785 matches
-
abundența decât mizeria; băncile goale din jurul spațiilor verzi par a-și aștepta, binevoitoare, ocupanții zilnici - angajați veseli în pauza de prânz, băieții cu fețe grave, studioase, de la căminul indian, îndrăgostiți copleșiți de extazuri tăcute sau de tulburare, traficanți de droguri crepusculari, bătrâna doamnă decrepită cu strigătele ei sălbatice, obsedante. Pleacă! obișnuiește ea să țipe ore întregi, un cârâit aspru, ca al unei păsări de baltă sau al unui animal de la grădina zoologică. Stând acolo, la fel de imun la frig ca o statuie
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
Atunci. Acum Menționând "prezentul ca timp al narării și referință istorică", Simona Sora prefigurează cu acuratețe metoda abordată de protagoniștii rândurilor de față. Dacă volume precum cele ale Ioanei Baetica și Ionuț Chiva marșează hotărât pe problematica unui prezent continuu, crepuscular, multe dintre celelalte cărți coboară în trecutul (im)perfect, recuperând istoria din crâmpeie de memorie. Asemenea proze continuă valul început în anii anteriori de cvartetul Cernat-Manolescu-Mitchievici-Stanomir, cărora li se alătură Cezar Paul-Bădescu, Lucian Dan Teodorovici, frații Florian. Este vorba de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
universului. Însă în secțiunea de trecere, cele două spații nu sunt suficient de puternice în a-și impune legile și delimita teritoriul. De aceea, într-o astfel de zonă incertitudinea rămâne sigură impunând un joc la limita hazardului. Posibile Realități Crepusculare În orice gen de călătorie, partea cea mai anevoioasă este aceea în care te afli departe de locul de unde ai plecat, însă nu ai ajuns încă la destinație. Acesta reprezintă teritoriul posibilei aventuri, dar și al primejdiei ce poate veni
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
dintre cele două tărâmuri reprezintă cea mai serioasă barieră. La fel se întâmplă și la revenirea dintr-o misiune spațială. Trecerea prin secțiunea intermediară este similară unei metamorfoze, prin care obiectele își schimbă dramatic proprietățile și modul de acțiune. Realitățile crepusculare, fiindcă acest nume ar fi cel mai potrivit, au fost mereu supuse tranziției și hazardului, indiferent de natura spațiilor pe care le separă. De natură fizică, socială sau individuală, traversarea unor astfel de secțiuni presupune o echipare maximă pentru a
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
de ce asociezi noțiunea prezentului cu o imagine atât de descurajatoare? întrebă mirat Adrian din celălalt colț al încăperii, un loc din care se putea distinge un superb apus de soare prin fereastra larg deschisă. Oare nu cumva prezentul Posibile Realități Crepusculare În orice gen de călătorie, partea cea mai anevoioasă este aceea în care te afli departe de locul de unde ai plecat, însă nu ai ajuns încă la destinație. Acesta reprezintă teritoriul posibilei aventuri, dar și al primejdiei ce poate veni
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
dintre cele două tărâmuri reprezintă cea mai serioasă barieră. La fel se întâmplă și la revenirea dintr-o misiune spațială. Trecerea prin secțiunea intermediară este similară unei metamorfoze, prin care obiectele își schimbă dramatic proprietățile și modul de acțiune. Realitățile crepusculare, fiindcă acest nume ar fi cel mai potrivit, au fost mereu supuse tranziției și hazardului, indiferent de natura spațiilor pe care le separă. De natură fizică, socială sau individuală, traversarea unor astfel de secțiuni presupune o echipare maximă pentru a
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
ordini bine stabilite, generând incertitudine și nesiguranță în secțiunea de suprapunere dintre două intervale temporale bine determinate. Adică este ca și cum ai fi prins la mijloc între două forțe colosale ce își dispută supremația, adăugă Adrian, într-un fel de zonă crepusculară în care luminile și umbrele se amestecă năucitor până la deplina confuzie. Timpul ca Agent Corosiv al Universului Nu m-ați înțeles deloc, reveni ștefan. Eu vorbesc despre prezentul pe care îl trăim în clipa de față, despre acest timp intermediar
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
care îi îndulcește fruntea pruncului înainte de culcare cu un sărut ni s-a pecetluit soarta iar coastele au încetat să se mai zbată gurile au început să se închidă nu mai curge sidef doar elefanții își continuă plânsul la ceas crepuscular, privesc ultimele raze de soare înainte ca hades să vină și să le răpească pielea noastră sărutată de buze și lacrimi stinse. cea mai frumoasă privire a ta a fost cea care s-a plimbat prin mine neatinsă de necazurile
Poezii. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/97_a_193]
-
sau nu prezis viitorul și de ce se întâmplă tot felul de lucruri stranii sunt întrebări la care se încearcă un răspuns. De asemenea, se încearcă și explicarea fenomenului farfuriilor zburătoare. Preț: 198 000 lei. în librării Michel de Ghelderode - Povestiri crepusculare (Ed. Humanitas, 150 000 lei); Dorli Blaga - Tatăl meu, Lucian Blaga (Ed. Apostrof, 196 200 lei); Oliver Sacks - Omul care își confunda soția cu o pălărie (Ed. Humanitas, 250 000 lei); Kyra Stromberg - Zelda & F. Scott Fitzgerald (Ed. Paralela 45
Agenda2005-04-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283319_a_284648]
-
explică în cartea sa, „Învățăturile lui Don Juan“ - prilej de a întreprinde, ca cititori, o călătorie fantastică într-o lume a misterelor vechi de când omul -, că lumea noastră este rezultatul culturii în sens larg. „Autorul ne conduce spre acel moment crepuscular, spre acea spărtură în Univers, între zi și întuneric(...). Ca să ajungă la ea, Carlos Castaneda s-a folosit de Mescalito“, o substanță halucinogenă. Carlos Castaneda: Învățăturile lui Don Juan. Editura Rao, București, 2004. Preț: 149 000 lei. O realitate de
Agenda2004-48-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283109_a_284438]
-
de-a vedea spectacolul marți, 7 decembrie, de la ora 19, pe scena Naționalului timișorean. În haine marca Janine, Rodica Popescu Bitănescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ioana Bulcă, Sanda Toma, Mihai Fotino și alți străluciți actori vor ridica, pe scenă, faldurile unei lumi crepusculare, dar nu lipsite de patimi, conflict și, mai ales, dramă. Acțiunea piesei se petrece într-o casă de retragere a actorilor bătrâni. Scenografia producției bucureștene poartă semnătura Lilianei Cenean și a lui Ștefan Caragiu. Biletele, cu prețuri între 300 000
Agenda2004-49-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283118_a_284447]
-
ăadevăratele temeliiă ale unei revoluții socialiste. A aștepta crearea bazei obiective ar coincide cu amînarea sine die a revoluției". Ceea ce însemna, dincolo de un larg compromis făcut cu colectivismul repudiat, o amendare a lipsei de vlaga, a de-personalizării unei personalități crepusculare. O tînără personalitate în curs de impetuoasa afirmare își manifestă astfel dorința de superioritate în fața uneia pe care o socotea "depășită". Pentru că la decesul patriarhului socialist să publice un text "cu un subtitlu irevocabil, ca o piatră tombala", după cum se
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
armate de viruși în timp ce bătrînul Will, care îl programează prin instrucțiuni cifrate din spatele ecranului, se metamorfozează, treptat, într-o vampa (Tip of the Day/ Shakespeare și computerele). Și așa mai departe, ca într-o variantă parodica locală a serialului "Zonă Crepusculara". Cauza intervenției "paranormale" și, adeseori, nedorite a fantasmelor în real (efecte derizorii ale apocalipsei virtuale) este, de fiecare dată, iluzia referențiala, trecerea personajelor fie și pentru o clipă, dincolo de ecranul protector al Machinei. Însă după douăsprezece texte excelente, încercînd, autoironic
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele descriu, în cheie realistă, o lume fragilă, dispersa, transparentă și învăluita în lumini crepusculare. Exact la polul opus, Vasile Dobrian este un profesionist al scrisului. Asemenea multor artiști români, el se exprimă cu aceeași ușurință atît în limbajul picturii cît și în acela al literaturii. Colaborator consecvent al celor mai importante ziare și reviste
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația e una deznădăjduită, în minuțiozitatea-i elegiacă exhibînd o incredulitate crepusculară care simulează zorii. Recursul la text ca la un obiect, ca la "un pensum infinit (ceea ce înseamnă, latinește, "cîtul de lînă ce-i datoare să-l toarcă, într-o zi, o sclavă", - cu care, ca - textieri -, ca textor-i, aducem, iată
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
susținerea, tensionarea discursului, e drept compensată printr-o pianistică foarte tactilă. Iar atunci când suflul interior sau amploarea nu o ajută, pianista se refugiază în alt teritoriu stilistic, cel lisztian al declamației exterioare. Mai degrabă peisaj în culori vii decât lumină crepusculară à la Turner, cu care Chopin a fost asemănat adesea. Dan Grigore în recitalul său a reluat câteva Studii, într-o viziune proprie, exploatând ceea ce la Chopin este vitalitate energică, violență chiar, accentuând contraste, opoziții vehemente. Ca și în Balada
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
șuvițe se succed, se împletesc și se substituie atît de iute, încît n-ai timp a le analiza: Cîntă în cer abisul cu trandafiri și arme./ O, templul, în el cărămidă mă încinge,/ Brațele tale, sora pecetluind/ Pleiadele pe carnea crepusculara/ care mi-e scînteie și fum./ Un doliu trece sacramental peste convoaie/ Într-o incinta de codru unde ard/ Sub rădăcina, gura mea-n smarald./ Metalul strălucește pe tăietura apei/ Curgînd din umbră-n umbră pînă la dispariții./ Cu fruntea
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
apără slobozind cîteva salve/ cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
aer meditativ și melancolic. Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamina, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații la căldură unei case de țară învăluita într-o lumină crepusculara. Iar pe Gheorghe Ilea această expoziție îl aduce direct în prim-planul artei noastre de astăzi.
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
iamginea, expurgata de orice descriptivism, este mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decât consecință unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit an semn imponderabil și an urma crepusculara. Cele două categorii de lucrări, identificate astfel an funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pânză, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluida și instabilă, determină o intervenție decisă, mai apropiată
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări necunoscute până atunci: regretul, greață, presentimentul morții, tristețea unei ănfrângeri nenumite; o vagă atmosferă crepusculara ănvăluie extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care se dezvoltă sugestii anterioare an tonul unei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cel amintit/ când mă-ntorc aievea prin calmul văii,/ tânăr,/ la povară ce ma strigă din mâine". Poemele depun mărturie despre condiția de naufragiat ireversibil a omului prins între propriile soluții de izolare și stihiile morții omnipotente. Poetul este un crepuscular ce adastă între lumină Sol și întunecatul Thanatos, tărmuri-reper între care se scrie cronică trecerii vieții că într-un fel de cameră obscură a developării fotogramelor. C.Th. Ciobanu, Înger în gerunziu, Ed. Cartea Românească, 1999, 200 pag.
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
înfățișează însă drept cel mai relevant. El trasează profilul unui intelectual sensibil și introspectiv, fremătînd de afecte, în două faze net diferențiate. Prima, intitulată de editori Onoarea și aparențele, surprinde stările de spirit exaltate, dinaintea căsătoriei, cealaltă, purtînd titlul Tristeți crepusculare, oglindește căsătoria și mai cu seamă perioadă de după divorț, exilul ex-sotiei, tribulațiile scriitorului rămas captiv în mediul totalitar, care n-a pregetat a-i face dificultăți, în pofida unor încercări ale acestuia de a-l sluji. Cea dinții a și cea
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
acum în Franța, nu-i sosesc ori fac drumul... înapoi: "Te rog să mă ierți pentru toate necazurile tale cu faimoasele medicamente, care fac mereu drumul dus-întors, încît trebuie să știe calea singure". Birocrația totalitara zădărnicește cu sitem și dorința crepusculara a lui Cezar Petrescu de-a călători la Paris: "Deci, sper că ne vom vedea, draga Georgetta, înainte de a albi chiar cu totul și cu totul; urmînd să mă reped la Luvru, ca să revăd Victoria de la Samothrace, care că orice
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
socotește ca pe un „careu magic care se adună cu sumă constantă, pe orizontală, pe verticală și chiar pe diagonală.” (158-159). Ambiguitatea titlului ales, Epilogue (Epilog), îi permite autorului în aceste pagini, pe care el le numește cînd „finale”, cînd „crepusculare”, un joc permanent cu „timpul care mai rămîne”, cu acel „irreparabile” al lui Virgiliu, cu „prolepsa care e mai scurtă decît analepsa”, cu „ultimitatea aceea” și, intrînd într-un registru mai grav, o reflecție despre „extincția finală”, „clipa fatală”, „neantul
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]