280 matches
-
acest necaz și soartă, Dar nici n-ajung prea bine, și-aud cum o secure Lovește-n trunchi, și carnea, în mine, i-o simt moartă. Parcă dormim adesea pe-un abator de vise, Și-o cioară din pustie tot croncăne pe viață... De ce miroase-a febră cînd geamuri sînt deschise? De ce simțim din suflet urcînd un fel de greață? Nu sîntem noi copiii năpăstuiți cu anii? Nu sîntem salahorii istoriei și-ai clipei? Un singur fel de plată răscumpără și
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
cu mușchii mai vânjoși, care a zburat cu pieptul plin de bucurie sub instinctul semănat de Dumnezeu de a se orienta pe meridiane electromagnetice doar de păsările călătoare știute și simțite, grație acelui program ancestral primordial. La sosire, în loc de vesel croncănit triumfator- când a văzut stâlpul gol - ce credeți că a făcut? S-a așezat din cale afară de trist, resemnat, pleoștit, parcă l-a pălit cineva cu un băț peste aripi. Toate acestea le-au putut vedea milioane de telespectatori ai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul. E limpede ca ziua: ne paște boala nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copite și cară cu vagonul noi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții,o foame fără margini coboară în poveste.Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!,prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul,și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă,spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul.E limpede ca ziua: ne paște boala nopții,cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copiteși cară cu vagonul noi piramide
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
goana nebunească, de colo până colo, a animalelor ce se ciocneau unele de altele, ba chiar și cu oamenii, era un spectacol amuzant, demn de a fi privit cu un zâmbet pe buze. La rândul lor, vulturii își înălțau zborul, croncănind în momentele când cerul se lumina, dar se lansau spre pământ de îndată ce domnea din nou întunericul, într-un continuu du-te-vino, părând a nu ști ce carte să păstreze, fiindcă de la facerea lumii nici o ființă înaripată nu-și amintea ca zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acum „dansul păsării“ în genunchi, bătând mâinile în aer, caligrafiind cu ele munți înalți. Un fel al șamanilor de a chema în prezent lăcașuri sfinte. Deschisesem ferestrele să văd ca de obicei culoarea zorilor. Corbii se strânseseră lângă ferestrele noastre, croncănind ca niciodată. Le-am închis repede, ca să nu mai auzim nimic. I-am spun dansatorului din fața mea că erau cel puțin douăzeci de persoane în mine și toate țineau la el foarte mult. Altcineva vorbea în locul meu. Mă privea mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
omul trăsese spada și se pregătea să Îl lovească. Zări capul de lup pe care Îl purta pe coif, Înainte să Își Închidă instinctiv ochii. Fu salvat de un glas cunoscut. - Messer Durante, ai venit să asiști la lucrarea justiției? croncăni bargello, pe un ton ironic, reținând brațul soldatului. Îți face cinste: credincios datoriei până În ultimul ceas. Dar Îți puteai cruța forțele. Consiliul i-a ales deja pe succesori. Dante Își recăpătase stăpânirea de sine, chiar dacă inima Îi rămăsese cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oală, se gândi că nu auzise încă pașii procurorului. Ieși din nou și îl văzu stând încă pe bancă, indiferent la ceața care urca dinspre râu și la noaptea care învăluia, puțin câte puțin, arborii din parc, în jurul cărora zburau croncănind sute de ciori. Barbe se hotărî să meargă la stăpânul său pentru a-i spune că masa de seară va fi în curând gata. Traversă parcul, se apropie de Destinat, îl strigă, dar nu obținu nici un răspuns. Când se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a dus unica Preoteasă blondă, Răsturnica. Căci astăzi, zi de harți, la toacă O vom purta prin smârc, băltoacă Spre un pământ de hopuri plin Mai vag ca vagul ei vagin. Să plângem toți. O toți în cor Să croncănim un Nevermore. Dar duhul ei, de-a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pustii cam din același motiv gustă din moarte pînă la capăt. N-are rost să-mi imaginez istoria rătăcirilor, oricum o smulg din mine în chip de mătănii și cu infinită răbdare. Undeva un cîine latră acoperit de uitare, corbii croncăne în somn, numai spicele rămîn în urmă pînă trece iarna neștiutoare, albe-n creștet și zburlite, ținînd loc de mîngîiere în stilul lui Guardi deși mi-ar fi plăcut să fii tu acela! Și nimic nu-mi potolește dorul de
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
astfel și veselia se pornise din nou, cerul începu să se întunece și niște păsări negre și mari, cu un croncănit ascuțit, apărură pe cer. Acestea coborâră jos pe pământ și se transformară în balauri. Îngerii începură și ei să croncăne, cum niciodată nu fuseseră auziți și văzuți de oameni și de animale, care se speriară foarte tare. Numai Prințesa Lalelelor stătea pe loc și privea în jurul ei, fără să spună sau să facă ceva. Balaurii uriași aveau cincisprezece metri lungime
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Prințesa Lalelelor stătea pe loc și privea în jurul ei, fără să spună sau să facă ceva. Balaurii uriași aveau cincisprezece metri lungime și șapte lățime. Erau galbeni-verzui și capetele lor mari și portocalii semănau cu ale unei pisici. Încetară să croncăne după ce își luară această înfățișare și începură să urle ca lupii. Auzindu-și limbajul, lupii începură să urle și ei. Toate animalele începură să se agite, urlând sau să ragă fiecare după specia ei și frumusețea Țării Lalelelor se transformase
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică și căzură jos pe pământ. Între timp mai apărură niște păsări negre ce croncăneau din înaltul cerului și coborând în jos, se transformară și ele în balauri mai mari decât primii veniți. Doar câțiva îngeri scăpaseră de loviturile și împroșcăturile veninoase ale Capetelor de Pisică, care se ridicară în picioare și își luară zborul
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Există, o să vedeți că vă înșelați. Balaurii îl priviră pe îngerul care vorbise, dar nu mai spuseră nimic, privind zambilele viu colorate și aromate. Unul dintre ei îndrăzni să se apropie și încercă să rupă o floare, când se auziră croncănind niște păsări negre și uitară de îngeri și aromatele zambile. Acestea coborâră jos pe pământ și își luară înfățișarea de balaur. Noii veniți întrebară: - Mai este ceva de mâncare? Sau ați mâncat voi tot? Cel care voise să rupă o
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
de ispite. Cei doi se afundară în adâncurile codrului, iar ceilalți oșteni rămaseră în așteptare. După o goană nebună ajunseră la marginea iazului și mare le fu uimirea, când zăriră în mlaștină leșurile cailor din care câțiva corbi se înfruptau croncănind la drumeții nepoftiți. Se înfiorară atât de spectacol cât și de ce se întâmplase noaptea trecută spre plăcerile și deliciul vicleanului. Fără să zăbovească, făcură cale întoarsă în galop până la poarta cetății. Căpitanul Preda porunci celor prezenți să-și strângă în
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
m-am programat pentru vizită, dar îmi încerc norocul: poarta din lemn masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
m-am programat pentru vizită, dar îmi încerc norocul: poarta din lemn masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
m-am programat pentru vizită, dar îmi încerc norocul: poarta din lemn masiv nu este încuiată! Doi lei din piatră străjuiesc intrarea principală, în timp ce niște ciori cu pene de culoare albastru închis (specie tipic coreeană), domiciliate în copacii din jur, croncăne, profanând atmosfera solemnă. Impresie de curte de țară, dar pavată, nicidecum mocirloasă. Vegetație mixtă, rășinoase și foioase încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
se pornesc poveștile niciodată, numai ei știu ce vraja să facă; asta pentru că sunt înțelepți, firește înțelepciunea se-ascunde, după cum auzim, în fiecare poveste. Închid ochii în poala bunicii, crai și crăiese, împărați și împărătese, iepuri și vulturi și corbii croncănind, toți îi aud în poveste venind, dar nu știu cum se face, cred că moș Ene fiindcă nu sunt cuminte mă pedepsește, doarece nu prind sfârșitul la nici o poveste, dar poate-l învinovățesc pentru nimic deoarece poveștile nu au sfârșit. Ancuța De
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
fost impuse legi umilitoare/ Îngenuncheați sub jug și silnicie/ Ne-au sufocat ginte minoritare// Secătuită țara se destramă/ Finanțele-s pe mână de borfași/ Președinția - permanentă dramă/ Senatul țării - pentru arendași// Se construiesc secrete catacombe/ Atacă corbii cerul României/ Și croncănesc ca Țara să sucombe/ Plătim cu viața drumul sărăciei// Ne înjosesc minorități păgâne/ Modificând versete din scriptură/ Ne-au interzis „Deșteaptă-te, române!”/ Tehno-guvernul e o agentură// La asfințit când ceasul morții bate/ Pornesc torentele din vârf de munte/ Și
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
duce povara de raze și flori, ascunde-ți invidia ce te roade! Cheamă-i și pupă-i în fund pe cioroipanii tăi! Eu mă las sărutat de zâmbetul Primăverii. Însă bătrânul pom avusese dreptate. Deasupra câmpiei se roteau stoluri-stoluri ciorile. Croncăneau întruna, scoțând țipete prelungi sau ascuțite. Astfel că veștile alarmante ajunseră la Palatul de Gheață Veșnică. Tremurând de mânie, dar mai ales de frică, Negru-Cioară transmise îngrozitoarea veste generalului Prăpădenie. - Să trăiți, domn’ general! Jale mare! - Ce jale, mă? - A
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]