297 matches
-
șterge-o de aici! Zinaida își strânse pleoapele și se opri. Își simți picioarele ca paralizate, coapsele și pulpele o ardeau. - Pleacă, hai, pleacă, n-ai ce căuta aici, ne ajung ai noștri! o goni o bătrână micuță, cu o cușmă de blană roasă. Zinaida era bucuroasă să fugă, dar n-o țineau picioarele - i se înmuiaseră - și se așeză în mijlocul drumului ca o găină mare zbârlită, acoperindu-și capul cu mâinile albe, grăsulii. Și deodată auzi deasupra capului o voce
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
de albine/cu păstori nepricepuți/cu un pârâu alb/între două umbre de pasăre//nu mă lasă o clipă să adorm//noapte de noapte/îi taie oamenii râzând în hohote/îi duc cuiburi în căciuli scumpe/ de dimineață îi smulg cușmele lupilor//neistovita lui primăvară mă sperie”. „Cușmele lupilor” vin, cred, de la Vasko Popa. Cum satul lui Slavomir Gvozdenovici e așezat pe malul Dunării, mai multe poezii vor fi scrise „de un locuitor al râului”. Iată una dintre ele: „respir goliciunea
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
pârâu alb/între două umbre de pasăre//nu mă lasă o clipă să adorm//noapte de noapte/îi taie oamenii râzând în hohote/îi duc cuiburi în căciuli scumpe/ de dimineață îi smulg cușmele lupilor//neistovita lui primăvară mă sperie”. „Cușmele lupilor” vin, cred, de la Vasko Popa. Cum satul lui Slavomir Gvozdenovici e așezat pe malul Dunării, mai multe poezii vor fi scrise „de un locuitor al râului”. Iată una dintre ele: „respir goliciunea liniștită a râului/ în zâmbetul tău se
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
i se poate imputa doar lui. Am urmărit chipurile cântăreților și nu mi-a fost greu să identific totala lor aderență la „mesajul” hiperhuliganic al textului. De la beatitudinea citită pe fețele unora, la gesticulația adolescentului cu figură hotărâtă, purtător de cușmă neagră, ce-și făcea demonstrativ cruci, e clar că ne aflam în fața unei operații rutiniere: nu părea să fie pentru prima oară când transilvănenii copleșiți de „dor” scoteau pe gură astfel de calamități. Nu trebuie trecut cu vederea nici extazul
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
Plai , să te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te răcorești cu apă din fântânița de sub deal, la umbra de arțar. Această fântâniță, cu volumul nu mai mare decât al unei respectabile cușme țurcănești, forfotește veșnic de apă rece ca o porție de înghețată de 37 lei de la Nuțu și limpede ca apa căpătată prin distilare de la d[omnu]l Vasilioc Bogdăneț, tatăl drept al lui Vulercik cel cu paleta și cu bicicleta
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
vreau să-l botez pe cel mic. Probabil sunt încă 300.000 de nași în așteptare, așa că le-am propus un deal cinstit, mai ales că suntem toți prieteni, suntem toți apropiați, cel mai simplu ar fi să ia o cușmă, să bage în ea bilețele cu numele nașilor și să extragă de acolo, ca la Bingo. Cred că sunt foarte mulți care ar vrea să boteze acest copilaș, pentru că au foarte mulți prieteni și este normal să fie așa", a
Cine vrea să-i boteze fiul lui Mircea Badea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30777_a_32102]
-
sunt mulțumiți - concertul a fost triumfal -, dar sleiți de oboseală. Emil Mihaiu a stat treaz toată noaptea, muncit de o Reisefieber. Vasile Soporan și-a înfășurat grijuliu gâtul și glasul, în perspectiva unui nou turneu. Costică Lupu își trage mecanic cușma pe-o sprânceană. Jelu, mai agitat ca niciodată, recită pentru toți și pentru fiecare o istorioară confuză pe care nimeni n-a înțeles-o și nimeni nu are răbdare s-o mai asculte pentru a suta oară: a luat locul
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > VIS ALB (POVESTE) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
textura sumanului, strâmtați în regiunea gleznei, de culoare albă. Bărbații foloseau opincile, în trecut, ca încălțăminte, peste colțuni, dar și cizmele, care aveau o croială specifică, adesea cu glezna strânsă în curea, iar capul și-l acopereau cu așa numită cușmă (căciulă) confecționată din blană de miel neagră ori brumărie, dar și/sau cu pălărie neagră cu borul lat și drept. Specific pentru această zonă, cojocul nu depășește nivelul taliei și, dacă bondița este confecționată din piei negre de miel, el
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Trecut-au pe-aici luptătorii pe cai și strigând: “Alelei!”, cu steagul simbol al terorii și-n piepturi cu inimi de lei. Venit-au în codru haiducii cu plete sub cușme de miei, lăsând pe bogați ca năucii și fără vreo haină pe ei. Venit-au și furi c-o secure, luat-au câțiva dintre noi, dar ce-nseamnă, dintr-o pădure, o cioată, un trunchi, poate doi? Plecat-au, cu toții
SPUNE NU! de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383517_a_384846]
-
curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea livadă mare Cu rod mănos sub cușmă și în sân, Ce nu-i lipsea un soi din fiecare Nici flori, nici umbră și nici veșnic fân. O seculară vie, cu butuci deadura Stârnea un iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă.Mi-e dor de-a mea livadă mareCu rod mănos sub cușmă și în sân,Ce nu-i lipsea un soi din fiecareNici flori, nici umbră și nici veșnic fân.O seculară vie, cu butuci deaduraStârnea un iz la margine de drum,Un soare scopt cocea ciorchini ca muraPlini de mireasmă în
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina, Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastra se arătă un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina,Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini,După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini.La fereastră se arătă un copil îmbujorat...Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat,Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul,A-nghețat în ciuturi apă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mine în iarnă Și brazii așteaptă cuminți și sfioși Se-aude iar larma vieții ce-ntoarnă Copiii pe deal alergând bucuroși Și-n albul acela eu sunt ca acasă Și iar simt aroma cu moșul Crăciun Că iată-s copilul cu cușma păroasă Ce bulgări aruncă la capăt de drum. Ninsoarea în horă mă prinde de mână, Iubito, te-aștept c-am făcut derdeluș Și troica ne cheamă să zboare nebună Și-am pus lăutari ca să cânte-n arcuș. Hai vino în
IUBIRE DE ALB de LEONID IACOB în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364543_a_365872]
-
lui Ștefan, Înarmați cu furci și priboaie, Din lemnul de carpen, Cu intarsuri de scoarță. Pe Dealul lui Vodă! Răzeșii desculț mângâiau, Iarba porcului cu picioare desculțe, Așteptându-și dușmanul. Pe dealui lui Vodă! Din spatele zidului de pământ. Își ridicau cușmele la comandă, Atfel ca dușmanul, Să-și arunce săgețile. Pe Dealul lui Vodă! Cine avea cușma găurită, Era un ostaș mort. Dar ei nu voiau sa moară, Își păstrau cușmele negăurite! Referință Bibliografică: Dealul lui Vodă / Mihai Leonte : Confluențe Literare
DEALUL LUI VODĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361475_a_362804]
-
Dealul lui Vodă! Răzeșii desculț mângâiau, Iarba porcului cu picioare desculțe, Așteptându-și dușmanul. Pe dealui lui Vodă! Din spatele zidului de pământ. Își ridicau cușmele la comandă, Atfel ca dușmanul, Să-și arunce săgețile. Pe Dealul lui Vodă! Cine avea cușma găurită, Era un ostaș mort. Dar ei nu voiau sa moară, Își păstrau cușmele negăurite! Referință Bibliografică: Dealul lui Vodă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai
DEALUL LUI VODĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361475_a_362804]
-
Pe dealui lui Vodă! Din spatele zidului de pământ. Își ridicau cușmele la comandă, Atfel ca dușmanul, Să-și arunce săgețile. Pe Dealul lui Vodă! Cine avea cușma găurită, Era un ostaș mort. Dar ei nu voiau sa moară, Își păstrau cușmele negăurite! Referință Bibliografică: Dealul lui Vodă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DEALUL LUI VODĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361475_a_362804]
-
doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.” Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie”. Închei citatul
BADEA CÂRŢAN ŞI SUTANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362973_a_364302]
-
spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor zdrobiți sub galoșii ei. Zări după un gard o cușmă brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă omoară cu zile și-mi vine să-mi iau gâtul cu
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
și ele. Soarele Vară mă tot necăjește Când amarnic strălucește, Și ne umple de căldură, Nu ține cont de măsură! Acu-i iarnă și e frig, Îl privesc cum stă cârlig. Scară de-aș avea, pe loc, I-aș da cușma și cojoc. Mică gospodina În grădina cu bunica Mă joc toată ziulica. Ea tot sapă și plivește, Eu doar o privesc, firește. Am glumit, sunt hărnicuța, I-aduc apă în olcuța. Când de lucru obosește Și-o clipă se odihnește
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
în pântec drag odor Mișcând precum o geană... Mioarele pe zi creșteau Sub grija-i de stăpână Și miei la ugere sugeau Făcând cornițe, lână... Mânată de al casei dor Ea se întoarse-acasă Ascunsă-n straie de păstor, Cu șubă, cușmă groasă... Durere, doliu, moarte, scrum Găsi-n regat în vale, Un iad arzând în foc și fum... Era prăpăd și jale. Cum vremea nu ședea în loc, Trecură luni vreo nouă Și veni ceasul de soroc Pentru făptură nouă... Moșit pe-
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
face să răsară de cu vreme, în frază, în formulări spectaculoase - realizate prin deplasări de la dreapta la stânga (În de-argint nalte dumbrave; Să-și în ele-oglinde chipuri; Cu în el Ardealul rană; În suite-n cer preluce; Cu de nori cușmă pe frunte; Basm care se singur spune). SEMANTISMUL Este, evident, o gândire laterală, neinteresată să se exerseze în liniaritate. Totul este absolut logic, lipsindu-i, însă, atributul tern. Și poetul obține, în felul acesta, o expresie utopică, în raționament de
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
simtă! Straiul popular tradițional - cu fetele îmbrăcate cu spăcele cusute în culori vii, poale din in, zadii cu bucure, buici și pieptare tradiționale, învelite cu binecunoscutele năfrămi specifice zonei, iar „flăcăii” cu cămăși naționale, sumane, pantaloni de pânză albă și cușme de astrahan, majoritatea purtând opincuțe în piciorușe și fiecare în parte având tricolorul drept simbol național pe piept, pe căciuli sau la cingătoare - ne-a integrat întru totul în mirifica lume a satului ardelean de la poalele Carpaților de Apus. „Colindăm
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]