123 matches
-
Jorge Luis Borges și de Umberto Eco. A mai realizat versiuni la poeme de Dusan Govedarica și Risto Vasilevski, precum și o antologie de proză slovenă (2002). Pentru transpunerile sale, adevărate izbânzi în privința recreerii adecvate a tuturor palierelor lingvistice, de la cel cronicăresc la cel postmodern, a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (2000) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (2003). Traduceri: Slavko Vesnić, Maluri neguroase, București, 1983; Vacanță în sud. Nuvela sârbă contemporană, îngr. trad., pref. Petar Djadjić, București, 1989; Danilo
STEFANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]
-
lapidar atmosfera, din câteva detalii, insistând pe culoarea locală, inclusiv lingvistică, pe lexicul popular regional vechi și rar, pe alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești la toate nivelele, de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic de căință bărbatul, până ce îl
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
cutremur, secetă, potop, lăcuste) se succedă în Adevăratul letopiseț al lui Enaki vătaful, în timp ce Jalba lui Paramon, care deschide volumul, sau relatarea intrigilor de curte în Sărbătorile boierului Melentie se susțin prin imitarea stilului biblic în prima și a viziunii cronicărești în cealaltă. Livrescul răzbate la fiecare pagină, din plăcerea enormă de a combina situații, de a prelucra în mod superior stilistic, din umorismul parodic al viziunii. Postum, în 1981, apare microromanul Moara lui Veselin, replică și totodată prelungire în proză
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
în permanență. Și în nuvelele istorice, care apar abia postum (Nuvele istorice, I-II, 1905-1906), autorul are meritul unui deschizător de drum în literatura ardeleană. Evocarea unor momente istorice dramatice, agrementate cu intrigi sentimentale, precum și alegerea modelului stilistic în scrisul cronicăresc și în limba populară atestă aspirația de a continua o linie nuvelistică ilustrată dincolo de munți de C. Negruzzi și A. I. Odobescu. Câteva însemnări de călătorie (Bărăgan, Pe Dunăre), o traducere din Schiller indică aceeași bună stăpânire a limbii, caracteristică de
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
de mare coerență argumente de ordin estetic, pentru a-i contura cărturarului o dimensiune universală. Combinând o riguroasă analiză textuală, în bună tradiție structuralistă, cu abordări specifice psihocriticii, S. începe prin a fixa saltul înfăptuit de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic și nuanțat stabilește înrudirile operei în epocă, punând în lumină originalitatea lui Cantemir
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
ironiei, precum și strategia narativă. O lucrare de sinteză, Introducere în istoria literaturii române (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prezintă originile literaturii române într-un demers critic integrator, urmărind să dea relief calităților expresive detectate în retorica sacră, în scrierile cronicărești, în cel dintâi roman și în primele încercări poetice românești. Capitolul Preliminarii cuprinde considerații despre specificul istoriei literare, despre metodele aplicate și despre schimbările survenite în modul de a concepe istoria literaturii. Perspectiva pentru care pledează și aici autoarea este
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Câmpiei”. Narațiunea, care proiectează epic viața unei comunități rurale din Bărăgan, pe fundalul ultimilor cincizeci de ani, poartă însemne ale postmodernismului: neașteptate schimbări de perspectivă, întretăierea planurilor temporale, amalgamarea stilurilor - științific (propriu studiului socioantropologic), ironic (practicat de președintele comisiei culturale), cronicăresc fabulos, cu accente biblice, oral (specific lumii rurale evocate). Scriitura, modernă, trimite la procedee frecvente în romanul de azi. Generat prin intersectarea a două fire epice: prezentul - Moise Constantin, un șef al forului cultural județean, organizează o acțiune de cercetare
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
lui François Villon, spre exemplu, se mută în neaoșisme balcanice. Astfel, în Balada muierilor din Paris termeni ca „bătălii parșive” sau „codoșlâcuri” nu trădează spiritul originalului, dimpotrivă, îi dau pregnanță, cum se întâmplă și în alt text transpus în limbaj cronicăresc: „Ce încă unde-i Patriarcul/ În camilafcă dalb stihar/ Și-n patrahil?” Scrupulozitatea tehnică, ingeniozitatea tălmăcitorului se vădesc și în paginile care continuă traducerea dramei Richard al III-lea a lui Shakespeare, începută de Ion Barbu, cu păstrarea stilului impus
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
de altfel, o invenție, măruntă dar ingenioasă, numită „condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”, un predecesor al stiloului. Scrisorile profesorului sunt ceremonioase, pline de modestie și bun-simț, cu fraze lungi și uneori greoaie, având câteodată o tentă cronicărească. Sunt, pe alocuri, și izbucniri vehemente, de mânie, care dau o anumită tensiune acestor epistole. În 1871, în forul academic, P. dă citire discursului de recepție Giorgiu Lazăr și școala română. E o schiță biografică alcătuită cu admirație și pietate
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Victor Hugo), dar ținea să se integreze mai ales unei tradiții românești, oprindu-se la paradigma nuvelei istorice a lui C. Negruzzi. Autorul își prezintă, de altfel, scrierile ca pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă și descriptivă, domniile a doi despoți din secolul al XVI-lea, încrâncenata și nelegiuita lor încercare de a-și păstra tronul. Cu toate că apelează uneori la
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc, nu putem ascunde faptul că ei nu ne mai inspiră astăzi nici o încredere”. Ilarie Chendi răspunde prompt
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii române de azi și să aibă el Însuși un minim simț al limbii În care traduce. SM: În cărțile consacrate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un prilej de a pune de fiecare dată în discuție politica externă a Principatelor și de a relua procesul boierimii. Citatele din cronici, numeroase, fac corp comun cu expunerea, fără mare diferență de ton, B. adaptându-se cu suplețe stilului cronicăresc. Despre starea soțială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri și, îndeosebi, memoriul scris la Paris, Question économique des Principautés Danubiennes (cu o versiune românească apărută postum, Reforma socială la români) sunt cele mai profunde analize pe care
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
rapsodului cronicar dă expunerii, în momentele cruciale, un aer de legendă. Pe alocuri, însă, în pasajele excesiv exaltate, înflăcărarea, care creează o tensiune continuă, cade într-un fel de grandilocvență. Îmbinând maniera exactă și suplă a istoricului modern cu cea cronicărească, B. este creatorul unui stil original al narațiunii istorice, cu deosebite efecte expresive, ale cărui influențe pot fi recunoscute în opera marilor istorici care vor urma: B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, N. Iorga. Istoric romantic și vizionar, el este, totodată
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
cititorului. „Gaselnița” lui Vasile Ilucă - Spiritul domnesc, întruchipat de bătrânul călugăr, și Zeița Istoriei, metamorfozată în bătrâna țigancă - este demnă de subliniat în mod aparte, pentru că ea l-a ajutat pe scriitor să evite inevitabila monotonie în cazul unei tratări cronicărești, pur științifice, a chestiunii, apropiind substanțial opera de spațiul mult mai generos și mai atrăgător al exprimării literare. De aceea, cred, cartea lui Ilucă poate fi considerată fără riscuri în categoria literaturii istorice, în care realul, data exactă, faptele întâmplate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ȘI UNIVERSAL Eminescu avea o cultură de nivel european, și a ridicat cultura românească spre universalitate. Analizând limbajul eminescian, exegeții au descoperit două izvoare esențiale: poezia populară (armonia onomatopeică a versurilor) și limba veche a textelor (forme arhaice în stil cronicăresc). Majoritatea formelor populare și familiare folosite în creația eminesciană sunt expresive: "de nu m-ai uita încalte", "și-apoi cine treabă are", "nime-n lume n-o să știe", "bată-i vina", "acu-i acu", la fel și rimele din termeni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unui autor, adică sinteza întregii sale receptări critice. Tehnica de a crea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist al lui N. Iorga, inclusiv în pagina cărților sale de istorie, unde vrea mereu să învie trecutul din câteva date cronicărești sau izvodite din documente, să ofere "icoane" desprinse din freamătul petrecerii lumii, aici stând farmecul să-i spunem "vizionar" al expresivității acestui prodigios ciclop al bibliotecilor. Creangă a reprezentat un argument în acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construite
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
față, Alexandru Lăpușneanu, în comparație cu proza neistorică a lui Constantin Negruzzi 51. Din punct de vedere stilistic, se pot delimita cinci variante dominante care acoperă valorizarea artistică a istoriei în perioada secolului al XIX-lea. Prima categorie stilistică poate fi numită cronicărească și este reprezentată de mulți dintre scriitorii de valoare ai genului: Ioan Rusu, Constantin Negruzzi, Gheorghe Asachi, Vasile V. Urechia, Alexandru Odobescu, Pantazi Ghica. Aceștia, în toate romanele și nuvelele lor istorice, prelucrează în diverse grade, pe paliere lingvistico-narative diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
limbii române, împreună cu motivarea permanenței poporului român din antichitate până în prezent în spațiul carpato-danubiano-pontic. În consecință, romanitatea orientală, în cele două fațete ale sale: limba și poporul care o vorbește, este scoasă de acești cărturari din mărginirea feudală a descălecatelor cronicărești și ridicată la dimensiunile teritoriale și etnice ale întregului neam românesc. În efortul lor colectiv cărturarii ardeleni foloseau ca argument continuitatea, dusă până la identitate absolută, a latinei în limba română. Evoluția elaborării Lexiconului reflectă menirea acestuia. Început de Samuel Micu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atitudine critică, ci doar imitarea fără ostentație a formei sau a conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă, din această
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doar îl imită, ci îl dezvoltă", inserând în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al cărui fundal îl constituie războiul carlist dintre 1872 și 1876. Romanul acela e încărcat de scrupuloase detalii de loc și de timp, toate atent colaționate, iar relatarea bombardării orașului Bilbao din 1874 poate trece drept o extrem de fidelă narație cronicărească. Cred însă că în ea nu există mai mult adevăr decât în mai sus-citatul meu roman Ceață sau în nuvelele ce-mi alcătuiesc volumul Trei nuvele exemplare și un prolog. Personajul Alejandro Gómez din Nimic altceva decât un bărbat, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o recenzie sunt o formă adecvată de dialog critic cu un astfel de volum. Unor exerciții publice de lectură scrise cu real talent nu li se poate răspunde decât investind, în propriile exerciții, o doză proporțională de inteligență. Altminteri, goana cronicărească după verdictul memorabil riscă să revină o pretenție ridicolă. Fără să fie câtuși de puțin teziste, cele cinci proze dintre copertele Poveștilor de dragoste... conțin, toate, câte un plan teoretic mediator între autorii lor și literatura pe care aceștia o
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
o alonjă a considerațiilor generale, o "filosofie" care, bizuită pe momente revolute, se potrivește, în nuanțele ei de incredulitate, de relativism consumat, și prezentului ce n-ar putea fi decît urmarea lor mai mult ori mai puțin fidelă. Un aer "cronicăresc" se insinuează între liniile ce dau seama de "mersul lumii". Schimbările sunt mai curînd de distribuție și decor decît de fenomenologie morală, ultima recurentă în desfășurarea noilor scenarii: "Atunci, ca și azi, asistam la eterna ciondăneală dintre tineri și bătrîni
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]