386 matches
-
în înțelegerea altor fenomene legate de lumină. În 1905, Albert Einstein a folosit constanta lui Planck pentru a explica efectul fotoelectric postulând că energia dintr-un fascicol de lumină se compune din valori discrete pe care el le-a denumit cuante de lumină, iar mai târziu le-a dat denumirea de fotoni. Conform acestei descrieri, un singur foton de o anumită frecvență transportă o cantitate invariantă de energie. Cu alte cuvinte, fotonii individuali pot transporta mai multă sau mai puțină energie
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
la care un electron poate orbita este o funcție cuantificată a energiei sale. Cu cât un electron orbitează mai aproape de nucleu, cu atât are nevoie de o energie mai mică pentru a rămâne în acea orbită. Electronii care absorb o cuantă de energie egală cu cea a unui foton vor sări pe o orbită mai depărtată de nucleu, în timp ce electronii care emit o cuantă de energie egală cu cea a unui foton vor sări pe o orbită inferioară. Electronii nu pot
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
are nevoie de o energie mai mică pentru a rămâne în acea orbită. Electronii care absorb o cuantă de energie egală cu cea a unui foton vor sări pe o orbită mai depărtată de nucleu, în timp ce electronii care emit o cuantă de energie egală cu cea a unui foton vor sări pe o orbită inferioară. Electronii nu pot primi sau emite fracțiuni de energie din cea a unui foton și astfel nu pot ocupa poziții intermediare între orbitele permise. Orbitele permise
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
și a justificat astfel de ce demonul nu încalcă principiul al doilea când recurge la ele (Ref.4). În analiza sa, Brillouin presupune că demonul își începe acțiunea după ce „vede” unde se află molecula. „A vedea” înseamnă că cel puțin o cuantă de lumină provenind de la o sursă luminoasă aflată în interiorul încăperii este împrăștiată de moleculă și ajunge pe retina demonului. Împreună cu demonul și gazul la temperatura "T" se găsește în interiorul încăperii, în echilibru cu pereții ei (și cu retina demonului), și
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
încăperii, în echilibru cu pereții ei (și cu retina demonului), și radiație electromagnetică, a cărei energie este distribuită după frecvențe corespunzător temperaturii "T", conform formulei lui Planck : formula 12. Pentru a „vedea” o moleculă, retina trebuie să fie impresionată de o cuantă cu o energie formula 13 sensibil diferită de valoarea medie dată de această formulă (ca.0,9 "kT"). Aceasta se poate obține de la o sursă de radiație cu o temperatură formula 14 mai înaltă, inclusă împreună cu o baterie în încăpere: formula 15. Să
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
subțire cu o dimensiune minimă a elementului mai mică de 2 f2æm și cu circuite conexe de cuplare a intrării și ieșirii; b. Concepute să funcționeze cu o rată de variație a câmpului magnetic ce depășește 1 x 10^6 cuante de flux magnetic pe secundă; c. Concepute să funcționeze fără protecție magnetică în condițiile câmpului magnetic terestru ambiant; sau d. Având un coeficient de temperatură de mai puțin (mai mic) de 0,1 cuante de flux magnetic/grad Kelvin. 6A007
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
ce depășește 1 x 10^6 cuante de flux magnetic pe secundă; c. Concepute să funcționeze fără protecție magnetică în condițiile câmpului magnetic terestru ambiant; sau d. Având un coeficient de temperatură de mai puțin (mai mic) de 0,1 cuante de flux magnetic/grad Kelvin. 6A007 Gravimetre și gradiometre de gravitație, după cum urmează: N.B.: VEZI DE ASEMENEA 6A107. a. Gravimetre concepute sau modificate pentru uz terestru având o precizie statică mai mică (mai bună) de 10 f2ægal; Notă: 6A007.a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
a enunțat principiul camerei concave, independent de lucrările mai vechi ale lui W. H. Bragg, din același domeniu. Această teorie, care stă la baza dizometriei ionizante, se numește astăzi principiul Bragg-Gray. Alte lucrări ale lui Gray se referă la absorbția cuantelor gama dure și au pus bazele cunoștințelor despre perechile: electron-pozitron. În ciuda succeselor din domeniul fizicii "pure", Gray se simțea tot mai mult atras de radiobiologie. La mijlocul deceniului al IV-lea, acest domeniu al științei se afla abia la începuturile dezvoltării
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
că dacă o bucată de chihlimbar este frecată cu o bucată de blană, provoacă o sarcină electrică pe suprafața acestuia, care apoi poate crea o scânteie când este adus aproape de un obiect legat la sol. ul ca o unitate elementară (cuantă) de sarcină electrică rezultă din legea electrolizei a lui Faraday. Considerarea electronului drept particulă elementară purtătoare de sarcină electrică negativă a fost susținută către fizicianul irlandez George Johnstone Stoney în 1874, care a inventat și termenul de electron în 1894
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
electronii standard să fie numiți negatroni, și să se folosească termenul generic de electron pentru a descrie atât varianta cu sarcină pozitivă cât și cea negativă. Astăzi, această utilizare este rar întâlnită. Șerban Țițeica Curs de fizică statistică și teoria cuantelor, Editura All 2000
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
Sir J.N.Lockyer a propus denumirea "heliului" pentru că linia a fost detectată în spectrul luminii lui "Helios" (Soarele!). În același timp, cercetări în fizică (teoriile radiației, "legile lui Planck", "legea lui Wien", etc.) asupra structurii atomice (Rutherford, Bohr, ...) precizează natura cuantelor, dependența spectrului electromagnetic cu lungimea de undă, datorată diferitelor tranziții de energie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, lumea științifică se interesează și de calitatea iluminării și de legătura dintre temperatură și repartiția energiei în spectru. Legea lui Wien, observarea
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
Spre deosebire de o mărime analogică ale cărei valori se pot găsi în orice punct din domeniul său de variație, mărimea numerică (sau digitală) posedă numai o variație în trepte. Astfel, întreg domeniul de variație este divizat într-un număr finit de „cuante” (trepte elementare) de mărime determinată de rezoluția sistemului, în acest mod, diferența între cele mai apropiate valori numerice nu poate fi făcută mai mică decât această treaptă elementară, ceea ce face ca, principial, reprezentarea informației sub forma numerică să fie legată
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
sau tensiune) asociată acestui bit. În conversia de date un circuit de codificare reprezintă un convertor analogic-numeric. El mai este denumit digitizor sau cuantificator. Divizarea intervalului de variație (tensiune, curent) al unei mărimi analogice într-un număr determinat de trepte („cuante") de amplitudine egală, în scopul exprimării valorii analogice sub formă de număr, constituie procesul de cuantificare al unui semnal analogic. Mărimea treptelor rezultate în urma cuantificării este egală cu raportul dintre valoarea intervalului maxim de variație și numărul lor, fiecare astfel
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
amplitudine egală, în scopul exprimării valorii analogice sub formă de număr, constituie procesul de cuantificare al unui semnal analogic. Mărimea treptelor rezultate în urma cuantificării este egală cu raportul dintre valoarea intervalului maxim de variație și numărul lor, fiecare astfel de „cuantă”fiind delimitată de două nivele de cuantificare succesive. Dependența dintre mărimea de ieșire a unui convertor și mărimea sa de intrare reprezintă caracteristica de transfer a convertorului. Deoarece una dintre cele două mărimi are întotdeauna o variație analogică iar cealaltă
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
de hidrogen. Acidul sulfhidric este un gaz la temperatura camerei și condiții standard de presiune, datorită moleculelor stabilizate prin interacțiuni mult mai slabe, de tip dipol-dipol. Transferul de energie de la o substanță chimică la alta depinde de "cantitatea" de energie cuanta emisă de aceasta. Totuși, energia termică este de regulă transferată mai usor deoarece fononii responsabilă pentru energia vibrationala și rotationala au un nivel energetic mai mic decât fotonii implicați în transferul electronic. Deoarece nivelurile energetice ale fononilor sunt mult mai
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
semicuantic”, probabilitatea ca enrgia să creasca în timpul absorbției este aproximativ aceeași cu aceea ca energia să scadă; acest fapt este exprimat în formularea lui Einstein a echilibrului între materie și radiație: probabilitățile pe unitatea de timp de absorbție a unei cuante este aceeași cu cea a emisiei (coeficientul de emisie indusă) și proporțională cu densitatea de energie in câmp (la frecvența corespunzătoare tranziției). Puterea emisă de oscilator este data de ecuația (H),§1. Folosind ecuația (I) din §3.5 pentru a
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
a energiei în radiația corpului negru. Expresia corectă a lui S(U) a putut fi obținută numai prin comparație directă cu experiența (vezi Formula lui Planck). Scopul articolului este să prezinte în oarecare detaliu considerațiile fizice care au pregătit „descoperirea” cuantelor energetice. Este remarcabil rolul pe care l-a jucat aici termodinamica prin conceptul de entropie. Privind lucrurile de aproape, și realizând neclaritatea care domnea atunci (ale cărei urme există și în prezent) în interpretarea statistică a termodinamicii, se poate aprecia
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
1.Din această cauză le sunt asociate propoziții cu valoare de adevăr.Dacă proprietatea în cauză aparține sistemului cuantic atunci propoziției asociate îi corespunde valoarea de adevăr 1, iar dacă proprietatea contrară aparține atunci propoziției îi corespunde 0. În mecanică cuanta,logica cuantică este un set de reguli pentru a da sens propozițiilor care exprimă principiile teoriei cuantice. Această zonă de cautaresi numele ei au apărut pentru prima data in 1936 într-un ziar,articolul fiind scris de Garrett Birkhoff și
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
eso es" - asta este, exact. 1. În Limba spaniolă se folosește de următoarele forme de pronume relative: "que, quien, quienes, el que, la que, los que, las que, lo que, el cual, la cual, los cuales, las cuales, lo cual, cuanto" ("-a, -os, -aș"), "cuyo" ("-a, -os, -aș"). 2. Pronumele "que" este invariabil că gen și număr: "Él niño que está aquí es mi hermano - Los niños que están aquí son mis hermanos". Antecedentul lui "que" poate fi substantiv (nume de
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
gen și număr cu substantivul care urmează. Se poate referi la substantive nume de ființe sau de lucruri: "El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío". Că sens, este echivalent cu formele "de quien, del cual". 6. Pronumele "cuanto" este variabil în gen și număr ("cuanto, cuanta, cuantos, cuantas"). Formele "cuantos, cuantas" sunt echivalente cu construcțiile "todo lo que, todas las que". Că antecedent pot servi "todo, tanto" sau un substantiv însoțit de "todo" sau "tanto": "Todos cuantos lo
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
Se poate referi la substantive nume de ființe sau de lucruri: "El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío". Că sens, este echivalent cu formele "de quien, del cual". 6. Pronumele "cuanto" este variabil în gen și număr ("cuanto, cuanta, cuantos, cuantas"). Formele "cuantos, cuantas" sunt echivalente cu construcțiile "todo lo que, todas las que". Că antecedent pot servi "todo, tanto" sau un substantiv însoțit de "todo" sau "tanto": "Todos cuantos lo conocen dicen que es inteligente" (Toți care
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
poate referi la substantive nume de ființe sau de lucruri: "El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío". Că sens, este echivalent cu formele "de quien, del cual". 6. Pronumele "cuanto" este variabil în gen și număr ("cuanto, cuanta, cuantos, cuantas"). Formele "cuantos, cuantas" sunt echivalente cu construcțiile "todo lo que, todas las que". Că antecedent pot servi "todo, tanto" sau un substantiv însoțit de "todo" sau "tanto": "Todos cuantos lo conocen dicen que es inteligente" (Toți care îl
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
dezacord cu experiența. Planck (1900) a arătat că dificultatea putea fi ocolită pe baza ipotezei că schimbul de energie între materie și radiație nu se face în mod continuu, ci în cantități discrete și indivizibile, pe care le-a numit "cuante de energie" (în = câtime, cantitate). Einstein (1905) a dus ideea un pas mai departe, postulând că un fascicul luminos constă dintr-un jet de particule (numite apoi fotoni), care reprezintă cuante de energie; pe această bază el a elaborat o
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
cantități discrete și indivizibile, pe care le-a numit "cuante de energie" (în = câtime, cantitate). Einstein (1905) a dus ideea un pas mai departe, postulând că un fascicul luminos constă dintr-un jet de particule (numite apoi fotoni), care reprezintă cuante de energie; pe această bază el a elaborat o teorie cantitativă a efectului fotoelectric, pe care teoria ondulatorie fusese incapabilă să-l explice. O confirmare ulterioară a teoriei fotonului în detrimentul teoriei ondulatorii a venit de la efectul Compton (1924). Analiza experimentelor
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
a cădea pe nucleu. De asemenea, radiația emisă avea un spectru continuu, în contradicție cu rezultatele experimentale ale spectroscopiei atomice, care indicau un spectru de linii cu o structură descrisă empiric de "regula de combinare Rydberg-Ritz" (1905). Preluând ipoteza existenței cuantelor de lumină, completată cu un postulat potrivit căruia energia atomului este distribuită pe nivele discrete descrise de un "număr cuantic", Bohr (1913) a elaborat un model atomic care elimina aceste dificultăți; confirmarea experimentală a existenței nivelelor discrete de energie în cadrul
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]