81 matches
-
impuse de ea. În mod confuz, refuzau să întemeieze o nouă școală de artă modernă. Lucrurile au explodat la Cabaret. «Cei care sînt cu noi își apără libertatea - explică Tzara. Noi nu recunoaștem nici o teorie. Ne-am săturat de academiile cubiste și futuriste, laboratoare de idei despre formă. [...] Să răcnească fiecare, avem înaintea noastră mult de distrus, de negat. Măturați, curățați!»1) Hans Arp mergea și mai departe spunînd că, în mijlocul «abatoarelor create de războiul mondial, noi căutam o artă elementară
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
avatar al ei. Dar și revenirea la standardul mizerabilist de Cenușăreasă pe scena clubului de jazz, unde M.J. profesează ca waitress & singer deopotrivă are aerul fals al unei operații estetice nereușite cam în felul în care-și aranjează Picasso personajele cubiste, cu ochiul în gură și nasul în loc de pipă. Oricum, după performanța de musical, MJ ne convinge pe toți că trebuie să încerce altceva, poate să dea la o facultate că cu muzica nu ține. Din păcate, MJ are crize referitoare
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
fie una rigidă, simplificatoare, bazată pe interzicerea oricăror elemente figurative. În plus, există inconsistențe. Dacă Miró și Klee sunt excluși pentru „vina” de a nu fi creat o artă abstractă „pură”, atunci de ce fac parte din lista de exponate pânze cubiste târzii de Léger - „Discurile” (1918) - în care recunoști ușor mecanisme industriale sau fotografii de Alfred Stieglitz și Paul Strand care, prin natura acestei arte, nu pot porni decât de la real? Mai mult, artiști pe care Dickerman îi consideră esențiali pentru
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
cézanne-iană la rețele de dreptunghiuri de diferite dimensiuni pictate în culori primare... Există un punct în expoziție din care, rotindu-te cu 360 de grade, poți vedea armonii vizuale de Kupka, Delaunay, Léger. Ultimul a ajuns la abstract prelungind tehnici cubiste. Delaunay a pornit de la impresionism și experimentele de descompunere a luminii ale lui Chevreul. Frantisek Kupka, artist ale cărui compoziții pline de forțe și energii mereu în mișcare nu sunt încă destul de apreciate pentru originalitatea lor, a făcut un salt
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
nouveau, remanențele impresioniste coexistau cu tot felul de academisme, iar expresionismul germano-vienez se învecina subtil cu imensa breșă pe care viziunea plastică a lui Cezanne o făcuse în convenția imaginii. Breșă prin care, într-o bună măsură, au țîșnit experiențele cubiste și marele avînt autoreflexiv al formei plastice. Și toate la un loc, pe lîngă faptul că exprimau o anumită stare de nesiguranță, o dorință imperativă de primenire a limbajului și o trăire individuală și colectivă la limita nevrozei, anticipau moral
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
pulsînd - / broaște îmbrăcate în pielea broaștei învinse // aleargă girafe în flăcări prin visul din oul crăpat / coride cu tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste // oglinzile intră în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat, cum arătam mai sus, a se mărturisi, adică a oferi
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard se compun din cuburile celebrului tablou de Picasso. Deformărilor cubiste operate de Picasso, Bacon le opune deformările organice (mai puțin rigide, mai aleatoare). Extraordinara performanță, și într-un caz, și în celălalt, constă tocmai în salvarea chipului de banalitatea reprezentării figurative, deformările relevând întotdeauna o asemănare mai profundă cu modelul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
un constructor și un vizionar al formelor grele, abia desprinse din amorf, Doina Lie este singurul nostru sculptor gotic, cel puțin printr-o secvență bine definită a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
o diversitate captivantă de idei și stiluri - regizorale și muzicale. Țara de carton și vată i-a inspirat regizorului Emmanuel Flores o combinație de cuburi, de diferite mărimi, la început disparate în spațiu, dar, treptat, asociindu-se și alcătuind forme cubiste ovoidale, dispuse atât pe orizontală, cât și pe verticală, ca în picturile cubiste de după 1900 ale lui Georges Braque - printre ele, Natură moartă cu vioară,, Pahare și sticlă, Valsul violinei, Acoperișuri etc. Muzica scrisă de Cornelia Zambilă a urmat îndeaproape
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
și vată i-a inspirat regizorului Emmanuel Flores o combinație de cuburi, de diferite mărimi, la început disparate în spațiu, dar, treptat, asociindu-se și alcătuind forme cubiste ovoidale, dispuse atât pe orizontală, cât și pe verticală, ca în picturile cubiste de după 1900 ale lui Georges Braque - printre ele, Natură moartă cu vioară,, Pahare și sticlă, Valsul violinei, Acoperișuri etc. Muzica scrisă de Cornelia Zambilă a urmat îndeaproape mișcările și metamorfozele imaginilor, alegând instrumentele adecvate formelor și culorilor, dar și ritmurile
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
că nu a fost un urmaș servil al preceptelor impresioniste ci și faptul că a fost de multe ori mai radical în alăturările de culoare decât pictorii fauvi, că imaginile sale pot fi mai complexe și mai misterioase decât cele cubiste sau suprarealiste. O recentă inițiativă a Muzeului Metropolitan - o primă expoziție consacrată exclusiv scenelor de interior și naturilor statice pictate de Bonnard între 1923 și 1947 - a subliniat din nou originalitatea creației târzii a pictorului francez. Spre deosebire de impresioniști, Bonnard a
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
1865. Am comparat desenul lui Ardan din ediția princeps de la Paris cu autoportretul lui Nadar și am găsit același chip (ceva mai tînăr în carte!). Autoportretele din secolul al XX-lea sînt deja foarte departe de teoria oglinzii: de la cele cubiste, care îl șocau pe Iorga, la cele în chip de diavol, de măști africane, de suveniruri kitsch, unul și unul, bizare sau înspăimîntătoare ca secolul însuși. Brâncuși și Victor Brauner există și ei în antologie. Mărturisesc că nu mă așteptam
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
bălegase în miezul Capitalei. Unde erau troienele de zăpadă care se-nșiraseră de-a lungul trotuarelor? Sau cerul lăptos, coborât de să-l atingi cu mîna? Acum azurul se înălța fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste, cu zeci de terase și terăsuțe, lucind roz în aerul luminos, ale crengilor ramificate, desfrunzite, negre ca smoala, de plopi și de carpeni. În jurul acestor contururi tăioase azurul se dilua până aproape de culoarea pură a luminii, pentru ca imediat mai sus
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult uzată fizic și moral, cu universitățile și bibliotecile lui pe care-nfloresc licheni de o mie de culori și de specii, cu statuile (ah, statuile!) lui încremenitoare, cu Dâmbovița și Colentina ca niște capilare tricotate din colesterol, cu blocurile cubiste din centru cristalizate în jurul locatarilor îmbibați de melancolie, cu femeile lui cu fese tatuate rătăcind randomizat pe străzi umbrite de tei înfloriți, - orașul ar deveni propriul meu corp artificial, l-aș putea numi cu numele meu și l-aș putea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ferestre oarbe. Umblam încet, cu mîinile-n buzunare, gîn-dindu-mă la Cedric și la Vasili, la Albinos și la Herman, la manuscrisul meu fără sens și sfârșit, această carte ilizibilă, această carte... Am traversat în dreptul Romartei, privind, ca-ntotdeauna, spre mansardele cubiste, suprapuse, retrăgîndu-se unele din altele, ale blocului de vizavi de Casa Armatei, și dorindu-mi cu putere să locuiesc acolo, sus de tot, în ultimul cub, sub marea reclamă albastră a C.E.C.-ului, să pot ieși serile pe micul palier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din vedere și-n care știam fiecare fereastră, firidă, țiglă de pe acoperiș și copac, până la cele de mai departe, de pe străzile din spate, case încălecate unele peste altele, amestecate cu crengi contorsionate de arbori și cu fire telefonice, cele mai multe construcții cubiste dintre războaie, cu cîte-un geam rotund ce lumina scara interioară și ferestre dreptunghiulare cu o rafinată, neobișnuită proporție între lățime și înălțime. Mi-aș fi dat și pielea de pe mine să locuiesc într-una dintre ele, cât mai veche și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putea traversa strada. Stătea pe refugiu în orașul ei liniștit, paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suprafață. Aisbergul său este atât de ușor, încît nu numai că nu are o parte sub apă, dar ne așteptăm chiar, din clipă în clipă, să-și ia zborul. Luna sa nu are o față nevăzută, ci, ca în picturile cubiste, își prezintă ambele fețe deodată. Omul Iaru este aidoma poemelor sale: îți dă în fiecare moment totul fără să poți spune vreodată că ai primit ceva. Un dialog cu el este imposibil căci, deși bun ca pâinea caldă și incoruptibil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dorești, cu pipe, cu mărci poștale, cu cărți de joc, cu bucăți de mușama, cu ziare, cu hârtie de tapet”. El propunea nu numai o extindere a posibilităților tehnice ci și a sferei real obiective a picturii. Colajele și montajele cubistilor, ”manifestul etnic al plasticii futuriste” a lui Boccioni, începuturile constructivismului rusesc, ready-made-urile, întregul interes pentru lucrurile banale, fără importanță, chiar gunoaie, produc o puternică scindare între pregătirea clasică a actului de creație și spontaneitatea ce-i ia locul. Realitatea nu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin la fel de mare ca în literatură. Actul oficial de naștere a primei avangarde autohtone se înregistrează abia în 1924, la 15 ani după explozia futurismului italian, la opt ani după Dada și la șase ani de la debutul constructivismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
radicale, a căror compoziție simultaneistă, mereu aflată sub controlul inteligenței artistice, este foarte departe de radicalismul anarhic futurist): „E interesant cred să ne oprim puțin la părerea d-sale asupra futurismului. Se știe că în pictură futuriștii au adoptat principiile cubiste, adică concepția simultană. Prenez l’antologie des dix poètes italiens, parue en 1912: c’est le triomphe du vers-librisme dans la peninsule. ...c’est mieux que le chaos, c’est tout, sauf un art nouveau. Le bric-à-brac, les onomatopées, les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
peste drum de Café Terasse (amănunte memorialistice sintetizate în Tom Sandquist, op. cit). Oricum ar sta lucrurile (folclorul nu poate fi niciodată riguros verificat...), caracterul de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un punct încolo, „academiile cubiste și futuriste”, predicînd spontaneitatea pură, relativismul absolut, refuzul nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă. În toate cercurile de artă străine se știe rolul jucat de Marcel Iancu în propagarea cubismului încă din 1915, după cum se știe că acest mare artist a lucrat primele reliefuri cubiste în Apus. În sfîrșit, prietenul nostru Tristan Tzara, care publica versuri în Chemarea, 1915, a stîrnit apoi întregul curent literar care a dezlipit de învechitul tipic al simbolismului tineretul din Franța, Germania, Elveția și America. Orice tînără revistă din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
consemnare expresivă (trucat postdatată...) a atmosferei, cu amestecul ei de extravaganță provocatoare și snobism novator foarte în spiritul „anilor nebuni”, întîlnim și în romanul Patul lui Procust. Naratorul Fred Vasilescu o întîlnește pe doamna T. (amatoare de mobilă și interioare cubiste, familiară a cercurilor avangardiste...) „la vernisajul unei expoziții colective a unui grup de pictori și sculptori de avangardă... O expoziție foarte frecventată, cel puțin la vernisaj, din pricină că era moda de a fi ostentativ, de a fi neapărat îndreptat împotriva cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu în literatură, aceasta din urmă preluînd — cel mult — unele ingrediente de estetică industrială și de abstracționism purist, geometrizant, cerebral și mecanicist. Tot astfel, cubismul — precursorul constructivismului — a influențat cu precădere pictura, deși s-a vorbit și de experiențe poetice cubiste (Apollinaire). Nu există, oricum, o „literatură constructivistă” propriu-zisă, așa cum există - spre exemplu - o literatură futuristă sau suprarealistă. Căci futurismul are în prim-plan ritmul, viteza de „aparat Morse” a reportajului poetic, iar suprarealismul are în centru imaginea (fantasma) psihică extinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]