3,588 matches
-
cuarcului trebuie să-i corespundă un anti-cuarc, neutronului un anti-neutron etc. Așa s-a ajuns să se vorbească de antimaterie, care este un fel de non-materie căreia îi putem spune foarte bine "spirit universal" sau "sfîntul duh" suflînd la nivel cuantic. Problema este că acele detalii pe care teoria le per-mite realitatea le interzice. Așa se face că antimateria nu a fost încă depistată în univers, motiv pentru care, din punct de vedere experimental, universul are o structura asimetrică: doar materie
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
are o structura asimetrică: doar materie peste tot și nici urmă de antimaterie. Și atunci, senzația cu care rămîi contemplînd spectacolul fizicii este că nu mai știi la un moment dat ce e știință și ce e speculație în mecanica cuantică. Căci totul sună ca o feerie în matca căreia nu mai poți separa realitatea de ficțiune. Impresia aceasta este atît de puternică, încît Steven Weinberg, autorul cărții de față, simte nevoia să înlăture posibilele confuzii: Sper că din această prezentare
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
în cartea lui Heisenberg: că vezi în ea cum oameni cît se poate de normali intră deodată într-o precipitare a gîndului. Și devin anormali. Precipitarea e de natură teoretică și gîndul e de sorginte fizică. Zeul lor e mecanica cuantică și dușmanul lor este neputința de a cădea de acord asupra consecințelor acestei mecanici. Și astfel, cuplați parcă la o sursă galvanică de însuflețire interioară, preocupările lor capătă tenta insolită a unei investigații stranii: o investigație căreia îi putem spune
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
că dialogurile nu sunt purtate pe terenul unui acord prealabil. Dimpotrivă, participanții sunt veritabili oponenți, opiniile lor deosebindu-se uneori în mod radical. De pildă, Heisenberg și Einstein nu-și pot armoniza părerile în privința statutului pe care îl are mecanica cuantică. Pentru Heisenberg, mecanica cuantică, așa cum ajunsese să fie elaborată pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, era o teorie închisă. "Închisă" însemnînd că teoria "se închisese" asupra domeniului ei de referință (particulele elementare), epuizîndu-l. Că așadar predicțiile îi
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
purtate pe terenul unui acord prealabil. Dimpotrivă, participanții sunt veritabili oponenți, opiniile lor deosebindu-se uneori în mod radical. De pildă, Heisenberg și Einstein nu-și pot armoniza părerile în privința statutului pe care îl are mecanica cuantică. Pentru Heisenberg, mecanica cuantică, așa cum ajunsese să fie elaborată pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, era o teorie închisă. "Închisă" însemnînd că teoria "se închisese" asupra domeniului ei de referință (particulele elementare), epuizîndu-l. Că așadar predicțiile îi fuseseră confirmate de experiență
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
de așteptat răsturnări de perspectivă. La fel ca mecanica lui Newton, ca electrodinamica lui Maxwell sau ca termodinamica modernă, fizica atomică "înghețase": reprezenta un cîștig stabil, adică o descriere adevărată a unei anumite părți din realitate. Pentru Einstein, dimpotrivă, mecanica cuantică nu era o descriere adevărată, deoarece nu era nici completă și nici riguroasă. O teorie în care întîmplarea joacă un rol atît de important, în care calculul probabilistic nu poate fi evitat și în care cunoașterii umane i se pune
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
o asemenea teorie nu putea să aibă în ochii lui Einstein statutul de descriere adevărată. Mai lipseau cîteva verigi a căror descoperire urma s-o preschimbe într-o cunoaștere riguroasă. Deocamdată însă, la sfîrșitul deceniului patru din secolul trecut, mecanica cuantică nu era pentru Einstein decît o disciplină incompletă ce își aștepta restauratorii. De atunci, deceniile au trecut, verigile lipsă nu au fost descoperite, și totuși mecanica cuantică a rămas o teorie definitivă. Experimentele actuale îi confirmă predicțiile și, deși logica
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
o cunoaștere riguroasă. Deocamdată însă, la sfîrșitul deceniului patru din secolul trecut, mecanica cuantică nu era pentru Einstein decît o disciplină incompletă ce își aștepta restauratorii. De atunci, deceniile au trecut, verigile lipsă nu au fost descoperite, și totuși mecanica cuantică a rămas o teorie definitivă. Experimentele actuale îi confirmă predicțiile și, deși logica minții noastre este incapabilă să-i înțeleagă conexiunile intime, nici un fizician nu o mai critică sub motiv că e perfectibilă. Ne aflăm în fața unei teorii care, intuitiv
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
mai critică sub motiv că e perfectibilă. Ne aflăm în fața unei teorii care, intuitiv vorbind, este ininteligibilă, dar care și-a dovedit eficiența în practică: mare parte din tehnica pe care o folosim azi este construită pe baza legilor mecanicii cuantice. Una din temele curat filozofice pe care Heisenberg o atinge e cea reprezentată de teoria cîmpului. Pentru fizician, cîmpul este matricea originară a întregii realități, unica pînză freatică din care ies la suprafață toate gurile de apă din lume. E
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
care are mereu în minte exigența simetriei și a simplității legilor naturii nu are cum să nu le descopere într-o zi. Sunt fascinat de ideea că simetria este ceva mai profund decît particula. Aceasta se potrivește cu spiritul mecanicii cuantice, așa cum a fost întotdeauna concepută de Bohr. Se potrivește și cu filozofia lui Platon, dar asta nu trebuie să ne preocupe pe noi, ca fizicieni." (p. 217) Tocmai asta e și frumusețea cărții: că deși nu și-au propus asta
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
fără dogma ireductibilității artei la contextul social, sera noastră culturală poate da liniștită ortul popii. Nimic nu ar mai putea fi spus în planul culturii fără a intra sub incidența servituții politice. Pentru Bourdieu, un scriitor e precum o particulă cuantică care se mișcă în niște cîmpuri de forțe care îi determină total traiectoria. Cariera unei astfel de particule scriitoricești nu depinde de calitățile ei - talent, erudiție, cărți publicate -, ci de poziția pe care reușește s-o ocupe în cîmpul literar
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
E uimitor să vezi cum intuiția omului se dovedește neputincioasă în momenul în care pășește în tărîmul dimensiunilor foarte mici sau în domeniul parametrilor foarte mari. De pildă, ce poate fi mai firesc decît să vrei să explici traiectoriile particulelor cuantice prin analogie cu mișcarea bilelor de biliard? Nimic mai lejer și mai firesc. Dar firescul dispare în momentul în care afli că, în logica mecanicii cuantice, dacă lovești cu tacul o bilă, ea se propagă în toate direcțiile de pe masa
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
De pildă, ce poate fi mai firesc decît să vrei să explici traiectoriile particulelor cuantice prin analogie cu mișcarea bilelor de biliard? Nimic mai lejer și mai firesc. Dar firescul dispare în momentul în care afli că, în logica mecanicii cuantice, dacă lovești cu tacul o bilă, ea se propagă în toate direcțiile de pe masa de joc. Din acest moment, înțelegerea ia sfîrșit și nu-ți rămîne decît să dai pagina, căci între imaginea bilei și imaginea evantaiului de direcții pe
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
universului nu există, atunci radiația nu putea evada din univers. Ea a rămas înăuntrul lui și continuă să se propage și astăzi, chiar dacă temperatura ei a scăzut și chiar dacă lungimea ei de undă este de ordinul microundelor. Așadar, toate particulele cuantice provenite din acea inițială explozie sunt vestigii care depun și astăzi mărturie că universul a avut o origine. Totul sună bine și frumos, pînă cînd afli că explozia a fost odată de mult, în urmă cu 14 miliarde de ani-lumină
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
radiația de fond e cumplit de rece, măsurînd doar 2,7 grade pe scara Kelvin. Încă un pic și va atinge pragul morții termice. Și încă o temă: superstringurile, pe românește supracorzile. Ideea de bază a teoriei e năucitoare: particulele cuantice nu sunt puncte deplasîndu-se precum bilele de biliard, ci sunt vibrații difuze care au întindere în spațiu. Ele nu sunt nici unde propriu-zise și nici puncte reale, ci vibrații regionale de mici dimensiuni. Și în plus, ele nu se deplasează
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
anumite valori, că așadar lungimea lor de undă nu variază continuu, pas cu pas, ci prin salturi, de la o valoare anumită la o altă valoare anumită, fără ca între ele să mai încapă trepte intermediare. Altfel spus, materia universului la nivel cuantic nu e continuă și omogenă, ci neomogenă și discretă. În franjuri și falduri, așa arată universul la treapta lui cea mai mică. Există o discreție cuantică a lumii, cuvîntul "discret" fiind luat aici în sens etimologic, ca sinonim pentru "separat
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
fără ca între ele să mai încapă trepte intermediare. Altfel spus, materia universului la nivel cuantic nu e continuă și omogenă, ci neomogenă și discretă. În franjuri și falduri, așa arată universul la treapta lui cea mai mică. Există o discreție cuantică a lumii, cuvîntul "discret" fiind luat aici în sens etimologic, ca sinonim pentru "separat". Tot ce e discret e rezultatul unei separări, al unei segregări, adică al unei discriminări. Particulele sînt distincte și discrete, nu indistincte și nu contopite. Cu
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
Oamenii de știință americani au prezentat o serie de inovații care au capacitatea de a simplifica apariția unei noi generații de computere cuantice, în viitor, ce vor putea să "manipuleze" atomii mai degrabă cu ajutorul microundelor decât cu ajutorul unor lasere complexe. La o scală de ordinul micronilor, atomii și alte particule dobândesc proprietăți surprinzătoare, descrise de fizica cuantică, pe care fizicienii speră să le
Revoluţie în IT: Suntem mai aproape de apariţia computerelor cuantice () [Corola-journal/Journalistic/69249_a_70574]
-
apariția unei noi generații de computere cuantice, în viitor, ce vor putea să "manipuleze" atomii mai degrabă cu ajutorul microundelor decât cu ajutorul unor lasere complexe. La o scală de ordinul micronilor, atomii și alte particule dobândesc proprietăți surprinzătoare, descrise de fizica cuantică, pe care fizicienii speră să le exploateze pentru a crea noi tipuri de computere, ce vor avea viteze de calcul fenomenale, informează . În cazul unui computer clasic, valoarea unui bit este fie 1, fie 0. Un bit cuantic (Qubit) conține
Revoluţie în IT: Suntem mai aproape de apariţia computerelor cuantice () [Corola-journal/Journalistic/69249_a_70574]
-
de fizica cuantică, pe care fizicienii speră să le exploateze pentru a crea noi tipuri de computere, ce vor avea viteze de calcul fenomenale, informează . În cazul unui computer clasic, valoarea unui bit este fie 1, fie 0. Un bit cuantic (Qubit) conține ambele valori în același timp, deoarece un atom poate să se găsească "suspendat" între cele două "stări" posibile. Acest fapt ar trebui să permită efectuarea în paralel a unor calcule multiple. Și mai bizar de atât: este chiar
Revoluţie în IT: Suntem mai aproape de apariţia computerelor cuantice () [Corola-journal/Journalistic/69249_a_70574]
-
de distanța care îi separă. Fizicienii au reușit pentru prima dată să "întrepătrundă" doi ioni (atomi purtători de sarcini electrice), manipulați cu microunde în locul obișnuitelor raze laser, potrivit unui studiu publicat, miercuri, în revista științifică britanică Nature. Pentru viitoarele computere cuantice, "o tehnologie cu microunde miniaturizată, asemănătoare celei utilizate în telefoanele inteligente", ar putea înlocui voluminoasele și costisitoarele instalații cu laser, se afirmă în comunicatul emis de cercetătorii de la National Institute of Standards and Technology (NIST), autorii studiului.
Revoluţie în IT: Suntem mai aproape de apariţia computerelor cuantice () [Corola-journal/Journalistic/69249_a_70574]
-
Autor: Dinu Andreea Iulia Niels Bohr (7 octombrie 1885 - 18 noiembrie 1962), un danez de origine evreiască, a fost unul dintre cei mai de seamă fizicieni ai lumii, implicarea sa în înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice aducându-i, în 1922, premiul Nobel pentru fizică. Bohr a fost profesor de fizică și directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. Fizicianul a fost autorul modelului atomic care îi poartă numele, a adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice
Google sărbătoreşte 127 de ani de la naşterea lui Niels Bohr () [Corola-journal/Journalistic/80948_a_82273]
-
atomice și a mecanicii cuantice aducându-i, în 1922, premiul Nobel pentru fizică. Bohr a fost profesor de fizică și directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. Fizicianul a fost autorul modelului atomic care îi poartă numele, a adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice și s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară. În 1920, Niels Bohr a făcut propria descriere a tabloului periodic al elementelor. Între anii 1920 și 1924, fizicienii Albert Einstein și Niels Bohr, după o primă
Google sărbătoreşte 127 de ani de la naşterea lui Niels Bohr () [Corola-journal/Journalistic/80948_a_82273]
-
după o primă întâlnire la Berlin, deveniseră prieteni, în sensul în care își cunoșteau și își admirau reciproc ideile. În 1924, Bohr, într-un articol redactat împreună cu A. Kramers și J.C. Slater, afirmă că, în cazul unui proces fizic individual cuantic, nu se poate vorbi despre evidență experimentală asupra conservării energiei, impulsului și cauzalității. Un asemenea punct de vedere, evident în contradicție cu viziunea clasică a fizicii, generează - pentru prima dată - un conflict deschis între Einstein și Bohr. În 1936, O.
Google sărbătoreşte 127 de ani de la naşterea lui Niels Bohr () [Corola-journal/Journalistic/80948_a_82273]
-
secolului XX, să formuleze o teorie atomică care ar fi stîrnit fără doar și poate admirația juristului din Edinburgh (David Hume) și a filosofului din Halle (Vaihinger). Cele patru articole din volumul Teoria atomică, scrise în perioada inaugurală a mecanicii cuantice, sunt strigătul de stupoare a unui fizician care vede cum realitatea i se fărîmițează sub ochi, fărîmițarea ducînd la pierderea încrederii în postulatele fizicii clasice. Ceea ce pînă la Bohr era certitudine căpăta o stînjenitoare tentă de ambiguitate efemeră, danezul fiind
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]