631 matches
-
motiv de jubilație: "Eu am fost un barbat foarte frumos. Poate cel mai frumos pe care l-am văzut an viața mea (râde). Dar nu mai sunt. Acum, când mă uit an oglindă și văd tot ce văd sunt foarte crispat." O fotografie din tinerețe, reprodusa alături, ne arată că nu exagerează: splendoarea virila a acelui tânăr chiar ați taie respirația. Dar acest "ce-am avut și ce-am pierdut" nu se transformă nici o clipă an lamentație, ăntregul interviu fiind o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
monumentala este stăpînita de un sindrom căruia dacă îi spunem dezordine, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai desantate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai putin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
lunile trecute... într-un fel sunt de acord cu o asemenea literatura explozivă, autentică, vie care se opune jocurilor postmoderne. Dar nu înțeleg de ce această literatura trebuie să aparțină numai zilei. Sunt iarăși de acord cu antiteza om relaxat-om crispat. Mi-e de aceea îngrozitor de teama nu atât de moartea literaturii cât de mumificarea ei în clinicile postmodernismului unde, în mod sigur, tot ce va fi viu va suferi operația fatală a emasculării. Și cu toate acestea sintagma "literatura zilei
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
lipsa de talent. Nu poți să scrii a dacă n-ai ceva de spus a decât fiind foarte talentat (cazul relaxaților). Nu poți să scrii a dacă ai ceva de spus a decât având măcar o brumă de talent (cazul crispaților). Viziunea interioară, singura esențială în determinarea unei opere, se sufocă atât în ariditatea lipsei de expresivitate cât și într-o luxurianta stilistica. Problemă, după cum se vede, e aceea a transcenderii, a învingerii dichotomiei relaxat-crispat, postmodernism ludic, - literatura zilei. Aceste două
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
dar nici să-i citim ca să ne desfete pretinsa lor inutilitate. Recuperăm așadar desuetudinea și noblețea doar dacă recuperăm posibilitatea de citire adevărată a marilor scriitori. Aceasta înseamnă că ies din suficientă mea fie de autor relaxat, fie de autor crispat. Înseamnă să nu mai fiu omul timpului, să nu mă mai las încălecat de timp, ci eu să încalec timpul. Mării autori au fost asemenea călăreți ai timpului. Ei nu au scris pentru o zi, au scris pur și simplu
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
treacă o saptămînă pînă ce mă duceam la editor să-mi văd și eu cartea odată tipărită. Căci odată tipărită, nu mă mai interesează. E a publicului. Nu-mi mai aparține. Dar pînă atunci îți poți tu imagina toate durerile crispate ale nașterii?". În partea a doua a epistolarului, facem cunoștință cu etapă de declin a lui Cezar Petrescu. Ni-l amintim și noi, unica oară cînd l-am putut vedea, în toamna anului 1954, la București, vorbind la tribuna unei
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
se termină cam la fel pune, subtil, o problemă. Aceea din versul din Eminescu: căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? S-ar spune că e o instituție, față de care oamenii se așază diferit. Între respectul cam crispat al lui Murivale și explicațiile biografistvulgare pe care și le dau cumetrele în compartimentul de tren („vreo cincizeci de ani, da’ era cam bețiv!”, „cam bolnav”, în următoarea variantă) încape o întreagă scală a înțelegerii-asimilării. Am putea rămâne cu singura
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
izolat (democrația ca Subiect individual), unindu-i prin-tr-o relație vie, profund personalizată. N-ați observat pe foștii comuniști convertiți la democrație? Orice ar face, nu pot "străluci" într-un mediu democratic. Deși învăța pe de rost catehismele democrației, sînt totdeauna crispați, robotici, vorbesc și acționează cu rigiditate inchizitoriala. Incapabili să "deschidă" în ei înșiși un spațiu debarasat de fostele imagini, spiritul democrației nu-i "pătrunde". Ca vreascurile ude trîntite peste cărbuni aprinși, prejudecățile, adevărurile abstracte, idealurile individualismului furnicii ne înăbușă cu
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
literară și nu se poate spune că n-a ajuns să-și facă deja o bună situație în actualul clasament. El a avut priceperea să impresioneze de la început (pe amatorii de originalități) printr-o aparentă vînjoșenie țărănească. Sub limbajul dur, crispat și fălos se ascunde multă confuzie intelectuală; I.G. nu are un orizont spiritual suficient de larg, nici țeluri artistice precise. Are în schimb multă ambiție și o dîrzenie de om întunecat. În epoca poemelor epice, a mers mai departe decît
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Luminița Marcu O dublă față ne arată criticul Eugen Simion în acest al patrulea volum al Fragmentelor critice. O față liniștită atunci cînd se ocupă de "existențialismul românesc" al anilor '30, una mai puțin liniștită, dacă nu chiar crispată, atunci cînd se întoarce înspre actualitate. Copiii teribili ai Criterionului sînt analizați cu declarată răceală critică, în sensul că sînt urmărite mai ales performanțele lor stilistice, frumusețea limbajului și mai puțin ideile lor incendiare. Nici substanța filosofică nu face obiectul
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
a fost să alcătuiască distribuția. Aici nu mai putem vorbi de armonizare ci mai degrabă de discrepanțe și inadecvări. Interpreții tineri nu conving nici unul și cel mai puțin interpreta Mașei. Este frumoasă, ce e drept, și are voce, dar e crispată și exterioară. Frământările ei sunt strigate. Actorii maturi, în schimb, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Alexandru Bindea sunt toți la ei acasă în rolurile lor. De fapt, spectacolul de la Național cu Cadavrul viu se reazemă în creația actoricească a
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
un foetus. * Crezi cu inocentă că, rezolvînd o dificultate anume, viața ta își va regăsi cursul, se va normaliză. Dar dacă ai șansă de a depăși dificultatea în cauză, o mie altele răsar că din pămînt, siderîndu-te. * Boală: o înaintare crispata spre moarte. Sănătatea: o înaintare senina. * "Majoritatea ateilor sînt cucernici revoltați" (Rivarol). Că și atîtea personalități ce și-au pierdut credință în cultul comunist, trecînd prin experiență acestuia. "Ateii" intru comunism - cei mai convingători. * Punctul vulnerabil al libertății: îndoială. Dar
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care se numește Mikey-Mouse? Cum putem noi rîde la spectacolul lighioanelor acelora care se deformează și se refac fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se, descompunîndu-se și recompunîndu-se, cum putem face haz de această înfiorătoare dezagregare a unei
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
plecăciuni, apoi se dă mai aproape de Tatoiu, gata să ocupe scaunul. Tatoiu așteaptă să se termine aplauzele. TATOIU (calm, către prezentator) Lăsați, domne, că e tânăr, poate să stea și în picioare. (către Duban) Nu-i așa, tinere? DUBAN (zâmbind crispat) Sigur... (încercând să pară popular) Nu vreți să vă spun un banc? Cică era o dată iepurașul și avea nevoie de o tigaie. Și s-a gândit să-mprumute una de la urs... PREZENTATORUL (s-a enervat între timp și îl intrerupe
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]
-
între ele/ pentru că nu prea aveau de ales// să mă legăn fără instincte/ să sfîșii și ce mai rămăsese din tine/ să mă baricadez pentru a nu putrezi// nu știu ce-ar fi pînă-n zori/ coșmarul nostru e oricum prea crispat/ sub povara celor inexistenți” (Ia-mi și paltonul să zac). Ocupîndu-se de făptura sa somatică, poetul dă de înțeles că a ajuns la limita desființă rii, probate clinic (căci cele ale sufletului n-ar mai conta): „Păsările se tîrau spre
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
prea entuziasta, greșește ușor două „drepte”, mingiile asiaticei, foarte tăiate,numai din poziții defensive, sunt înșelătoare, se ajunge la 5-5, românca mai conduce o dată, 6-5 și..., în final, va fi 11-7 pentru Suh și 3-2 la general pentru Coreea de Sud! Ajung crispat în zona mixtă pentru interviuri, vine și operatorul TVR-ului, Vasile Buta, care nu poate spune decât:”Ce meci mare au făcut ale noastre!” Vin fetele, urmate de antrenorul Viorel Filimon... Ne găsim cu greu, toți, cuvintele...Discuția urmează să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
se îndrepta spre ele. Parcă venea și parcă nu venea, venea șovăielnic, agale, cu pașii târșiți și cu umerii plecați. Parcă dintr-o dată, din femeia bine făcută și impozantă ce era, se topiseră mai mulți centimetri, lăsând-o ușor chircită, crispată, ca o trestie în bătaia vântului. Tamara se reașezase. Fu rândul, acum, al Mioarei, să se ridice, cu gândul de a o întâmpina, dar rămase așa, pironită locului, cu ochii spre Emilia. Toți ochii erau îndreptați acum spre Emilia, care
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
în interior, Nearătând vreodat emoție în exterior. Dar toată treaba cea mare e la băiat, Căci odată ce de la școala asta - plecat, Fară-o scrisoare de recomandare, S-ar putea ca tragedia să-i fie mare... Malin rămase aiurit cu fața crispată, Mai că mulți fiori i-au venit deodată, Pe spate l-au furnicat mulți kilovolți "Eu ce-aș mai zice că să și dezvolți?" Zise Alin în încheiere. Culcându-se ei așa în suflet terifiați, Malin -"ce-aș mai zice
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
colaboratori se numără M. Lungianu, Emilia Șt. Milicescu, N.N. Bobancu, avocat Tică Popescu, prefectul județului, Marin Diaconescu, preot, Horia Furtună. Ce-ar fi de remarcat scrutând istoria unei publicații argeșene în seria căreia ne-am înscris și noi? O supraviețuire crispată, sacadată, dar totodată nevoia acută a societății argeșene de comunicare, de informare, de educare, de dezbatere publică a chestiunilor ridicate de comunitate. De semnalat și ostilitatea autorităților față de presă, de unde și nevoia de cenzură. Este citat cazul unui gazetar străin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
lumânările timid, au adormit zefirii, Tu înc-aștepți un ton rebel să-nvie trandafirii. Privești în farfurie trist și-ncepi un monolog: "Crezut-am că-i un happy-end, dar e un necrolog!" Se pare c-ai greșit, privești la fața lui crispată Și îți dorești să fii trăit în epoca de piatră. Morala: Iubiți natura, dragii mei și mirosiți o floare, În iarba verde v-așezați, zâmbiți privind spre soare, Îmbrățișați copilul mic, curând își va lua zborul Și veți rămâne singuri
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
călători, fapt ce o bucură pe Floricica și o îndemnă să urce repede. Odată urcată, nu mai știu ce să facă. Toți călătorii, așezați pe scaune, priveau aiurea, cu gândurile zburând după stolurile de griji care fluturau în jurul lor. Fețe crispate, ochii adânciți în orbite, fălci încleștate și frunți adânc arate de gânduri și socoteli : atât am luat primă, atât am dat pe brad, atât pe jumătate de porc... atât pe canistra cu vin. Aoleu, nu-mi ajunge pentru revelionul la
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
un miros. Parfumurile o făceau să-și dea de zor cu laba peste cap, vizibil deranjată. Cred că adora mirosul, parfumul de șobolan. Duhoarea lăsată în urmă de guzgani. Nu sunt sigur, dar presupun. Dacă se enerva și dădea îndărăt crispată, când cineva se stropea prea mult cu Chanel... Mirosul natural de om îi plăcea lui Grete. Cel puțin cum îi miroseam eu... Stătea minute în șir în brațele mele introducându-și adânc boticul în subțioara mea... Olfacția aceasta o făcea
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]