77 matches
-
părăsește gruparea "Valetul de Caro"; în martie, participă cu toții la celebra expoziție intitulată ""Oslinîi Chvost"" ("Coada de măgar"), unde Malevici își prezintă lucrările sale "cubofuturiste". Influențat de Fernand Léger, își reduce personajele la forme obloconice și cilindrice sau execută colaje cubiste după modelul oferit de lucrările lui Pablo Picasso și Georges Braque. Malevici elimină perspectiva, așterne suprafețe colorate una peste alta, adună pe pânză materiale diferite, cel mai adesea lipind decupaje de hârtie. În ""Compoziție cu Mona Lisa"" face legătura dintre
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
grosolane. Toate acestea simbolizează renunțarea la vechile canoane ale artei figurative care pe Malevici deja nu-l mai interesează. Suprafețele cromatice par să fragmenteze compoziția lăsând totodată impresia că se suprapun. Acest tablou-colaj este una dintre cele mai frumoase opere cubiste din arta rusă. În tablourile sale fragmentează corpurile în stilul cubiștilor, culorile sale sunt totuși mai aproape de operele futuriste, nuanțe vii cu reflexe metalice. În tabloul ""Un englez la Moscova"", lingura de un roșu strident este simbolul futuriștilor ruși. În
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
Lam a combinat stilurile radicale moderne cu arta "primitivă" a Americii. În timp ce Diego Rivera și Joaquin Torres-Garcia au fost atrași de arta precolumbiană, el a fost influențat de afro-cubanii contemporani. Lam a sintetizat într-o manieră dramatică strategiile suprarealiste și cubiste, prin încorporarea iconografiei și spiritului religiei afro-cubane. Din această cauză, lucrările sale nu pot fi incluse într-un singur curent. El avea credința că societatea se preocupă prea mult de individ și a încercat prin arta sa să prezinte umanitatea
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
(n. 27 august 1985, Vaslui) este o pictorița și muralista cubista română și americană, cunoscută drept „micuța Picasso”. s-a născut la Vaslui, la 27 august 1985, la trei luni după ce tatăl său, Niki Nechita, s-a refugiat din România comunistă, în Statele Unite ale Americii. Viorica Nechita, și mică Alexandra au
Alexandra Nechita () [Corola-website/Science/309205_a_310534]
-
special sublinia valoarea lucrărilor prezentate de artiștii români, accentuând faptul că nu erau cu nimic inferiori artiștilor străini care participau la expoziție. El făcea observația ""Constructivismul domină pe fiecare din pereți, fără însă a oblitera complet analizele expresioniste sau descompunerile cubiste și experimentele coloristice"" Pe lângă acest curent modernist, raționalist, democratic, adept al interacțiunilor spirituale cu întreaga lume, tot în acea perioadă au apărut și diferite curente tradiționaliste, dintre exponenții căreia n-au lipsit, în tinerețea lor, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
scheme geometrice, la cuburi". În anul următor, termenul "cubism" va fi din nou folosit, tot pentru a caracteriza o operă aparținând lui Braque, iar în cele din urmă, în anul 1910, operele lui Picasso sunt și ele apreciate ca fiind "cubiste". Nici Braque și nici Picasso nu au avut vreodată intenția să creeze pătrate sau cuburi, însă acceptă acest calificativ cu valențe inițial peiorative ca termen definitoriu pentru arta lor, la fel cum au făcut la vremea lor și impresioniștii sau
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
lui Marcel Duchamp. Cubismul se va răspândi ca urmare a acestor expoziții, dar de multe ori picturile realizate sunt doar o caricatură a operelor aparținând protagoniștilor acestei mișcări artistice. Dintre cubiștii-imitatori (numiți și "cubisteurs"), mulți nu au înțeles principiile revoluției cubiste. După cum scrie pictorul și criticul italian Ardengo Soffici, "...ei par să deformeze, geometrizeze și cubizeze fără niciun scop și la întâmplare, ascunzând banalitatea lor înăscută și academismul". O excepție o constituie Robert Delaunay, inițiatorul "cubismului orfic" - termen propus de poetul
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
înăscută și academismul". O excepție o constituie Robert Delaunay, inițiatorul "cubismului orfic" - termen propus de poetul Guillaume Apollinaire - care va crea opere absolut originale de inspirație cubistă. Juan Gris nu numai că reușise să înțeleagă și să-și însușească inovațiile cubiste, dar a știut să atragă atenția asupra existenței altor posibilități de exprimare artistică. Printre artiștii din generația următoare, care au recurs la achizițiile tehnice și de concepție ale cubismului, orientându-se ulterior spre alte experimente, sunt de menționat Fernand Léger
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
opțiune artistică de descompunere a obiectului reprezentat într-o mulțime de suprafețe mici, geometrizate (cubismul analitic). Acest procedeu permite prezentarea în paralel a mai multor fațete ale aceluiași obiect pe un singur plan. La începutul anului 1912 Braque realizează sculpturile cubiste, construcții din hârtie. În primăvară Picasso, inspirat de acestea, descoperă colajul ("collage"). Vara următoare, Braque va dezvolta această inovație care va avea ca rezultat tehnica ""papiers collés"". În 1913, la celebra ""Armory Show"" din New York sunt expuse pentru prima dată
Georges Braque () [Corola-website/Science/298172_a_299501]
-
autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit epoca de aur înainteaprimului război mondial
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
al multor tineri pictori și literați. Acolo se întâlnește cu Pablo Picasso și Georges Braque, precum și cu Guillaume Apollinaire, André Salmon și Max Jacob. Juan Gris începe cu adevărat să picteze spre sfârșitul anului 1910, si este cucerit de manieră cubista, concentrându-se pe stilul analitic. Cu ajutorul galeristului Daniel-Henry Kahnweiler, începe să expună la diverse expoziții, mai întâi la Salonul Artiștilor Independenți, împreună cu cercul artiștilor de orientare cubista, apoi la expoziția ""Section d'Or"". Unul din primele sale tablouri îl reprezintă
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
cu adevărat să picteze spre sfârșitul anului 1910, si este cucerit de manieră cubista, concentrându-se pe stilul analitic. Cu ajutorul galeristului Daniel-Henry Kahnweiler, începe să expună la diverse expoziții, mai întâi la Salonul Artiștilor Independenți, împreună cu cercul artiștilor de orientare cubista, apoi la expoziția ""Section d'Or"". Unul din primele sale tablouri îl reprezintă pe Picasso. În vara anului 1913 Gris pleacă la Céret unde îl va întâlni pe Picasso. Pentru Juan Gris începe perioadă cubista sintetică. Împreună cu Picasso și Braque
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
împreună cu cercul artiștilor de orientare cubista, apoi la expoziția ""Section d'Or"". Unul din primele sale tablouri îl reprezintă pe Picasso. În vara anului 1913 Gris pleacă la Céret unde îl va întâlni pe Picasso. Pentru Juan Gris începe perioadă cubista sintetică. Împreună cu Picasso și Braque descoperă noi mijloace de expresie. În tehnică să introduce elemente că hârtia de ziar, tapete și cioburi, realizează așa zisele ""Papiers collés"", din care vor rezulta mai tarziu colajele ("collages"). În anul 1914, în timpul unei
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit epoca de aur înaintea primului război
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
Others”, din care au făcut parte și poeții William Carlos Williams, Minna Loy și alții. În 1913 a avut ocazia să viziteze expoziția de avangardă de la Armory Show. Creațiile artiștilor europeni prezentate la această expoziție, si mai cu seamă cele cubiste și opera lui Marcel Duchamp „Nud coborând pe scări” au fost pentru Ray o revelație. A devenit în curând prieten cu Duchamp și relațiile lor au rămas strânse în tot timpul anilor. Prima sa expoziție personală de picturi, multe din
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
care-i cumpăra o mulțime de lucrări precum și de critici mari ai epocii care scriu despre ea și îi analizează carieră artistică (vezi Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ștefan Nenițescu, Oscar Walter Ciseck). Aceștia descriu opera Ninei și influențele ei expresioniste, cubiste, orfiste, impresioniste, foviste, neobizantine și chiar apropieri de pictură din Quattrocento. A fost o prezență constantă și agreabila la Saloanele Oficiale ale vremii și la alte expoziții de grup, de răsunet în epoca: Artă română, Arta nouă, Grupul nostru, Expoziția
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
care i-a adus ulterior faima peste hotare, în Brazilia. Romeo Storck a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, perioadă în care a fost remarcat pentru desenul și tipul de construcție ”ritmat” ce anunțau preluarea ulterioară a influențelor cubiste. Romeo a început să expună din anii 1920. A lucrat inițial pictură de șevalet în diferite genuri și artă decorativă, pentru a se dedica mai târziu picturii murale monumentale, în Brazilia. Acolo a devenit cunoscut după ce a executat comenzi de
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
Stănculescu, Barbu Nițescu (Paris), Augustin Costinescu, Radu Darânga, pe Valentina Boștină (marea sculptoriță), Doru Covrig, Ion Dumitriu și Horia Bernea. La sfârșitul anului întâi a deschis împreună cu Eugen Stănculescu, fără voia Decanatului, o expoziție pe holul Institutului, cu picturi mari, cubiste, în stilul Picasso. Pantazi a expus și un nud pictat cu cremă de ghete. Amândoi studenții au fost exmatriculați pentru „huliganism” și trimiși un an la „munca de jos”. Eugen Stănculescu s-a angajat ca vitrinier la „OCL Alimentara” iar
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
cu același nume. Eugen Barbu, locuind pe aceeași stradă (“Mihai Eminescu”) și dorind să aibă un cenaclu al lui, aproape de casă, a început să-l critice pe Pantazi, invocând faptul că acesta promovează doar poezia și proza modernă „capitalistă”, picturi cubiste și abstracte, etc. Organele de partid i-au încredințat lui Eugen Barbu cenaclul, sub pretextul că acesta practică proza realistă. Conflictul dintre Valeriu Pantazi și Eugen Barbu a dus la o decimare reciprocă, astfel „Cenaclul lui Barbu” s-a stins
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
orașului, clădirea lui Gočár a fost supusă unor reguli de armonizare stricte care impuneau ca aspectul magazinului să nu intre în conflict cu spațiul istoric. Clădirea folosește astfel stilul de arhitectură barocă într-o formă cubistă, exemplificând astfel „contextualizarea” arhitecturii cubiste. Există mai multe elemente cubiste la parter și la balconul cu balustradă. Primele planuri ale lui Gočár nu au fost bine primite de autoritatea pentru clădiri istorice a Boemiei. Proiectele ulterioare au încorporat mai multe elemente cubiste în clădire. Consiliul
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
fost supusă unor reguli de armonizare stricte care impuneau ca aspectul magazinului să nu intre în conflict cu spațiul istoric. Clădirea folosește astfel stilul de arhitectură barocă într-o formă cubistă, exemplificând astfel „contextualizarea” arhitecturii cubiste. Există mai multe elemente cubiste la parter și la balconul cu balustradă. Primele planuri ale lui Gočár nu au fost bine primite de autoritatea pentru clădiri istorice a Boemiei. Proiectele ulterioare au încorporat mai multe elemente cubiste în clădire. Consiliul Municipal Praga a aprobat planurile
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
astfel „contextualizarea” arhitecturii cubiste. Există mai multe elemente cubiste la parter și la balconul cu balustradă. Primele planuri ale lui Gočár nu au fost bine primite de autoritatea pentru clădiri istorice a Boemiei. Proiectele ulterioare au încorporat mai multe elemente cubiste în clădire. Consiliul Municipal Praga a aprobat planurile, în cele din urmă, pe 4 august 1911. Orientarea modernistă timpurie a lui Gočár (după cum se poate observa în planurile originale ale clădirii) a deschis calea construirii unor noi clădiri cu un
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
balconul cu balustradă în stil cubist au fost folosite în proiectele ulterioare. La fel ca multe alte clădiri proiectate de Gočár, Casa Madonei Negre a fost construită pe un schelet din beton armat inspirat de arhitectura Școlii de la Chicago. Interioarele cubiste s-au dovedit o provocare pentru arhitecți. Utilizarea unui schelet din beton armat a permis existența unor spații interioare mari, fără plafon de sprijin, care au fost adaptate mai potrivit esteticii cubiste. Grand Café Orient, care ocupă în întregime primul
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
armat inspirat de arhitectura Școlii de la Chicago. Interioarele cubiste s-au dovedit o provocare pentru arhitecți. Utilizarea unui schelet din beton armat a permis existența unor spații interioare mari, fără plafon de sprijin, care au fost adaptate mai potrivit esteticii cubiste. Grand Café Orient, care ocupă în întregime primul etaj, fără stâlpi de susținere, a fost o reușită revoluționară în domeniul ingineriei. În unele lucrări științifice, Gočár este descris ca „decorativist” pentru că el a fost în primul rând preocupat de crearea
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
Café Orient este singurul interior cubist ce a supraviețuit în întreaga lume. Fațada clădirii trebuia să se potrivească ansamblului arhitectonic istoric al zonei, iar mai multe modificări în proiectare și cerințele de armonizare au forțat anumite compromisuri în ceea ce privește prezența elementelor cubiste. Fațada se îndepărtează de tradițiile modernă și cubistă la cel de-al treilea etaj și încorporează elemente „străine” în scopul de a potrivi clădirea cu casele din împrejurimile sale. De exemplu, acoperișul seamănă cu acoperișul dublu în stil baroc, iar
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]