630 matches
-
tarabă în fața blocului! Păi unde am ajunge dacă s-ar trezi toți să vândă... căciulițe în fața scării? De capu’ lor? Mulțumit de așa lecție, polițistul își aranjă cascheta. Babele iar se foiră. Iar se suciră. — Căciulițe? Căciulițele-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
haotic În min tea lui, Îi dădeau surogatul de luciditate fără de care nimeni nu s-ar putea crede ceva, cineva. La Biblioteca Județeană făcea Însă figură de iluminat; turuia fără ca bibliotecarele să Înțeleagă ceva - ele, care stăteau toată ziua și croșetau În mijlocul cărților, ca Într-o cavernă cu obiecte de lux pe care nu dădeau doi bani. Acasă, ai lui Îl urmăreau cu discreție, alarmați să Îl știe scriind seara până spre miezul nopții, umplând pagini În tregi cu deli ruri
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
abia la sfîrșitul documentarului, cînd Borat o pierde pe CJ. Borat, asemeni lui Svejk, celebrul personaj al lui Jaroslav Hasek, profesează o imbecilitate și o înapoiere aparente, dublate de o afectivitate necontrolată, specifică primitivilor, nu?, oportunitate pentru regizor de a croșeta asupra temelor tabu și a reflexelor mentalitare din America, precum cele legate de discursul asupra minorităților, într-un mod menit să excedeze. Însă așa cum afirmă binevoitor o doamnă din lumea bună: Cred că diferențele culturale sunt vaste și cred că
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
internațional, în schimb, prezumpția mea este că el a oferit sugestii creative măcar unuia dintre cei mai deconcertanți arhitecți ai lumii: Antoni Gaudí (1852-1926). Argumente: terasa Turnului din Belém, împodobită cu pinacluri fantasmagoric-asimetrice, sau claustrul Mănăstririi Jerônimos, cu arcadele sale croșetate în piatră roz-albă, vegheate de himerele ce maschează, mereu altfel, sistemul de drenaj. Acestea, ca și exuberanța elementelor decorative de sorginte vegetal-zoomorfă, evocă nisipurile mișcătoare prefăcu-te-n palate de Gaudí, la Barcelona, după trecerea a vreo patru secole. Prin
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
n-a cunoscut-o. Cel puțin, dacă ajung până acolo. La șaizeci și nouă de ani ești încă tânăr. Din ce în ce mai tânăr. Când eram copil, bunica, la optzeci de ani, era privită ca un fenomen. Bătrânica aceea în negru, cu șalul croșetat pe umeri, părea uitată de Dumnezeu. Nici rana de la mână, care nu se cicatriza, nu putea să-i vină de hac. A murit în somn. Acum, la optzeci de ani, te bronzezi pe plaje și mori tragic în accident de
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
e perioada în care vulpile trag bine și mult, ele vor putea să te ducă departe, unde ai tu nevoie să ajungi, te vor trece liniștit munții, te vor apropia de ființa iubită, pune-ți pe guriță rotocolul de lână croșetat de bunica eta, să nu răcești, pune rotocolul de lână la guriță și în jurul gâtului tău și lasă-te tras agale de vulpi. calcul, alegere nouă în al doilea loc: vrăjitoarele rele sunt acum indignate și au început să te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
urmând-o pe bătrână cu pas domol, o întrebă cu vorbă de taină: Ce mai face Mona, tușă Varvara? Pe scurtul drum până la bucătărie, tușa Varvara bulgări cuvinte pline de obidă: De la un timp nu mă mai înțeleg cu ea. Croșetează. Ce Dumnezeu croșetează, numai ea știe. Tot ce lucrează ziua, strică seara. A doua zi o ia de la capăt. N-o mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bătrână cu pas domol, o întrebă cu vorbă de taină: Ce mai face Mona, tușă Varvara? Pe scurtul drum până la bucătărie, tușa Varvara bulgări cuvinte pline de obidă: De la un timp nu mă mai înțeleg cu ea. Croșetează. Ce Dumnezeu croșetează, numai ea știe. Tot ce lucrează ziua, strică seara. A doua zi o ia de la capăt. N-o mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea e prea scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă le trecea torcând lâna, împletind ciorapi și jachete, croșetând... tot ce-i aduceau gospodinele satului să le facă. Putea face orice și le făcea bine. Ca răsplată, lua ceea ce i se dădea, cine și ce putea; unii, bani sau de ale gurii, alții, o ajutau la muncă în grădină
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sămi încă sfârâindu-mi în mână, în timp ce Maimuța se arată în rochia special cumpărată pentru această ocazie. Care ocazie? Unde o fi crezând că ne ducem, să facem un film porno? Doctore, abia dacă îi ajunge până al cur! E croșetată dintr-un fel de fibră aurie metalizată și pe dedesubt n-are decât un body de culoarea pielii! Și, ca să pună capac acestei ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui se ridică până când acesta ajunse sus, deasupra lui, și bătu cu un ciocănel de licitație. Răspunde-mi la aceste Întrebări, spuse domnul Eckman. Te afli sub jurământ. Nu ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un băiețel mai mic, tot în parc, i-a cerut lui Pușița un camionaș. Pușița era Matei, ați înțeles, iar băiețeii din parc erau răi și prost crescuți. Uca a cerut o pungă cu bisicuți în alimentara de la Valea Ialomiței, croșeta veste, căciulițe și botoșei (mie mi-a croșetat un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea la coadă în piață și ne aducea primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a cerut lui Pușița un camionaș. Pușița era Matei, ați înțeles, iar băiețeii din parc erau răi și prost crescuți. Uca a cerut o pungă cu bisicuți în alimentara de la Valea Ialomiței, croșeta veste, căciulițe și botoșei (mie mi-a croșetat un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea la coadă în piață și ne aducea primele căpșuni din fiecare an, după zacusca ei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar era imposibil să nu fie și ele pe undeva, într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine toate astea, avea semi-internatul în sânge, nici nu era nevoie să se uite în spate, înspre școală, după strigăte și chirăituri putea să descrie tot ce se întâmpla. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață Augustin înscria gol după gol până când Duckadam sau Stângaciu se acopereau de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
garaj vechea camionetă verde, care în spate avea destul loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac pentru un ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac pentru un ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară politicoși și încuviințară dând din cap când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-avea s-o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn și dacă fata o certa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn și dacă fata o certa pentru faptul că nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de el pe un capac de lemn cu diametrul unei roți de „Pegas” pliant, dacă În pragul ușii deschise fără zgomot n-ar fi apărut Flavius-Tiberius, fiul lor. Doamna Moduna Îl recunoscu numaidecât după fularul roșu pe care i-l croșetase În anul pensionării, iar domnul Moduna după paltonul negru din stofă de patru sute, pe care și-l dorise atât și la care renunțase În favoarea lui Flavius-Tiberius, student Întârziat pe atunci prin anul IV și ghid la Eximtour. Aveau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani la rând. În liniștea care urmă, o descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]