10,028 matches
-
de cine, de unde?/ Suie un înger de care degaba mă sperii./ Nu mă îneacă și nici nu mă lasă căderii./ Mi-arată că vine un capăt blând și curat./ Zilele-mi duce către un pisc înecat./ Mi-aduce aminte de crini și de ierburi/ nepricepute. îmi face loc în groapa cu șerpi/ printre victime mute" (Printre victime). De semnalat o sugestivă compensație. întrucît n-a beneficiat de-o copilărie paradiziacă, asemenea atîtor poeți ce nu contenesc a-și proslăvi vîrsta aurorală
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
receptivitate ieșită din comun, de-o structură acut inconformistă, izvorîtă dintr-o enormă vitalitate ce nu se putea abține de la raportarea la aspectele crude, izbitoare ale vieții din preajmă, vitalitate, a cărei primă manifestare intelectuală a fost celebrul Manifest al Crinului alb, apărut în 1928, în revista Gândirea, de-o alură nietzscheeană, prefațînd, după cum s-a remarcat, existențialismul și absurdul. Spre deosebire însă de versalitatea și amoralismul altor "guri rele" valahe, Petre Pandrea e, surprinzător, un exponent al unei rectitudini comportamentale
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
du-te acolo urmează-le celorlalți la drum la drum 4. La o parte Stau la rând murdărit de dorință Du-te acolo, aleargă Grăbit spre toate intrările 5. Dă-mi gura, doritor de plăceri Între sâni și ninsoarea de crin Hodorogesc vise Containerul de peste drum E tot mai plin de ele, mai plin 6. Totul pare mai alb ca oricând Moare dar va renaște totul curând Viață falsificată (Pour Adorno) Strivind imediatul De apăsările de odinioară, de trăirile eronate În
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Hai să luăm o lungă vacanță de mătase/ Cu păpădii suflate de-obraji rotunzi în vînt,/ Să ne încînte raza căzută-n magazie/ Pe-un vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai/ și să-mbrăcăm poteca în crini căci o să vie/ sunînd din cești spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat de-ardoarea de a-mi închide-ntr-însul/ În mari bucăți albastre de zahăr candel plînsul." (Sonetul XLIII) Volumul care a urmat, în 1980, a fost Dulapul îndrăgostit; dincolo de diferența
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
greu de rezumat și articulat într-un story critic, la a doua mână. Într-un caz (După ce lovitura s-a dus), tehnica epic-disjunctivă a prozatorului nici nu funcționează, schița ratând și în planul construcției, și în cel al psihologiei (numitul Crin încearcă o teamă, ,teama de a rămâne cu sine însuși", pentru ca, la alineatul următor, să aflăm că are ,păcatul indiferenței"). Există însă o structură de adâncime bine marcată, ce dă greutate simbolică diferitelor tablouri și susține, prin câteva imagini-cheie, întregul
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
incest, atunci când se săvârșește între două persoane înrudite, până la gradul șapte; adulter, când una, sau ambele persoane care săvârșesc desfrânare sunt căsătorite; sacrilegiu, atunci când s-a călcat, prin acest păcat, 115 Prof. Ion Lazăr, op. cit., 91. 116 Sf. Paisie Velicikovski, Crinii țarinii, în colecția Comorile Pustiei, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 111. 117 Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 225. 118 Sf. Teofan Zăvorâtul, Viața duhovnicească și cum o putem dobândi, Traducere din engleză Prof. Grația Lungu Constantinescu, Edit. Bunavestire
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de sămînță. Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion Zubașcu pentru CONVORBIRI LITERARE (nr. 2), prozatorul Dan Stanca recunoaște că în romanele sale apar numeroase personaje istorice reale: mitropolitul Daniel în A doua zi după moarte, Crin Halaicu în Aripile Arhanghelului Mihail, patriarhul însuși în Ritualul nopții, alături de Ion Iliescu și Michael Jackson. Mai mult, romancierul îi atribuie Î.P. S. Daniel un întreg discurs, convins fiind că, dacă l-ar citi, lui Î.P. S. Daniel “nu i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă ușa, cu fascicolul orbitor de lumină și vocea mult așteptată să spună: e timpul, hai!” (Povestiri despre nimic). Repoetizarea se petrece pe
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
Emil Brumaru Mă simt curat ca un pahar Din care nimeni n-a băut. Din suflet, blînd, un minutar Taie minut după minut, Oh, păpădii stau pe cîntar Și crini pe-al dimineții scut, Și fluturii au iar habar De dragoste și-ntr-un sărut Sfîșietor cad în mărar Acuma ca și la-nceput. Mă simt curat ca un pahar Din care nimeni n-a băut...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9002_a_10327]
-
Emil Brumaru Pe urmă nu ne-am mai iubit Treceam pe străzi fără să știu Dac-ai murit dacă sînt viu Oh unui crin umplut cu chit Tija i-am rupt cupa lui grea Lăsat-o-am lîng-o cișmea De fontă gri ce-și picura Amiezile la infinit... Pe urmă iarăși ne-am iubit și-am tot umblat pe la flori mov Tîrîndu-mi trupul ostenit
Romanță by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9075_a_10400]
-
munților Și împiedecând calea Pentru ca să-mi fie înger căzut Și înger urcând scara. Prin acest vis, dacă-l putem numi așa, Devenim suiș ce prin sine coboară, Coborârea fiindu-i cea mai înaltă devenire în lumea devastată în felul unui crin Tăiat de rădăcini și făcut dar unui sicriu; Acesta niciodată zăvorât de taină Ci deschizându-se către privirile Ascunse ale celor patru laturi de Dumnezeu. Prin ele cel ce intră iese, Iar cel ce iese e intrarea îngenuncherii mândre. Nimic
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Emil Brumaru Draga mea copilă-doamnă Or veni zile de toamnă Și n-om ști deloc ce-nseamnă Clipele ce-au fost în vară Cu parfum la subsuoară Cînd lăsai crinii să-ți moară În cleștare de pahară Și ne-om canoni în posturi Și-n mătănii fără rosturi Și ne-o fi atît de frică-n Mușuroaie că se strică Aripile de furnică Și că îngerii-n cișmele Se bagă
Crengi lipsite de-adăposturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9269_a_10594]
-
Emil Brumaru Pluteam prin camera noastră Făcută cu grijă și-anume Departe de gureșa lume. Crini mari se ițeau la fereastră Să-ți vadă și sînii și fundul Cărnos și rotund, orbitor Cum numai un fruct sparge-n prundul Luminii lungi raze ce dor, Cînd îngerii trupu-ți adastă Topiți de rușine sub brume. Pluteam vii prin
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9563_a_10888]
-
Emil Brumaru Ne vom iubi atît de mult Vom fi atît de triști și singuri Tu portocală eu adult Poftim un crin bolnav de friguri Și-o trăsurică-ți va purta Trupul bătut mărunt cu flori De păducel o sora mea Deasupra căreia trec nori Cînd păpădii se sparg și cad De ce de ce vrei să mă-nvingi La tine între sîni e
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9375_a_10700]
-
alergând, cum moare încet, surâzând, cum citește, scrie, vorbește singur. Într-adevăr Într-adevăr, flacăra, flacăra - Flacăra. O laudă, s-ar zice, a lucrurilor. Pe care tocmai le face scrum. Fragment de frescă Un Sfânt Francisc predicând, predicând, cu un crin înflorit în mână, cu capul ușor aplecat sub jugul blând al aureolei. Dând, răbdător, lecții unei grămezi de râme, despre cum să deprindă dreptatea liniei. Iată întrebarea Iată, da, și Întrebarea: Ce fel de sânge va fi curgând, totuși, dintr-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
a fi Ceva mai încolo sub forma unei obiele cazone stă ghemuit în frig un vis Am ieșit din peșteră și bâjbâi Doamne ce mă fac căci nu sunt învățat cu binele? Eu mereu am crezut că omul emite un crin călător peste veacuri. Până nu se întunecă Parcă treziți din anestezie pe un pat costeliv de spital începe purificarea prin vomă Moartea menajeră pregătește în bucătărie o salată de cruzături Surorile de mizerie albă ale urgenței ne scot vata din
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
Emil Brumaru Copila mea, cracî de crin, La vînători și la turniruri Mi-e gîndul doar de sîni mari plin, De fese mici sub mijloc fin ßi de aceea bouche bée vin Luat în bîșcîu și-n hai-sictiruri ! Că beau, e-o chestie în plus ! De fapt
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9938_a_11263]
-
și-avănd pălărie De fetru și-apoi c-un suspin Vroiai sî mi-o dărui chiar mie Căci dulcea otravă-mi plăcea S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare Pitindu-ți cu chiu și cu vai Prelungile albe picioare În roua sfărmată în preajmă Paingilor pănzele moi Furai sî te-acoperi cu caznă ßi iarăși plecam amăndoi De mîini ne țineam
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți iepuri prinși în hamuri Să ajungi seara la hanuri Să mănîci să bei să dormi Împunsî de crini enormi... Cu delicatețea-n ceață Hobbitul de dimineață
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face vreo halviță: dar În rime doar există virgulă și de la cap ca un limax balerin ce-a-nghițit un handicap printre tufele de crin preoții nu pot ierta gândul care Îl Încurcă și-n licori de curara și curka...rămâne curka. STRUȚUL DIN PONTUS cu creionul acesta bont voi urni din loc planeta eu sunt poetul din Pont un pirat cu trotineta Domniță de
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
plâns și plâng, si poate voi mai plânge, nu am cum să Iți explic câți fluturi zboară În interiorul meu, cum mor și mă lasă cântând de dor... să implor jocul fericirii, luna iubirii. LÂNGĂ ÎNGERI un tablou, o candela, patru crini albi... și-o lumină de taină! lacrimile mele deschid cartea memoriei... și mi-aduc aminte ultimele lui cuvinte rostite de tastele unui calculator... „cu bine, latona." am ramas singură Într-o lume cu gust de hârtie... știu că o să mă
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
prin asuprire, prin necaz sau prin orice fel de nevoie. Că nu este fericit cel ce face fapta bună cu anevoie, ci cel care primește răutățile cele grele și cumplite pentru Domnul, cu bucurie și mulțumită”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, Crinii Țarinii, în colecția Comorile Pustiei, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 20. footnote>. Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți, ca să nu mai greșim, să nu ne înălțăm cu gândul, ci să ne cunoaștem neputința<footnote Ibidem, p. 174. footnote>. Referindu
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
întru toate răutățile : sau în uitare, sau în iuțime, sau întru neînțelegere. Din acestea trei se naște nesimțirea sufleteștilor simțiri și se face ochiul cel sufletesc, adică mintea, întunecată, și-l stăpânesc pe om toate patimile”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 108. footnote>. Originea păcatului se află în libertatea, voința și alegerea greșită a omului, el putând sau nu consimți la alegerea lui, căci „...nu în firea lucrurilor stă
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
se zidesc din întâlnirea și vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 180. footnote>. IV. Păcatele - amintirea lor și căderea în aceleași păcate Uneori, spun Părinții, omului îi vine în minte și amintirea păcatelor ce le-a săvârșit mai înainte
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]