187 matches
-
pp. ???-???). Merită însă amintită și opinia celor care continuă să atribuie unui singur autor scrierile din corpusul lui Leontie (în afară de Despre cele șapte); acesta ar fi mai legat de neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leontie e în strânsă legătură cu antropologia sa. Respingând definiția aristotelică a sufletului ca primă entelehie a unui corp fizic, Leontie consideră că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar, o definește în mod cu totul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este în așa fel alcătuită încât, în aceasta, fiecare din elementele unite își păstrează proprietățile, însă acestea aparțin toate unui singur individ. Această teză a raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leontie să evite una din problemele cristologiei lui Chiril din Alexandria, adică preponderența elementului divin care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leontie este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decât de Chiril. Pe de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leontie să evite una din problemele cristologiei lui Chiril din Alexandria, adică preponderența elementului divin care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leontie este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decât de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe Leontie să evite una din problemele cristologiei lui Chiril din Alexandria, adică preponderența elementului divin care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leontie este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decât de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte, se explică în mod cert prin faptul că, în general, acestea sunt comentarii ale unor pericope evanghelice), iar accentul cade în mod clar pe puterea sa divină. Dat fiind genul textelor, nu ne putem aștepta să găsim aici o cristologie sofisticată; Leontie se mulțumește să sublinieze că Dumnezeu și omul sunt uniți și identici în Cristos. Foarte prezent e diavolul, instigator al ereticilor; este subliniat și raportul acestuia cu iudeii, în special prin exploatarea și dezvoltarea unor motive existente în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai cu seamă tratatul despre unirea ipostatică), H. Chadwick (1972) a propus ca Marcu să fie identificat în persoana unui egumen al unei mănăstiri de lângă Tars căruia Sever de Antiohia, în două scrisori din anii 515-518, îi cere să condamne cristologia calcedoniană și messalianismul cu care îl bănuia că simpatizează; tratatele Despre unirea după ipostază (11) și Despre botez (4) ar reprezenta răspunsurile lui Marcu la cele două acuzații. În schimb, O. Hesse, în numeroase studii publicate începând cu 1967, subliniază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Marcu cu greu ne poate face să ne gândim că el ar fi creat-o (Grillmeier), sau chiar că ar fi folosit-o în acest mod în primii ani ai controversei nestoriene (Kunze). Totodată, așa cum a observat J. Gribomont, cristologia lui Evagrie nu a fost în centrul dezbaterilor în timpul crizei origeniene din 399-400, ci în timpul celei din anul 515 și după aceea. Ar fi așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă mai degrabă în favoarea unei datări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe cel ce poartă de cel care e purtat. E dedicat celor care “îl împart” pe Cristos, separând Cuvântul de om. Am amintit divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier (la fel și Hesse) vede aici o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfârșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mântuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începând cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alții „transmitere ierarhică a harului” (hierarchikê eucharistia); e vorba probabil de Crez, introdus în liturghie abia din 476. Firește, monahismul și riturile sale, în special mărturisirea, așa cum sunt descrise în corpus, sunt greu de imaginat în secolul I. Autorul cunoaște cristologia celor două naturi definită de Calcedon în 451 (astfel, de exemplu, folosește frecvent vocabula asynchytos, „neamestecat”, tipică pentru controversele cristologice din prima jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de ex. în Numele div. 1, 4; 592B
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
origine stoică, însă trebuie amintit, că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele făcându-le să iasă din divinitatea care le avea în sine (de ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate deloc de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de ex. Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsim la Roman. Cercetătorii au crezut că există anumite amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui Justinian cum e formula „Unul din Sfânta Treime s-a întrupat” care provocase perplexitate la Roma; același lucru se poate spune despre cristologia poetului care este asemănătoare cu cea a lui Justinian. Într-adevăr, el nu e de acord cu cei care fac din Cristos „un simplu om”, fie el și perfect, formulă pentru care Justinian îi condamnase pe Origen și Teodor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Recent, M. Aubineau, acest mare savant și investigator de manuscrise, a descoperit în manuscrisul sinaitic grecesc 492 din secolul al nouălea, două Omilii pentru Paște ale lui Esihie din Ierusalim unde e glorificată Crucea lui Cristos și este expusă și cristologia autorului. Esihie era mai apropiat de școala din Alexandria decât de cea din Antiohia. Esihie nu a scris doar opere de exegeză biblică. Este, între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales pe exegeții antiohieni atunci când discută, cu competența pe care i-o permite formația sa, probleme de istorie biblică sau de interpretare a Psalmilor, ori legate de autenticitatea unor opere. Se pare că scriitorul nutrește un oarece interes chiar pentru cristologia lui Nestorios. După cum ne spune el însuși, Cosma ar fi scris și o explicație a Cântării Cântărilor, un Manual de geografie și un Manual de astronomie; oricum, toate s-au pierdut. Unele informații referitoare la Evanghelii sau la Psalmi pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsim într-un Comentariu la Apocalipsă care-i aparține și a fost descoperit acum șaptezeci de ani. Aici, autorul declară că scrie la aproape cincizeci de ani după viziunea lui Ioan. Totodată, referirile legate de doctrinele creștine, mai exact la cristologie și la doctrina origeniană a apocatastazei, condamnată în acel răstimp la Constantinopol, pe care le găsim în această operă ne permit să-l plasăm pe Ecumenius în secolul al șaselea; apoi, acest comentariu a fost tradus curând în siriană în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu”, o viață de sărăcie voluntară, dar și de rugăciune și de studiu. în scris, prietenii îi pun lui Augustin o serie de întrebări despre natura sufletului, despre Dumnezeu creatorul, despre ideile platonice, despre originea răului; sau despre Treime și cristologie; Augustin le adună și le dă un răspuns: astfel se alcătuiește tratatul Diverse întrebări (De diversis quaestionibus), în număr de optzeci și trei, a cărui scriere se prelungește pînă în 396. Pînă la quaestio 25 se discută probleme filozofice și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care Cassian îl combate aici, este înțeles conform tiparelor pe care teologia romană tocmai le elabora. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie conformă cu ceea ce propovăduise prin operele sale ascetice, adică aceea care stă la baza desăvîrșirii creștinului. Augustin este absent și din această ultimă operă a lui Cassian: în cartea a șaptea, unde scriitorul oferă o listă de auctoritates, Augustin e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care sînt judecători, nu pot face altceva decît să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși, așa cum am văzut mai înainte, autorul are opinii contrare celor ale episcopului de Hippona privitoare la doctrina harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Nașterii și despre Paști; însă și în aceste omilii Leon revine asupra problemelor dogmatice vehiculate în acea epocă, în special asupra celor legate de cristologie. Leon și-a adunat omiliile în două culegeri, din care prima le conținea pe cele din anii 440-445, cînd a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
distincte cele două personalități. Bibliografie. Ediții: PL 65; CChr.Lat 91-91A, 1968 (J. Fraipont, C. Lambot). Traduceri: CTP 57, 1986 (Le condizioni della penitenza; La fede: M.G. Bianco). Studii: G. Lapeyre, Fulgence de Ruspe, Paris, 1930; C. Micaelli, Osservazioni sulla cristologia di Fulgenzio di Ruspe, Aug. 25 (1985), pp. 343-360. 2. Ferrando din Cartagina Este un personaj despre care de obicei se spune că a stat în umbra lui Fulgențiu, căruia i-ar fi scris și biografia; totuși, el merită poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și un corpus foarte original în cadrul literaturii creștine, deoarece sînt total diferite de obișnuitul mod de tratare a subiectelor creștine. Mai precis, Boetius se dedică discuției problemei trinitare și se întreabă cum poate exista o substanță în trei Persoane; examinează cristologia pentru a vedea cum pot exista două naturi și o singură persoană în Cristos și, în opere de mică întindere, dezvoltă o argumentație strînsă folosindu-se exclusiv de procedee riguros logice și de concepte derivate din filozofia neoplatonică, în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neoplatonică devine sprijin pentru credința ortodoxă. O atenție aparte merită și tratatul Contra lui Eutihie și Nestorie (Contra Eutychen et Nestorium) care constituie una dintre cele mai semnificative (și cu siguranță una dintre cele mai originale) contribuții occidentale la definirea cristologiei. Nici aici Boetius nu respectă tradiția ecleziastică în accepțiunea sa restrînsă; el consideră deja ratificate hotărîrile conciliilor din secolul al V-lea unde s-a dezbătut această problemă și nu pornește de la discuțiile acelor foruri; vrea doar să discute, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era logic ca și Boetius să discute astfel de probleme ca filozof, cu atît mai mult cu cît în operele precedente, Opuscula theologica, scriitorul abordase ca filozof, adică dintr-un punct de vedere laic și cu instrumente riguros raționale, problemele cristologiei și ale teologiei trinitare. în fond, în Consolatio întîlnim același demers ca și în Opuscula theologica. O analiză rapidă a operei ne permite să surprindem unele caracteristici esențiale ale acesteia. întîi de toate, opera e structurată în mod abil în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
contrasemnată de un sinod de episcopi din Egipt și înmînată pe 30 noiembrie; în apendice, scrisoarea conținea douăsprezece anatematisme, adică tot atîtea condamnări ale unor afirmații doctrinale pentru care se cerea aprobarea lui Nestorie. Acesta, ca orice alt reprezentant al cristologiei antiohiene; nu le-ar fi putut accepta niciodată; însă, în acest mod, mișcarea abilă a lui Chiril îl punea automat în postura de acuzat. Antiohienii au deschis în sfîrșit ochii și i-au luat apărarea lui Nestorie, dar era prea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele lui Teodor, în Tomul închinat armenilor, din 437, unde a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril (cf. p. 000). Chiril a primit dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și le-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau o epistolă foarte dură (67) în care îl condamnă pe Teodor, reluînd ulterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ocazia de a face lungi digresiuni pentru a demonstra că Tatăl și Fiul au fiecare în sine o existență personală proprie și că Fiul este Dumnezeu cu aceeași îndreptățire ca și Tatăl. Deși Chiril se distanțează în mod clar de cristologia antiohiană, nu apar aici nici numele lui Nestorie, nici terminologia referitoare la unirea dintre divin și uman în Cristos, teză pe care Chiril o adoptă în timpul controversei; considerăm deci că opera a fost compusă înainte de 429. Diverși autori antici, printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]