuim să desemnăm orice om din țările noastre cu singurul cuvânt convenabil, oricare ar fi culoarea pielii sale: creol” (Bernabé et alii, 1989, p. 29). O contracultură O dată efectuată această deplasare transgresivă de sens, creolitatea expune principiile care justifică interesul noțiunii, nu Însă fără a fi operat În prealabil o dublă critică. Prima se referă la literatura asimilaționistă, literatură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să găsești biblioteci serioase și oameni cu care să poți vorbi - două lucruri care lipseau în mod dramatic în Mexic. Nu voi reveni acolo decât atunci când mayașii se vor revolta și vor face o noapte a Sf. Bartolomeu împotriva tuturor creolilor care infestează această țară odinioară atât de interesantă... În mod cert, atmosfera intelectuală la Chicago este cu totul remarcabilă, mult mai interesantă decât cea de la New York, care nu îmi plăcea deloc. Este, în parte, rezultatul activității lui Mircea Eliade și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
venit față de spațiu, de necunoscut, factori care accentuează "dispoziția metafizica" a argentinianului, cum spune Sábato. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Buenos Aires era o metropola cu bărbați singuri, ateliere improvizate și cafenele sărace; o lume periferica, unde abundă bordelurile, muzicanții creoli, străinii și proxeneții, unde se bea bere, se cântă și se dansează, se insultă, se joacă cărți, se emit ipoteze asupra mamei sau a bunicii, se iscă certuri și bătăi. "Șmecherul" este regele acestei sublumi, un amestec de țăran argentinian
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
transformau, în zilele de permisie a trupelor, camerele lor în locuri de întâlniri vesele și zgomotoase și la care erau invitați și prietenii locului, dar mai ales cântăreți și dansatori. Începea distracția, cu dans, pe ritmul unui acordeon, pe care creolul îl mânuia cu dibăcie. Se dansa în pereche, însă nu că în dansurile înaltei societăți, unde partenerii își țineau la distanță corpurile, ci strâns lipiți: "dânsul predilect era "la danza", de origine africană și din Antile, pe care francezii îl
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
orașe care se află de o parte și de alta a estuarului Río de la Plata, Buenos Aires și Montevideo), tangoul este o invenție complexă, produs al unui metisaj, urmat de un melanj uman, etnic, cultural și sexual. Se naște din întâlnirea creolilor argentinieni sau uruguayeni și imigranți, cu precădere italieni, impregnați de o cultură a dansului popular, care, în Franța, în aceeași epoca, a dat la musette. Tangoul este produsul unei depășiri și integrări ale dansului de cuplu (valsul, mazurca, polka, chotisul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Originea etimologica a cuvântului tango, desi controversată, poartă ea însăși esență metafizicii acestui fenomen. Cert este că este folosit că însemnând dans argentinian începând cu 1836. Pentru Horacio Sălaș, tango este un cuvânt de origine portugheză introdus în America prin intermediul creolului afro-portughez din Sân Tomé și ajuns în Spania, după un periplu prin Cuba. În 1899, "Real Academia Espanola" inserează acest cuvânt ca reprezentând dans și muzica de dans. Sociologul uruguayan Daniel Vidart crede că acest cuvânt vine de la cuvântul african
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tangoul se cântă și dansează de către artiști și balerini populari în bordeluri și în curțile interioare ale caselor comune, misterul, seducția și faptul că este prima manifestare de artă națională populară îi vor deschide apoi toate porțile, ca reprezentant al creolului în epoca amploarei imigrației de europeni în Río de la Plata. Din 1910, tangoul începe să se cunoască în Paris, ca semn distinctiv al orgoliului argentinian. Intelectuali de primă mărime, ca Borges, Sábato, Cortázar, scriu texte de tangouri, ca oglindă inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru a construi drumul "Vestul în expansiune": A șterge Texaco de pe fața pămîntului, cum mi s-a cerut să fac, ar echivala cu amputarea unei părți a viitorului orașului și mai ales cu amputarea bogăției de neînlocuit a memoriei. Orașul creol, care are atît de puține monumente, devine un monument în sine prin virtutea grijii pe care o investește în siturile memoriei sale. Aici, ca și în toată America, monumentul nu se înalță monumental: el iradiază. Așa marginal cum este, situl
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nedefinit al imperfectului. E, în cazul lui Constant Tonegaru, o modalitate de îndepărtare de realitate, de trecere într-un univers fictiv, imaterial. Călătoria imaginară rămâne una dintre marile obsesii ale acestui volum. "Eram cerșetori de la Nord, de la Sud,/ laponi și creoli întomnați" (Grădina enigmă). Călătoria în spații îndepărtate sau în timp amintește permanent o dorință de înlocuire a realului cu lumea de hârtie: "reamintindu-mi cum pe vremuri am fost hatmanul Mazeppa", " Lucrurile despre care vorbesc se petreceau aievea pe la omieșasesuteșiceva
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
autori, tendințe, Editura pentru literatură, București, 1967. Regman, Cornel, Selecție din selecție, Editura Eminescu, București, 1972. Ruja, Alexandru, Valori lirice actuale, Editura Facla, Timișoara, 1979. *** Scriitori români, coord. Mircea Zaciu. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Silvestri, Artur, Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu, ediția a II-a, Editura Carpathia Press, București, 2010. Sorohan, Elvira, Singurătatea scriitorului: Cantemir, Creangă, Urmuz, Geo Dumitrescu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2004. Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, vol. V, Marginalia. Eseuri, ediție
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Acțiunea Operei Locul acțiunii: Suedia sau Boston, Massachusetts; perioadă: Suedia 1792, Boston: către sfârșitul secolului 17. Personaje: Amelia, soția lui Renato (soprana); Gustavo III, Regele Suediei sau Riccardo, Earl of Warwick, Guvernator al Bostonului (tenor); Reinhart Anclarstroem sau Renato, un creol, secretar și prieten al lui Gustavo (bariton); Mlle Arvinson sau Ulrica, o prezicătoare (mezzo-soprana); Oscar, pajul lui Gustavo (soprana); Ribbing și Horn sau Samuel și Tom, conspiratori (bași); Silvano, un marinar (bariton); partizani ai lui Ribbing și Horn sau Samuel
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Lucrurile nu sunt Însă chiar atât de simple. Coloniștii nord-americani care au ieșit de sub autoritatea regelui George al III-lea, Întemeind astfel cea mai puternică națiune a lumii, vorbeau aceeași engleză care se auzea și În metropolă. La fel după cum creolii din America Latină au Întemeiat vreo douăzeci de națiuni, pe un Întreg continent, fără a abandona un cuvânt din limba lor spaniolă sau portugheză. Irlandezii s-au bătut și ei pentru libertatea națiunii lor cu englezii, cu o tenacitate sângeroasă, adoptându
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Nagy este condusă acum de sentiment, percepția este spontană, directă, patetică, lipsită de calmul și caracterul artificial al decorurilor neoclasiciste. De asemenea, remarcăm și faptul că viziunea romantică e cea care conferă româncelor atributele feminității orientale, ilustrate de tenul „creol răsăritean” și de privirile languroase. Articolul lui Nagy trebuie să fi fost citit și de Kőváry László XE "László" , unul dintre cei mai reprezentativi istorici maghiari din Transilvania. Într-o lucrare publicată În anul 1847, intitulată Statistica Ardealului, el menționează
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
naturală a româncelor, pe de o parte, și portul destul de Încărcat al acestora, tendința spre Împodobire și exotismul etnografic, pe de altă parte. Rezultatul de ansamblu atrage Însă prețuirea observatorului: Româncele sunt frumoase, am putea spune chiar minunate. Chipul lor creol și interesant se armonizează atât de bine cu ochii negri și strălucitori! Ele sunt Înalte și cu obrajii roșii. Piepturile lor de marmură sunt ascunse sub cămăși cu broderii bogate, la gât poartă salbe din monede de argint, iar de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]