156 matches
-
Bistrița. C. Chițimia a afirmat că Ștefan cel Mare s-a dovedit a fi ctitor în domeniul istoriografiei. Prima scriere despre trecutul Moldovei s-a făcut la inițiativa domnului și la curtea sa. Dar, “spre deosebire de stilul prolix și anecdotic al cronografelor și cronicilor bizantino-slave, letopisețul lui Ștefan cel Mare este sobru, laconic, așa cum sunt și celelalte inscripții de pe mormintele înaintașilor și cele de pe alte monumente.” În anul 1972, G. Mihăilă, într-un studiu despre istoriografia românească veche, era de părere că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Biblia în școalele belferești cuvânt după cuvânt. Dovadă însă că limba noastră e aproape neschimbată {EminescuOpIX 408} de două sute de ani și mai bine ne-o dau puținele scrieri originale de pe acea vreme. Iată de pildă o filă dintr-un cronograf manuscris de la anul 1638, scris la episcopia Buzăului: Iară la județ foarte era tare și drept (Traian) că nici mitelor nu se potrivea, nici voie nimărui nu veghea, ci foarte făcea giudeț cu dreptul macar au boiar au sarac, de-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
locuțiune învechită este "a-i veghea voie cuiva", înlocuită astăzi prin "a-i intra cuiva în voie"; încolo aceste șiruri sânt astăzi înțelese la Oradea Mare sau în Sighetul Maramureșului, deși sânt scrise înainte de 250 de ani la... Buzău. Întreg cronograful acesta, scris mărunțel pe mai bine de 800 de fețe și bogat în locuțiuni proprie numai limbei românești ar fi astăzi priceput ca și pe timpul în care s-au scris. Am avut nevoie să facem această precuvântare cam lungă pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
paginile sale își accentuează și prin aceasta carcterul anacronic. El tratează istoria Țării Românești între 1796 și 1820, cu incursiuni în trecut, până la daci și romani, și reveniri în actualitate, până la 1848. Sursele, vag amintite, „istorii vechi și nouă”, includ cronografe, istorii universale (și scrieri despre Napoleon), cărți religioase și populare, dar și lucrarea istoriografică a lui Mihail Cantacuzino, clar menționată: Istoria Țării Românești, Viena, 1806. Se adaugă informațiile contemporanilor și propria mărturie, consemnată în paralel cu succesiunea evenimentelor. Amestecă, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
sud-slave (care o izolase de Bizanț), dovezile materiale nu sunt mai numeroase. Majoritatea cercetătorilor (N. Cartojan, Șt. Ciobanu) tind să acrediteze ideea pătrunderii liturghiei slave la nord de Dunăre încă din secolele X-XI, dar probele materiale - inscripții, manuscrise, referiri în cronografele bizantine - lipsesc cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
invocare și de exorcizare a târâtoarei. Autorul asociază numelui Dorinei patronimul Solomon care, printr-o "interesantă evoluție semantică", a ajuns comun sub formele a solomoni, solomonie, solomonar 157. Autorului poemei Cântarea Cântărilor și al Parimiilor, care dă numele acestor vraci, cronografele îi atribuie puteri supranaturale: "[...] A aflat firea a tot ce iaste pe lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a paserilor, a gadinilor, a peștilor, a orbilor, a jivinelor, așijderea și plantele și crugurile și toată tocmeala cerului și de suptu ceriu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea centrală a unei „istorii a creației” care se găsește la începutul compilațiilor lui Teodosie din Melitene și ale altor cronografi bizantini. Bibliografie. Ediții: C. Blondel, P. Foucart, Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês. Macarii Magnetis quae supersunt ex inedito codice, Paris, 1876; F. Corsaro, Le Quaestiones nell’Apocritico din Macario di Magnesia, Catania, 1968; fragmentul despre Facere în J.B. Pitra, Analecta
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea centrală a unei „istorii a creației” care se găsește la începutul compilațiilor lui Teodosie din Melitene și ale altor cronografi bizantini. Bibliografie. Ediții: Ch. Blondel - P. Foucart, Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês. Macarii Magnetis quae supersunt ex inedito codice, Paris 1876; F. Corsaro, Le Quaestiones nell’Apocritico din Macario di Magnesia, Catania 1968; fragmentul despre Facere în J.B. Pitra, „Analecta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Esopia, pe care a tradus-o din greacă. Tălmăcirile sale nu au fost tipărite, unele s-au pierdut, iar cele mai multe se găsesc la Biblioteca Academiei Române. Aproape la fel de vie era și preocuparea pentru istorie, ilustrată mai întâi de traducerea a două cronografe rusești, apoi de realizarea (prin copiere, compilare și, uneori, prelucrare) a unui mare și foarte important corpus de cronici moldovenești, terminat în 1773, odată cu traducerea lui în limba rusă, la cererea autorității țariste instalate în Moldova în timpul unui război cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
narator, străduindu-se să-l urmărească cum înaintează într-o uluitoare ubicuitate, actor și sursă a nenumărate istorii diferite. Narațiunea autorului francez este o concatenare de biografii, epoci, personalități și stiluri ce se cheamă unele pe altele într-un interminabil cronograf al lumii, în care Jidovul Rătăcitor joacă toate rolurile posibile în felurite, mefistofelice travestiuri, atribuindu-și și asumându-și a posteriori ideile cele mai iscusite sau cele mai pustiitoare din istoria omenirii, preluate și puse în practică de conducătorii lumii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
despre Țara Românească, din care au rămas un Poemation cu versuri despre originea românilor, o cronică a evenimentelor din perioada 1768-1810 și Izbucnirea și urmările zaverei din Valahia la „leatul” 1821. Pe la 1800 începe a scrie în limba română un cronograf de la „facerea lumii” până la 1834, învechit ca metodă, dar influențat de idei iluministe. Folosea ca izvoare Geografia veche și nouă (Veneția, 1728) a lui Meletie de Arta, cronologia sârbească de la Vârșeț, o alta a Transilvaniei, Letopisețul cantacuzinesc și Cronologia tabelară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
a Transilvaniei, Letopisețul cantacuzinesc și Cronologia tabelară a stolnicului Dumitrache. Mai cita, cunoscându-i indirect, pe Strabo, Dio Cassius, Suidas, pe Nikephoros Gregoras, I. Zonaras, A. Bonfini, L. Toppeltin, C. Baronius, în disertația sa despre originea românilor, aflată la începutul cronografului și intitulată Cuvânt înainte la Adunarea hronologiei domnilor țării noastre. Vorbește despre neamurile și limbile Europei, venind cu o imagine plastică, antropomorfizantă a continentului, pentru a ajunge la Italia și la colonia ei, Dacia. Povestește cum, după războaiele cu romanii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
Sunt deplânse abuzurile fanarioților, excesele dregătorilor și spolierile domnilor Constantin Hangerli, Ioan Gheorghe Caragea sau Alecu Suțu, rămași de pomină prin dăjdiile impuse. La sfârșitul cronicii se află un tezaur de date geografice, statistice și economice, preluate din condici boierești. Cronograful are o frază sobră, cam fără relief, cu o sintaxă arhaizantă, în grai muntenesc. Despre aceeași perioadă istorică N. R. scrie în grecește Cronicul de la 1768-1810 și Izbucnirea și urmările zaverei din Valahia, lucrare ce vădește poziția autorului, temător de „anarhie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
îndreptățire a multelor și întortocheatelor acțiuni politice la care a participat) și pe cei de autobiografii (un Nicephoros Vlemmides, un Grigorie din Cipru, un Gheorghios Pachymeres din Niceea, cu o scriere în hexametri), lângă istoriografi și (acum desueți) alcătuitori de cronografe. Între scriitorii de istorie se cade a fi evocat un Nicephoros Callist Xanthopoulos, autor, la începutul veacului al XIV-lea, al unei importante Istorii bisericești (dusă până la anul 911) din care se va „nutri” Eftimie al Târnovei în scrierea Panegiricul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
propune el însuși o alta mai îndreptățită 81. În fine, N.A. Ursu acceptă ipoteza lui Liviu Onu, editorul modern al textului, conform căruia traducerea i-ar aparține lui Nicolae Milescu, dar adaugă faptul că ea a fost revizuită de traducătorul cronografului numit "tip Danovici", "care ar putea fi chiar Dosoftei, în anii tinereții sale, eventual ajutat de un colaborator apropiat, rămas necunoscut"82. În urma unui excurs cazuistic, el acceptă ca plauzibilă ipoteza lui Ștefan S. Gorovei, menționând și un amănunt care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
imperiului. L-au interesat apoi, în egală măsură, legăturile grecității postmedievale cu lumea românească și ecourile pe care românii le-au stârnit între scriitorii eleni, mulți dintre ei adăpostiți la curțile generoșilor voievozi români, gata mereu să patroneze elaborarea unui cronograf sau să înființeze școli care să își pună catedrele la dispoziția umaniștilor din veacul al XVIII-lea. Toate aceste întrepătrunderi și-au găsit locul în scrierile cu caracter istoriografic ale unui Mitrofan Grigoras sau N. Chiparissa, pe care R. le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
românească", Zaharia Carcalechi. "Biblioteca românească" nu are preocupări strict literare, propunându-și să informeze pe cititori, dându-le cunoștințe despre istoria românilor, moravurile și legea lor. Istorismul iluminist avea să fie rezolvat aici în spirit cronicăresc, așa cum erau și vechile cronografe din Moldova, realizate după modele bizantine. Sfera literară era foarte redusă, de aceea s-a simțit nevoia să fie completată cu "anecdote sau povești trecătoare". "Bibliotecii românești" a lui Zaharia Calcalechi îi lipsesc atributele esenția1e pentru a putea fi socotită
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
e viziunea mea asupra lumii și alta a fiului meu. În felul acesta mă adaptez mai ușor, am mai multă certitudine. Încep cu sfîrșitul. Fiul meu ar fi foarte interesat să aibă acces la Ateneu, acum și mai tîrziu, cu cronografele sau cu alte lucruri. întrebarea, la cît spațiu se poate aștepta, cam care ar fi măsura obișnuită? Bacăul are o așezare mai prielnică decît Iașul și perspective mai bune pentru viitor. Vom avea în curînd acolo o universitate. Revista Ateneu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Praga, Veneția, Mantua etc.) În secolul al XVI-lea <endnote id="(472)"/>. Într-o legendă creștină se spune că Împăratul roman Constantin s-a Îmbolnăvit de lepră ca pedeapsă divină pentru persecutarea creștinilor. „Spurcații doftori jidovi” - spune legenda dintr-un Cronograf românesc din secolul al XVII-lea - i-au recomandat să se scalde În sângele colectat prin uciderea a mii de copii nevinovați. Pentru că, din milă, Constantin a oprit uciderea pruncilor, Sfinții Petru și Pavel i-au transmis În vis adevăratul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un vrăjitor popular cu puteri meteorologice (solomo narul), care - la rândul lui - era asociat, uneori identificat cu „evreul imaginar”. În cadrul mitologiei populare românești, solomonarii sunt vraci, astrologi și vrăjitori, al căror patron spiritual și onomastic este regele biblic Solomon. Conform Cronografelor românești - traduse „după grecie pă limbă rumânească”, Începând de pe la mijlocul secolului al XVII-lea -, regele Solomon „au aflat firea a tot ce iaste În lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a păsirilor, a gadinilor, a peștilor, a ierbilor, a jivinilor și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(113, II, p. 319)"/>. Conform istoricilor antici evrei Josephus și Hegesippus, apostolul Iacob, „fratele lui Isus” - devenit episcopul „iudeo-creștinilor” din Ierusalim -, nu a fost decapitat, ci aruncat din Înaltul Templului și omorât cu bâtele, În anul 62 e.n. Un Cronograf românesc, tradus din grecește În secolul al XVII- lea, preia acest modus operandi : „În zâlele lui Neron, văzând jidovii la Ierusalim pre sveatâi Iacov, brata bojiia [= fratele Domnului], că vesteaște numele lui Dumnezău [...], i-au Început a-i purta pizmă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cf. 237, pp. 296-300. 495. Ion Ianoși, Opțiuni, Editura Cartea Românească, București, 1989. 496. András Kovács, Antisemitic Prejudices in Contemporary Hungary, The Hebrew University, The Vidal Sassoon International Center for the Study of Antisemitism, ACTA, nr. 16, Ierusalim, 1999. 497. Cronograf. Tradus din grecește de Pătrașco Danovici, ediție Îngrijită de Gabriel Ștrempel, studiu introductiv de Paul Cernovodeanu, Editura Minerva, București, 1998. 498. Și Sfânta Vineri - o ipostază a Sfintei Marii În mitologia folclorică românească - are puterea de a orbi și de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
elementelor) se simte prins: "Un vânt ce se întreabă: Eu sunt sau eu nu sunt?".50 Citim "vânt", dar noi descifrăm aici "suflarea vie" a cosmosului platonician, "muzica sferelor".51 Vedem în aceste versuri profesiunea de credință a unui neobosit cronograf, "polihistor", al "globului de tină" (Împărat și proletar) care-a știut să vadă / și să audă în el tensiunea continuă a unui "asalt spre ceruri" și murmurul nestins al vieții: Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
bunicilor săi. Este, de asemenea, o mândrie să notăm că prima monografie despre școlile din Beiuș este scrisă de preotul și profesorul Traian Farcaș (născut la Hodișa, în 1854, m. în 1926): Istoria gimnaziului greco-catolic din Beiuș. 1828-1995. Are dreptate "cronograful" lor, dr. Viorel Câmpean în Oameni și locuri din Sătmar: "Sătmărenii trebuie să fie recunoscă tori școlii din orășelul bihorean, însă și instituția beiușană păstrează în memorie contribuția dascălilor și conducătorilor ei născuți în părțile sătmărene" (art. Sătmărenii și cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
17821797”, București 1922, autorul studiază migrațiunile păstorești și condițiunile lor de desfășurare din acel răstimp, migrațiuni atât de importante pentru istoria și dezvoltarea neamului nostru. C. Brătescu, Pecinezii, Pagini de istorie medievală de Georgios, Kedrenos, p.145-154. Sunt traduse din cronograful bizantin Georgios Kedrenos acele pagini relative la pecinezi, care cuprind interesante îndemnuri la cercetări în legătură cu istoria poporului românesc din acele îndepărtate și întunecate vremi. I. Georgescu, Un martor al datoriei către țară: episc. Demetriu Radu, p. 158-189. Se dă biografia
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]