KorAP: Find »[drukola/base=cromozomal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...15 >

362 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

chiar zile. Deoarece reglarea expresiei protooncogenelor nucleare este intrinsecă funcției lor, activarea protooncogenelor nucleare apare adeseori printr-o dereglare a expresiei lor. S-a constatat că gena c-myc este o țintă frecventă de integrare a ADN proviral și pentru rearanjări cromozomale, ambele evenimente promovând exprimarea lui c-myc, fie la nivel înalt, fie într-un moment nepotrivit al activității celulare. Transferul genei c-myc printr-un vector de expresie într-o celulă normală, convertește eficient această celulă într-una transformată. Acolo unde funcțiile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
protooncogenele funcționează normal, celula eucariotă se divide normal, în conformitate cu rigorile programului său genetic. Dereglarea activității acestor gene, ca urmare a mutației sau a acțiunii altor factori frenatori, ca de exemplu, prezența în apropierea sa, prin inserție provirală sau prin translocație cromozomală, a unui promotor proviral sau de altă natură, dar care este mult mai puternic, mult mai eficient, adică mult mai activ în transcriere, comparativ cu propriul său promotor, face ca ele să fie transcrise la nivele foarte înalte, ceea ce determină

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
inserția provirusului lor în secvența unor gene din genomul celular și întreruperea fizică a acestora. Protooncogena c-myc suferă o astfel de disrupere și în cazul limfomului cu limfocite B, atât la șoarece, cât și la specia umană, se produc translocații cromozomale în care sunt implicate gene pentru imunoglobuline, ce vor fi aduse în vecinătatea unor alte gene, decât cele cu care se învecinează în mod normal. Integrarea ALV în genomul celular perturbă expresia protooncogenei c-myc, nu prin alterarea structurii acesteia, ci

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este amplificată de 5-10 ori, iar în carcinomul primar pulmonar, de colon și rect, protooncogena C-K-ras-2 este amplificată de 4-20 de ori (Watson și colab., 1987). Amplificarea protooncogenelor, cu instalarea stării de transformare malignă, poate fi rezultatul mecanismelor de remaniere cromozomală, consecință a fenomenelor de rupere-reunire cromozomală consecutivă acțiunii agenților mutageni. Dacă în urma unei translocații cromozomale, o protooncogenă este adusă în vecinătatea unui promotor activ, protooncogena va fi transcrisă cu o rată mult mai mare decât este transcrisă în mod obișnuit

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în carcinomul primar pulmonar, de colon și rect, protooncogena C-K-ras-2 este amplificată de 4-20 de ori (Watson și colab., 1987). Amplificarea protooncogenelor, cu instalarea stării de transformare malignă, poate fi rezultatul mecanismelor de remaniere cromozomală, consecință a fenomenelor de rupere-reunire cromozomală consecutivă acțiunii agenților mutageni. Dacă în urma unei translocații cromozomale, o protooncogenă este adusă în vecinătatea unui promotor activ, protooncogena va fi transcrisă cu o rată mult mai mare decât este transcrisă în mod obișnuit, ceea ce constituie o condiție suficientă pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
C-K-ras-2 este amplificată de 4-20 de ori (Watson și colab., 1987). Amplificarea protooncogenelor, cu instalarea stării de transformare malignă, poate fi rezultatul mecanismelor de remaniere cromozomală, consecință a fenomenelor de rupere-reunire cromozomală consecutivă acțiunii agenților mutageni. Dacă în urma unei translocații cromozomale, o protooncogenă este adusă în vecinătatea unui promotor activ, protooncogena va fi transcrisă cu o rată mult mai mare decât este transcrisă în mod obișnuit, ceea ce constituie o condiție suficientă pentru instalarea stării de transformare malignă. Experimental s-a constatat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pe calea mutației punctiforme (deleții, adiții, inserții, substituții, inversii), care asigură modificarea calitativă a acesteia. Inserția virală asigură modularea cantitativă a transcrierii protooncogenei. Cele două alternative de conversie a unei protooncogene normale în oncogenă celulară nu se exclud reciproc. Remanierea cromozomală prin translocația unui segment terminal din cromozomul 1 uman, în cromozomul 2, în limfocitele B, are ca rezultat conversia protooncogenei c-myc din cromozomul 1, în oncogenă celulară, deoarece este transcrisă la nivel înalt sub influența promotorilor activi ai genelor pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
codoni ai protooncogenei erb-B sunt preluați în genomul viral doar 600 codoni, care constituie oncogena virală. Protooncogenele mos, H-ras, K-ras, sis și src sunt preluate integral în genomul viral, după care sunt supuse modificărilor impuse de organizarea genetică virală. Localizarea cromozomală a protooncogenelor s-a realizat cu ajutorul tehnicilor moderne de biologie moleculară: hibridarea moleculară in situ, hibridarea somatică și bandarea cromozomală. Astfel, în genomul uman au fost identificate protooncogene corespondente pentru oncogenele responsabile de carcinomul de vezică urinară, neuroblastom și neoplazie

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sis și src sunt preluate integral în genomul viral, după care sunt supuse modificărilor impuse de organizarea genetică virală. Localizarea cromozomală a protooncogenelor s-a realizat cu ajutorul tehnicilor moderne de biologie moleculară: hibridarea moleculară in situ, hibridarea somatică și bandarea cromozomală. Astfel, în genomul uman au fost identificate protooncogene corespondente pentru oncogenele responsabile de carcinomul de vezică urinară, neuroblastom și neoplazie de colon. Ele au o organizare similară (au câte 4 exoni) și codifică pentru o proteină cu o greutate moleculară

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Activarea protooncogenelor constă într-o modificare funcțională, care poate fi cantitativă (creșterea sintezei produsului genic nemodificat) sau calitativă (sinteza unui produs subtil modificat, ca urmare a mutației sau sinteza unei proteine noi dintr-o genă himeră, creată printr-o rearanjare cromozomală). Astfel de schimbări sunt dominante și, în mod obișnuit, afectează o singură alelă a protooncogenei. Mutațiile activatoare ale protooncogenelor sunt aproape invariabil mutații somatice, cele constitutive (germinale) fiind probabil letale. Din această cauză, cancerul poate fi considerat o mutație somatică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în tumorile embrionare, o genă localizată în cromozomul 17 (her-2) care codifică o proteină transmembranară de 185kDa numită p185HER-2 (proteina HER-2 sau receptorul HER-2) cu activitate tirozin kinazică înrudită cu EGFR (Epidermal Growth Factor Receptor). Bazându-se atât pe localizarea cromozomală (cromozomul 17) cît și pe secvența de nucleotide, Kraus (1987) a considerat că gena neu de la șobolan corespunde genei her-2 din genomul uman. Gena her-2 conține 27 exoni - lungimea totală a exonilor fiind de 4477 pb, și codifică proteina precursoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și colab., Imunogenetică și Oncogenetică 351 1999), poate induce rezistența celulelor tumorale la mecanismele de apărare a gazdei, poate afecta morfogeneza, pe calea E-caderinelor, și angiogeneza indusă de VEGF (Petit și colab., 1997). Activarea receptorilor poate determina aneuploidia și instabilitatea cromozomală. Astfel, s-a observat la șoarecii transgenici HER-2 că instabilitatea cromozomală este asociată cu tumorile HER-2 pozitive (Jeruss și colab., 2003). De asemenea, activarea receptorilor HER-2 sau EGFR care inițiază calea de semnalizare PI3K-AKT, poate duce la creșterea nivelului survivin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumorale la mecanismele de apărare a gazdei, poate afecta morfogeneza, pe calea E-caderinelor, și angiogeneza indusă de VEGF (Petit și colab., 1997). Activarea receptorilor poate determina aneuploidia și instabilitatea cromozomală. Astfel, s-a observat la șoarecii transgenici HER-2 că instabilitatea cromozomală este asociată cu tumorile HER-2 pozitive (Jeruss și colab., 2003). De asemenea, activarea receptorilor HER-2 sau EGFR care inițiază calea de semnalizare PI3K-AKT, poate duce la creșterea nivelului survivin, un inhibitor al apoptozei (Sanuma și colab., 2005). Gena her-2 este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
creșterii tumorale; pierderea funcției GST conduce la dezvoltarea tumorală. Pierderea funcției genelor care reglează negativ dezvoltarea tumorală constituie evenimentul crucial în patogeneza multor neoplasme umane. O altă dovadă a existenței genelor care blochează creșterea tumorală este prezența frecventă a delețiilor cromozomale în tumori, detectate microscopic sau pe calea hibridizării cu probe (sonde) moleculare. De aici s-a dedus că celulele normale posedă gene care supresează creșterea tumorală. Creșterea tumorală are loc numai dacă sunt inactivate genele supresoare ale creșterii tumorale. Genele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în cel de al doilea caz. Existența ambelor clase de gene implicate în transformarea malignă a fost anticipată de Theodore Boveri care, încă din anul 1914, fără nici o cunoștință despre existența genelor sau a mutațiilor genetice, a postulat că anomaliile cromozomale reprezintă schimbările celulare cheie care conduc la tranziția de la o celulă normală la una malignă. În anul 1902, Th. Boveri, independent de A. Sutton, emisese ipoteza implicării cromozomilor în ereditate, ulterior el a înțeles exact natura ereditară a neoplaziilor, afirmând

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în gena p53 și deci o P53 mutantă nu pot fi blocate în G1 și pot lua calea transformării maligne. Sub acțiunea unor agenți carcinogeni inductori ai unui proces de instabilitate genomică asociat cu modificări numerice (aneuploidii) sau structurale (aberații cromozomale) se produce activarea anormală a transcrierii genei p53, ceea ce contribuie la accelerarea progresiei tumorale. Bert Vogelstein și colaboratorii (1989) au dovedit pentru prima dată că numeroase tumori umane se dezvoltă ca urmare a inactivării sau mutației genei supresoare de tumori

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
calității de genă supresoare de tumori pe care o are gena p53 este susținută de inactivarea sa într-o serie de neoplasme: carcinom al vezicii urinare, de sân, colorectal, esofagian, hepatic, pulmonar, ovarian, tumori cerebrale, sarcoame, limfoame și leucemii. Regiunea cromozomală 17p13 este frecvent deletată în carcinoame de colon și de rect. Deleția 17p conduce la pierderea unei copii a genei p53, iar copia rămasă conține mutații care induc substituții de aminoacizi în proteina P53. Mutațiile genei p53 apar în hepatocite

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
experiență. Animalele transgenice cu una sau ambele alele p53 mutante, manifestă o susceptibilitate mult mai mare la tumorigeneza spontană, față de animalele normale. Procesul de instabilitate genomică ce se asociază cu debutul evoluției maligne a celulei, manifestat prin aneuploidii sau aberații cromozomale, poate induce activarea transcrierii genei p53. Celulele transformate malign acumulează cu rată foarte înaltă mutații și totodată permit manifestarea unor mutații „interzise”, care în celulele normale au efect letal. Celula malignă se caracterizează printr-o mare permisivitate mutagenică, în ea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
anumitor regiuni ale cromozomului 9, în care sunt localizate gene pentru interferon, precum și genele supresoare ale creșterii tumorale 1 și 2, implicate, în condiții normale, în reglarea diviziunii celulare. În tumorigeneza cerebrală sunt implicate cel puțin patru evenimente moleculare și cromozomale: inactivarea genei p53, amplificarea genei pentru EGF, deleția unor anumite regiuni ale cromozomului 9 și monosomia 10. Probabilitatea apariției concertante, simultane a acestor evenimente este redusă și astfel se explică frecvența totuși scăzută a acestor neoplazii (Cooper, 1995). 20.1

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
3. Studiul LOH asupra HNPCC, utilizându-se markeri microsatelitici, a evidențiat un fenomen cu totul neașteptat la unii pacienți: în loc să lipsească alelele constitutive (normale), în unele tumori, s-au identificat alele noi, adiționale. LOH este o proprietate a anumitor regiuni cromozomale, dar instabilitatea microsatelitică (MIN) este o caracteristică generală a acestui tip de neoplazie de colon. Din acest punct de vedere, tumorile pot fi clasificate în MIN+ și MIN-. Cele MIN+ prezintă alele suplimentare pentru o bună parte dintre toți markerii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o caracteristică generală a acestui tip de neoplazie de colon. Din acest punct de vedere, tumorile pot fi clasificate în MIN+ și MIN-. Cele MIN+ prezintă alele suplimentare pentru o bună parte dintre toți markerii testați, indiferent de localizarea lor cromozomală. La bacteria Escherichia coli a fost descris sistemul Dam de metilare a Adeninei din secvența GATC, la un anumit timp după replicare. Sistemul Dam identifică catena matriță și corectează selectiv catena nou sintetizată, numai dacă Adenina nu a fost încă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ale colonului, precum și în alte tipuri de celule, dar expresia sa este redusă sau absentă în carcinoamele colorectale. În aceste neoplazii, gena dcc devine ținta unor deleții homozigote sau a mutațiilor punctiforme somatice. In aceleași neoplazii este frecvent deletată regiunea cromozomală 5q21, situsul unei gene responsabilă pentru o formă rară a neoplaziei ereditare de colon (polipoza adenomatoasă familială) care apare cu o frecvență de 1:10000 și în care, la nivelul colonului, se dezvoltă sute și chiar mii de polipi în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
carcinoamelor de sân, de plămâni, de rinichi și de ovar. Analiza genetică a permis identificarea altor loci genici cu posibile funcții supresoare ale creșterii tumorale, care însă nu au fost încă izolați sub forma unor clone moleculare. Aceștia au localizări cromozomale diverse: 1p36, în neuroblastom, 3p21, în carcinomul pulmonar, 9q31, în sindromul Gorlin, 11p15, în tumora Wilms, 11q13, în neoplazia 1 (multiplu endocrină) și 17q21, în carcinomul de sân. Lista genelor cu posibile funcții supresoare ale creșterii tumorale va continua să

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
regiuni ale cromozomului 13q, autorii au descifrat și mecanismele de apariție a celei de a doua lovituri (fig. 21.2). Figura 21.2. Deleția unei regiuni interstițiale (q14.1-q14.3) din brațul lung al unui cromozom 13, evidențiată prin bandare cromozomală. Cromozomul uman normal 13 (stânga) și același cromozom uman 13 din al cărui braț lung lipsește o regiune specifică în care s-a stabilit că se află gena Rb1 (după Jorje J. Yunis, University of Minesota Medical School, din Weinberg

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cărui braț lung lipsește o regiune specifică în care s-a stabilit că se află gena Rb1 (după Jorje J. Yunis, University of Minesota Medical School, din Weinberg R.A. Finding the Anti-Oncogene. Scientific American, 34-41, 1988). Analiza modelului de bandare cromozomală a permis evidențierea bazei cromozomale de pierdere a heterozigozității-LOH și identificarea localizării genei de supresie tumorală din retinoblastom (fig. 21.3). În centru este redată diagrama cromozomului 13 normal. Deleția este redată la nivelul regiunii încadrate în a și b

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]