93 matches
-
cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl priviră În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul ultim al lui Satanovski nu se deosebește prea mult de adevărul prim al fiecărui om, care-i bîntuit de teama de a nu fi Înghițit de hău... În sfârșit, deasupra mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe taburetul său, el Își Îndreptă ochii spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând bezna din afară În lumină, care-l avertiza de fiecare dată, printr-un croncănit specific, că Oliver se afla În preajma unui pericol iminent; mulțumindu-i În gând pentru ajutorul acordat, masterandul Își dădu seama că nu numai forțele binelui, ci și o parte din cele ale Întunericului lucrau acum În favoarea sa. Trecând prin salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scop era să-l păstreze legat pe om de munca lui... Noimann ocoli scaunul pe care stătea Încremenit omul ce semăna oarecum cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult de trei-patru ore. În acest timp avea să se Întâmple, Însă, totul. - Iscoade ale ienicerilor pe culme! anunță unul din Apărători. - Mihaloglu... murmură Angelo. Un general care Își merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care trebuie să mă tem. Se apropie seara. Cerul se întunecă. Frunzele copacilor devin negre, de parcă verdele ar fi fost stropit cu cerneală. Marginile norilor se încrețesc, închipuind forme felurite. Ciorile se întorc la cuiburile lor de pe crengile înalte, iar croncănitul lor ascuțit pare să anunțe că au avut o zi grea. Îi chem pe servitori și le spun că aș vrea să iau cina. Eunucii și doamnele de onoare se înclină și transmit ordinul meu la bucătărie. Ultimul eunuc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pași, dar asta nu înseamnă nimic, fiindcă pe vremea aceea pierdeam nopțile dormind greu. Papa, în schimb, nedeprins cu vinul dobrogean și oricum chinuit de insomnii, ne povestea a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuie să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul îndemânatic al izvorului. Pe lacul cel plin de viață nu mai rămâne decât lumina aurie a candelabrului de deasupra - luna! Dar nu-i nimic. Veselia
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat și Îndepărtat - așa erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca o piatră, iar noaptea îl înhăța asemeni unei fiare. într-o noapte, s-a trezit cu laba bestiei strîngîndu-l atît de tare de gît că a trecut de la frică la panică teribilă și a sărit din pat cu un croncănit ascuțit, apoi s-a dus împleticindu-se pînă la fereastră și a tras perdeaua. Pe hornurile de vizavi atîrnau un solz de lună și un nor întunecat ca un șomoiog. Le-a privit fix, ca pe niște cuvinte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stația se umplu, așa că bețivul plecă cu coada-ntre picioare, dintr-odată foarte umil. Ca toți nemernicii, era foarte curajos cu cei slabi. Victimele lui predilecte erau copiii și tinerele servitoare. Un nor de ciori umplu cerul de negreală și croncănit, parcă scârțâia văzduhul. Nicu se întoarse iar la groapă și evaluă dezastrul. Se simțea aproape ca la înmormântarea bunicii, când, la 7 ani împliniți, cu toate că-l durea, țipase și plânsese rău. Acum, în marțea asta urâtă, era prima dată că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar durerea persista, chiar dacă era însoțită de acea ușurare pe care o simți când știi că va înceta. Amintirea ei îi invada încă sistemul nervos. Când se forță să vorbească în cele din urmă, nu reuși să scoată decât un croncănit. — Știi că nu am văzut. M-ai percheziționat. Miller se aplecă înainte. Nu doar atât, în plus am pus oamenii să scotocească toată zona tunelurilor de când ne-ai condus tu acolo. La lumina proiectoarelor. Și tot nimic. Ceea ce înseamnă... Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
copacilor, câinii și-au ridicat capetele și s-au pornit să schelălăie în ritmul melodiei, și atunci caporalul a început să danseze, acolo printre boarfe și pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior, fluturându-și cârja, caporalul părea un ditamai corbul sur, cu toate astea nu era caraghios, și-n vreme ce mă uitam la el, spirtul a început deodată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
în mijlocul acelor locuri sterpe și dezolante? Ba da, n-ai cum să nu te simți al nimănui și să nu ai momente de panică; mi-a fost frică și de vulturi care nu de puține ori mi-au dat ocol. Croncănitul lor răsuna atât de sinistru, încât părea să rănească azurul cerului. Sigur că da, ți-e teamă, dar dacă n-ai încotro, continui să mergi înainte și să te-ncredințezi sorții. Doamnele, rămase pe gânduri și năucite, urmăreau povestirea arătându
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nou în jur, nu văzu nimic, avu doar senzația că altcineva îl vede pe el. Vru să vorbească, însă, înainte de a se hotărî ce să spună și, mai ales, cui, auzi, ca și cum cineva ar fi alergat șchiopătând pe crengi uscate, croncănitul corbului. Pasărea se roti în cercuri tot mai strânse, până ce se așeză pe creștetul cavalerului. Întinse aripile, căutându-și echilibrul, țopăi, alunecând cu ghearele, apoi rămase cu ciocul întredeschis și capul într-o parte, ca o prelungire a statuii. Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te încingi cu o lămură* de cicoare, ca să nu te doară mijlocul la secere. Cioară Cînd umblă cioarele și stăncile cîrîind, se va strica vremea. Cînd vin ciorile de cu toamnă e semn că vine și iarna. Se crede că croncănitul ciorilor anunță vreo nenorocire. Cînd gorăie* cioara e semn că ți se va întîmpla ceva rău. Ciori cînd îți ies noaptea prevestesc moartea. Cînd ți se strîng ciorile pe casă e semn de belșug. Cioarele, pentru că mănîncă din tot felul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
viermi care îi rodeau stârvul. Și nu numai gândacii îl rodeau, erau și șoarecii care îl invadaseră și care ronțăiau și ei cu bucurie din hoit, din sanatoriul putred, plin de purulențe și de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor 325. Granița realității este transgresată spre vis, barierele se șterg, realul interferează cu oniricul. Tabloul descrie pictural un alt ,,nivel al realității". Din identitatea dată nu se poate evada decât prin vis sau moarte. CAPITOLUL V
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sensibilă la intervențiile din exterior. Pot sta închisă în casă mai multe zile la rînd, fără să pun piciorul afară dacă percep vreun semn neliniștitor în zborul intermitent al unei păsări eventual însoțit de vreun țipăt ascuțit sau de vreun croncănit lugubru sau dacă o rază de soare, seara, mă lovește ciudat în plină figură, traversînd frunzișurile, sau dacă mă aplec să dau un bănuț unui om așezat pe trotoar iar el mă prinde deodată de braț și urlă spre mine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acesta / 133 3.2. Concetățeanul meu: străinul acesta / 136 3.3. Iubirea mea: neamțul acesta / 143 3.4. Bărbatul acesta: soțul meu / 155 3.5. Freud: dușmanul meu?! (Cazul Burdea) / 161 Capitolul 4. "Hanul Ciorilor" sau unde se vede cum croncănitul se poate face tril / 167 4.1. Fuge de ploaie, dă de noroaie / 167 4.2. La osul cu carne se adună ciorile / 171 4.3. Fală goală, tașcă ușoară / 176 PARTEA IV: FERVOAREA Capitolul 5. Slavici cel cumpătat / 185
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
contura ca disciplină de sine-stătătoare, dar care inflama spiritele și atrăgea disprețul și opoziția fermă a unei părți importante a intelectualității austriece. De unde această intuiție excepțională a scriitorului ardelean? Nu știm. Capitolul 4 "Hanul Ciorilor" sau unde se vede cum croncănitul se poate face tril 4.1. Fuge de ploaie și dă de noroaie Tașcă, orzar de la Obor era un om cu care ai putea să spargi ziduri... Nu-și aducea aminte să fi umblat vreodată pe drum părăsit ori să
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Spațiul hanului lui Slavici e însemnat de prezența corbilor sau a ciorilor și pângărit de turme de porci. Fiecare dintre aceste animale trimite la ideea de descompunere, moarte și degradare. În mentalitatea poporului, e considerat semn rău dacă auzi un croncănit de cioară sau de corb. În același timp, oamenii se feresc de ei, asociindu-i adesea fie cu ghinionul, fie cu ochii diavolului. Porcul e simbolul voracității, a tuturor tendințelor obscure, al desfrâului, al egoismului. În porci s-au ascuns
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fie; sau de ce n-o să fie. Aplecându-se în față, cu capul sprijinit în pumni și coatele sprijinite pe genunchi, îl auzea cum vorbește, fără să înțeleagă ce spune, vorbele lui egale se amestecau cu glasurile de pe malul celălalt și croncănitul rar al corbilor și izbucnirile nervoase ale vântului și se gândea: Doamne, până și vocea și-o stăpânește, abia îi disting câteva urme de emoție, în tot ce spune, deși sunt convinsă că simte tot ce gândește și există sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de pretutindeni, ca o rugă de mulțumire, către ziditorul puternic a toată făptura... Numai greierul păgân tulbura În răstimpuri cu șuier pătrunzător, ceasul măreț de rugăciune și un șoim, ca o 226 săgeată neagră și iute, spinteca văzduhurile largi cu croncănitul ascuțit și flămând... Pe alocurea, arbori uriași, a căror bătrânețe șubredă nu se putuse Împotrivi vijeliei, zăceau răsturnați la pământ În toată nemăsurata lor lungime și cu trunchiuri pentru veșnicie adormite și cu crengi hrentuite În prăpăstioasa lor cădere, iezeau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]