2,185 matches
-
pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia să muncești până mori./ Unii s-au înecat de bună-voie,/ Căci nu mai
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar autoscopic n-ar putea extrage din psihia personală liniile de fermitate cruntă pe care le afectează, din impulsul, desigur, al unei poze. Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată de dubii, se suprapune din cînd în cînd masca "înspăimîntătoare" a unei primitivități simulate. E vorba de un recurs semnificativ la un comportament al
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
preadolescență: Jules Verne, cataloagele cu mașini străine, diverse reviste. Cît despre război el a avut implicații directe și dure asupra băiețelului: "Pentru mine războiul s-a manifestat prin dispariția prăjiturilor, a torturilor etc." Pentru ruși acea vreme a însemnat o cruntă perioadă de interzicere a alcoolului. România a devenit un rai pentru contrabandiștii care profitau de binecuvîntata prohibiție... Paginile sînt străbătute de o autenticitate rară în memorialistica românească. Foarte frumoase rînduri apar despre lenea boierească: "Trăiam într-o casă unde nimeni
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
de vîrste neprecizate, care par (abia) crescute în plină eră informatică, dominată de jocurile pe calculator, vorbesc despre jucăriile lor de pluș, liniștindu-ne: nu a dispărut încă dimensiunea concretă, tactilă și afectivă a jocului; e minunat contrastul între pseudonimele crunte - Devil, Nightmare, Oribilul - și detaliile din descrierea propriilor ursuleți de pluș, evocați în genere cu ironie afectuoasă; termenul generic preferat de autori e animăluțe. Mesajele conțin în primul rînd cîteva indicații în privința surselor onomastice: una dintre acestea este chiar denumirea
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
în atari formulări ca și colaborarea poetului la ziarul Dreptatea nu puteau duce la alt rezultat decît la excluderea sa din viața culturală și, ulterior, întemnițarea. Fragila sa ființă longilină, cu o carnație redusă la minimum, n-a putut suporta crunta detenție care a inclus și tortura. După toate probabilitățile, o fractură de femur, în urma căreia un fragment osos a pătruns în circuitul sangvin, i-a fost fatală. Constant Tonegaru a încetat din viață, pe neașteptate, ca efect al unei embolii
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Mircea Mihăieș Prin anii ’80, câțiva prieteni care aveau să facă serioase cariere literare, se specializaseră în parodierea cruntă - muzică și text - a „creațiilor” ideologice ale vremii. Una din melodiile mobilizatoare începea, în varianta Buduca-Groșan-Morar-Țeposu, în felul următor: „Eu sunt bolnav de schizofreniiieeee/ Țară frumoasă, dragă-mi ești miiieeee...” Nemuritor-sinistrele „versuri” mi-au venit în minte urmărind recenta beștelire
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
de ce nu, un proiect Anti-univers sau Un alt fel de Univers. Vezi exemplul Galaxiilor care se bat ca chioarele, între ele, și se distrug unele pe altele, pentru întâietate. Un Univers Nou în care Omul desăvârșit, în fine, spiritualizat, după crunta sa aventură animalică, întoarce senin și celălalt obraz, când primește o palmă. ( Socotind, probabil, o desconsiderare, dacă nu i se dă încă una...).
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
împărțit celula cu mine, ci puțin mai târziu (câteva luni), nu știu dacă el va fi cerut vreunuia din cei cu care se afla în infirmeria Aiudului (unde a murit) să facă aceasta sau dacă nu cumva, la una din cruntele percheziții ce ni se făceau frecvent în Zarca, va fi pierdut (prin confiscare) nasturele respectiv, care, oricum, bătea la ochi prin mărimea lui față de nasturii obișnuiți de la izmenele celorlalți."
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
în forță de poliție ?(vezi p. 272) Istoria anilor ’80 nu a dus lipsă de gesturi sublime, multe dintre ele rămase pînă astăzi sub o inexplicabilă tăcere. Puțină lume își mai amintește astăzi că regretatul Mihai Botez care suferise bătăi crunte în beciurile Securității și care știa că a fost iradiat a refuzat să se facă publicitate cazului său pentru a nu inhiba acțiunea altor virtuali protestatari. Sau că pe lîngă dizidenții consacrați existau scriitori care ofereau informații Europei Libere, asumîndu-și
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
așa e la ei. La noi nu. În concluzie, cred că I.M.V. a reușit să stea trei ani de zile fără acte de identitate în Israel ( înseamnă că am subapreciat-o nostra culpa); cred că și-a hotărât întoarcerea după crunte și crude sentimente de remușcare și fără vreun interes anume; cred cu toată convingerea că înseși imaginile spectaculoasei plecări de la aeroport transmise de canalele tv nu ascund vreo nouă încercare de prostire a oamenilor... Poate vom afla mai târziu, sau
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
atacurile necredinței ca de niște săgeți și socotea mânia judecătorului umbră de fum; râdea de cetele sălbatice ale lăncierilor; se bucura de primejdii ca de cununi; se veselea de răni ca de niște cinstiri; sălta de veselie în fața celor mai crunte pedepse ca în fața celor mai strălucite răsplăți; scuipa pe ascuțișul săbiilor; socotea mâinile călăilor mai moi ca ceara; se bucura de zidurile temnițelor ca de livezi înflorite; era încântat de născocirea de noi chinuri ca de felurimea florilor”. (Sf. Vasile
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
îl va scoate de la pușcărie înainte de termen și-i va obține locuință. Între fiu (Filimon) și tată (Nichifor Fătu, necunoscut și nerecunoscut de fiu ca atare) se naște nu doar o rivalitate, ci și o ură de moarte. Episoadele acestei crunte adversități sunt numeroase. Frânturi din acestea reapar, pâlpâie în conștiința muribundului Filimon. Starea de confuzie a faptelor se menține pe tot parcursul romanului și e nevoie de un cititor foarte vigilent pentru a înțelege toate conexiunile și pentru a face
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
bună, ca de o frînghie." Să te salvezi, să mori? Să supraviețuiești. E rețeta Radu Cosașu, paradoxul gentil, ironia pățitului condescendent: "Mă uit de sus la puștimea care abia învață un slow. Și nici nu știe ce-o așteaptă - o cruntă spondiloză și angoasa unui tangou." "Cum vine asta - temere cu humor?" Sonatine-le nu-s nimic altceva decît temeri unse cu glumă, scurte, febrile cu rece, ca un frison. Citiți-le cum se termină: "Mă gîndesc că din praful, din
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
fost cel mai mare ticălos al epocii și că, în fond, nimic din ce a primit de la regimul comunist nu era nemeritat. Pe de altă parte, din perspectiva dramei familiei Lovinescu (soția reputatului critic, mama Monicăi, a murit în condiții crunte, în închisoare), perpetuarea ascensiunii sociale a profesorului după schimbarea de regim, pe fondul terorii abătute asupra vechii elite culturale și politice nu-și poate găsi explicația decât într-un deficit de etică. De altfel, foarte înțelegător cu Vianu, Gelu Ionescu
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
nu o dată pe cele dintîi. O excepție pare s-o constituie Jeni Acterian, adolescenta genialoidă ce-și scrutează necruțător viața intimă, e drept în contextul menționării unor personalități de la finele perioadei interbelice. Exhibarea "ratării" sale are aerul a prefața impasul crunt al unei generații confruntate cu totalitarismul. "Am o conformație de om ce va rata, mărturisește diarista fără ocol. Sînt leneșă, comodă, egoistă și fără prea mare energie. în Ťabsolutť nu cred în nimic și deci organic n-am entuziasm pentru
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
în timpul vînăt, e vremea putrezirii codurilor, fața ta se varsă în fața mea, complotăm, iar victima comploturilor crește, sparge toate geamurile, debordează, vorbește în limbajele noastre, ne spune poveștile, viețile noastre se întorc epuizate, o viață epuizată e un copil bătut crunt, iar el surîde, și noi complotăm, o producem, nesiguri prin liniști dense, apoase, așa cum e vremea cînd te oglindești într-o mamă, nimicitorul nu mai tace din gură, drumul pînă la inima ta e lung, inima ta e foarte departe
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
istorie literară la Cluj. Dedicându-se mai ales literaturii scrise în Ardeal (Ca o imensă scenă, Transilvania..., 1996), Mircea Zaciu a tulburat apele inclusiv cu al său Jurnal intim ( 4 vol.) care surprinde perioada sfârșitului deceniului nouă, anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, răspundem ajutați de citatul din Cioran adus în cauză de
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
ei au răbufnit la un moment dat, dro-gându-se, înjurând autoritățile sau părăsin-du-și familiile. Băieții lor au semănat cu amândoi părinții deopotrivă. Adică revoltați, dar și triști, ca niște copii abandonați ce erau, și mai presus de toate, de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă copii, mai degrabă împinși de ambiția multiplicării decât de-o datorie față de specie, țară și familie. Iar băieții optzeciștilor au semănat integral cu mamele
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de fotbal cu convingerea că îl facem mai important. Nu facem decât să plătim prețuri de butic pentru un joc născut liber, în aer liber.” (p.211) Mai mult, nu am citit nicăieri o privire retrospectiva mai pertinentă, printr-o cruntă obiectivitate, a succesului Stelei din Liga Campionilor sau a carierei lui Hagi, două subiecte atât de importante și, implicit, delicate pentru microbistul român. În final, din 1 și 2 aș răspunde unei întrebări lăsate pe parcurs stingheră: fotbalul poate fi
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
curent. Ajungem la fix la Sighișoara, dar la acceleratul de București nu mai sînt locuri. N-am mai mers în picioare de cînd eram în anul I (dacă stau să mă gîndesc, nu-i așa mult timp de atunci!). Mizerie cruntă pe culoar, controloarea se ceartă urît c-un individ fără bilet; sînt locuri în compartiment, dar nu te-ar lăsa să șezi pentru nimic în lume. Un pic de tupeu, nițică nesimțire și se găsește și loc. În 5 ore
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
privirea-adîncă, Grea de presimțiri, în viitor? în noroc și în iubire încă Să nu credem noi amăgitor? Pentru ce, Destin, ne-ai dat senzații, Unu-n altul să privim profund, Ca să iscodim în ce relații Noi ne-aflăm în vălmășagul crunt? Ah, și-atîta lume-abia-și cunoaște Propriul suflet, fără rost umblînd, Și nădejdi o lasă și o paște Suferința, fără veste,-oricînd, Și exultă iar, cînd aurora Bruștei bucurii mijește-abia; Ni-e refuz doar nouă-amîndurora Fericirea reciprocă de-a Ne iubi, făr
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
se lumina acum! Amintirea doar din astea toate Inimii incerte-i vine-n plin, Simte tot acea realitate, Noua stare pentru ea e chin. Nu ni-e sufletul întreg - se pare - Pentru noi și-amiaza-amurg se vrea. Ce noroc că Soarta cruntă-n stare Totuși nu-i să ne mai schimbe ea! Durată în schimbare Doar o oră, ah, de-ar ține încă timpuriul har! Dar vînt cald de vest, cum vine, Ploi de flori așterne iar. Să mă bucur de verdeață
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
chiar de inaugurerea marilor șantiere și lagăre de muncă în care au fost exterminați sute de mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că și-au asumat anumite responsabilități publice, a însemnat, așadar, un război crunt împotriva imaginilor, a insemnelor, a reprezentărilor de tot felul. Cu alte cuvinte, un război împotriva statuilor. O întreagă lume de imagini și de forme a fost dizlocată, compromisă și, finalmente, aneantizată, pentru a fi înlocuită cu alta, purtătoare a acelorași
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
și de alții ca trădător, ca ticălos. Asta pentru că eu reveneam la poveste, la personaj, la caractere, la mit ceea ce era total aberant în ochii autorilor noului roman. R: Noul roman e isprava literară care m-a plictisit cel mai crunt. M.T.: Dar tocmai pentru asta e făcut, înseamnă că și-au atins scopul, ar fi foarte încîntați să afle că v-au plictisit, e taman intenția lor! Purgatoriul meu R: Încerc să rezum acum ceea ce ați afirmat sub o formă
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
de care Haralampy își aduce brusc aminte și îl fredonează cu avânt: "Treceți batalioane române Carpații,/ La arme cu flamuri și flori / V-așteaptă românii, v-așteaptă și frații,/ Cu inima la trecători..."//, refren reluat apoi în trio la privirile crunte ale lui Haralampy. Se așează la masă tustrei, iar doamnele privesc cu coada ochiului la miniștrii care mulțumesc președintelui partidului pentru încredere surâzând emoționați și se răspândesc veseli și entuziaști prin teritoriu, precum alții în vremea lui Caragea... ...La rându
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]