115 matches
-
au și recomandat. Și cu acest prilej le-am aflat și numele complet: Mariana Nilsson și Gertrud Hultberg. Capitala ne impresionează dintru început prin curățenia exemplară, armonia dintre clădirile vechi și cele noi, amestecul de stiluri: gotic, baroc, renascentist, clasic, cubist, străzile drepte și uimitor de netede, canalele cu apă limpede și malurile taluzate în piatră, echilibrul între spațiile construite, parcuri, locuri înzestrate cu instalații și aparate diverse pentru joaca celor mici, muzee, catedrale cu turlele înalte, statui din piatră sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Georges Braque, pictate prin procedeul contrastiv al luminilor și umbrelor. Ca în opera oricărui creator de excepție, nimic nu e întâmplător în Patul lui Procust: de pildă, mobilierul vândut de d-na T. este sculptat în cel mai pur stil cubist. "Ascunderea" autorului în spatele "altoiului de suferință" Ladima-Fred explică vălul de mister așternut peste personajele din carte, ca și comportamentul lor contradictoriu. Dacă sensibilitatea și melancolia sunt trăsături comune, în rest, ei se dovedesc a fi caractere mult diferite. Ladima este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Se conturează și un ingenios dialog între variile tipuri de texte, consecință firească a poeticii originale a artistului. O altă consecință a adaosurilor hiperbatice este aceea că romanul Patul lui Procust dezvăluie o structură plastică, mai probabil una arhitecturală. Mobilierul cubist introdus pentru prima dată în București de d-na T. este volumetric pus și mai pregnant în evidență de încăperea puternic luminată natural în care locuiește. Chiar și atelierul de lucru este "o adevărată baie de lumină", în contrast, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Chiar dacă ele nu devin coerente Într-un sens unic, ele păstrează destul de clar o certă coerență interioară... Ovidiu Mircean: Problema e ce se Întâmplă În momentul În care te raportezi la filmul acesta? Dacă Îl percep ca pe un peisaj cubist, să spunem, criticul care Încearcă să refacă imaginea inițială, urmărind discontinuitățile existente În cadrul filmului, fragmentele de sens, rezolvă până la urmă un joc de puzzle. Or, această rezolvare a jocului nu face altceva decât să reducă interpretarea tocmai la reconfigurarea acelui
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decor geometric, asemănător celui figurat pe diademele din fildeș (J. Svoboda, 1997). O reprezentare feminină deosebit de interesantă este și cea de la Petrkovice (fig. 8a): un tors feminin (4,6 cm), în hematit, ce pare a fi opera unui sculptor modern, cubist. Statueta reprezintă, fără îndoială, o tânără fată, ale cărei caracteristici sexuale nu sunt încă bine dezvoltate. J. Jelinek (1988) o consideră, însă, drept o operă schițată dar neterminată, din cauza durității materialului Un obiect rar pentru Gravettian, și anume o gravură
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
profund, doar decalând unghiul de vedere asupra palatelor (privite în curmeziș sau de sus în jos), declinul Vechiului Regim? De ce ruinele lui Hubert Robert anticipează distrugerile revoluționare? De ce Turner prefigurează metaforele focului, înainte de termodinamică? De ce explozia punctului de vedere la cubiști presimte iminenta dispariție a subiectului fondator în științele umane? De ce futurismul este un fascism avant la lettre? Și de ce vedem profilându-se al Doilea Război Mondial în orașele întunecoase pictate de Max Ernst înainte de 1939? De ce istoria artei are, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dacă ești în stare. Dar iată că, la începutul secolului, cinematograful, complicație serioasă, își însușește fictivul și narativul. Sfidează pictura de gen și de istorie pe propriul ei teren. Nu e de ajuns să vezi, trebuie să știi, replică ingenios cubistul. Evacuarea contingentului, repliere în Necesitatea Interioară. Loc pentru abstract. Și pentru fantasmă. Zăcăminte de nepătruns: Forma pură și Inconștientul. Kandinsky și Max Ernst. Odată materialul și temporalul ocupate de imaginea mecanică, arta pune stăpânire pe Spiritual. După Kandinsky, eliberarea. Duchamp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
clandestine și a delictelor de imagine ar constitui o bună introducere la istoria artei. Amatorii de pictură vor regreta, fără îndoială, timpul binecuvântat când un deputat socialist, Jules-Louis Breton, interpela guvernul pentru a denunța scandalul "monstruozităților așa-zis artistice" ale cubiștilor și "nebuneștile extravaganțe și excentricități" expuse atunci la Salonul de Toamnă. Era în 1912. În 1925, comisarul general al Expoziției Art-deco punea să fie acoperit în pavilionul francez un nud de Delaunay. Ce deputat de azi ar cere retragerea unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fotografie a naturii, după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după teoria energetică a materialismului senzualist, ca să sfârșească apoi prin a-l înfățișa în chip de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată. Același proces de degradare se poate urmări în muzică, de la simfonia lui Beethoven la cacofonia stridentă a compozițiilor moderniste; în literatură, de la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ori stilul său, rezultatul este, de obicei, o succesiune de imagini În care regăsim același Conducător. Altfel spus, regăsim Conducătorul pe care Ceaușescu l-ar fi pictat, dacă ar fi avut talent. Deveze ne spune: „Pictorul avea dreptul să fie cubist din momentul În care tabloul său Îl reprezenta pe Conducător coborând scara”1. În opinia mea, cazul lui Ceaușescu este realmente notabil. Cred că, dintre toți conducătorii comuniști est-europeni contemporani cu el (cu excepția lui Stalin), Nicolae Ceaușescu a fost subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ridicând fiecare sus unul din simbolurile comunnismului: secera și ciocanul. 15. Această machetă a unui monument închinat Internaționalei Comuniste a fost realizată între 1919-1929 de către Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge denunț estetic al reprezentării printr-o cenzură belicoasă a proporțiilor. Aici, problematica metafizică reapare sub o înfățișare mai generoasă. Războiul cubist împotriva reprezentării continuă, atunci când nici contemplația iconică a medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub semnătura lui J. Pollock, de pildă, sublimul marchează refuzul încremenirii formelor și visul depășirii perpetue a oricărei limitări. În pictură
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în Visul, unde viziunea onirica se destramă treptat și lasă să apară nemiloasa realitate. Nu mai puțin dramatice, dar foarte diferite din punct de vedere structural, viziunile quasimodiene sunt când punctuale, monoimagistice, cănd fragmentate, întrerupte, discontinue, ca într-un tablou cubist ce se structurează pe o succesiune de scene aparent fără legătură una cu cealaltă. Deseori ermeticul juxtapune imagini disparate, ireale, pentru a spori tensiunea din momentul trezirii. Încărcătură emoțională diferită a visului și a stării de trezire accentuează la Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Caragiale, cărora le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în primul rând artistică, o fixează memorabil. E fascinat de muzee (îi admiră pe impresioniști, însă nu și pe viitorii cubiști și suprarealiști) și de cafeneaua Closerie de Lilas, unul din locurile tradiționale de întâlnire ale poeților și artiștilor. Veneau aici și români, printre care St. O. Iosif și D. Anghel, ultimul fixat într-un portret sugestiv: „acest pachet de nervi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
tabuuri al lui Jarry. Romulus Vulpescu era la vremea aceea un personaj erudit și simpatic. El mi-a dat să citesc Ubu În traducerea lui, pe care tocmai o terminase. Citind textul, vedeam imagini și mă simțeam ca un pictor cubist care lasă culorile să-i transmită energie și să-l inspire. Cuvintele bine traduse deveneau pretexte perfecte pentru improvizații. GB: La Ubu m-a uimit capacitatea ta de a conduce, de a trezi și anima energiile unui grup. De atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare, scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
albume de artă, pornind cu El Greco și sfârșind cu Cézanne și Van Gogh, Rodin - ca să amintesc doar pe cele din seria somptuoasă „Phaidon“. Prin propriile mele înclinații, i-am descoperit pe impresioniști, îndrăgostindu-mă de ei, ca și, treptat, de cubiști, de suprarealiști (albume franceze). Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a schimbat numele în Museo Nacional de Bellas Artes în 1887, iar în 1901 guvernul a decis construirea unui nou sediu. Cu directorul muzeului, mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu...Așa că scopul vizitei, constând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate Muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare, scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Las Cuevas, care i-a dăruit la 1578 un fiu, Jorge Manuel, ce s-a ocupat și el cu pictura. Din cărți am mai aflat că El Greco este cel care i-a influențat cel mai mult pe expresioniști și cubiști, Cézanne și Picasso numărându-se printre datornicii cretanului. După El Greco, uneori mai treceam pe la bătrâna Sinagogă și pe la Catedrala Santa Maria de Toledo, apoi vizitam două-trei magazine de antichități, în căutarea unui "chilipir", și încheiam deplasarea la un mic local
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la orele 14. "Trebuie să ai două idei în cap, spunea Braque: astfel încât una s-o poată ucide pe cealaltă". În Liban, pictorul cubist și-ar fi găsit fericirea. Iar cel care va căuta o a treia idee, pentru a recompune o figură coerentă, va trebui să-și cumpere o vestă antiglonț. 6. Frontiere Și ridicându-se de acolo, s-a dus în hotarele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
schimb, Ioanide al lui G. Călinescu, deși lovit zdravăn de existență, realizează o operă trainică în ciuda încercărilor repetate de a i se pune bețe în roate: o catedrală și un palat comunal cu campanilă. Totul din beton armat. Un dom cubist, zice el. Ce mai face apoi în comunism, în Scrinul negru, chiar nu mai contează. Rivalul lui Ioanide, profesorul de beton Pomponescu, e însă foarte îndoit asupra valorii operei sale arhitectonice și constructive și se și sinucide din această cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de Călinescu: CEC-ul, Cercul Militar, Bufetul de la Șosea nu sunt „oribile” decât în ochii unor radicali și prin excesul de înflorituri al detaliilor. Nici construcțiile lui Petre Antonescu, prototipul ipotetic al lui Pomponescu, nu sunt absurde. După cum, invers, „domul cubist” ridicat de Ioanide sau Palatul Telefoanelor, clădit realmente în epocă, nu au nimic sinistru, deși au șocat publicul epocii. Important este că G.Călinescu are o concepție coerentă și consecventă despre frumosul urban și despre arhitectură, plănuind, o dată cu Ioanide, utopic
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Într-una din săli, o doamnă ghidă plasată într-un semicerc de turiști englezi insistă asupra valențelor tabloului Masturbarea de Salvador Dali. Două bătrânele care o încadrează ascultă cu multă atenție. Renunț, după ce mai străbat câteva săli cu abstracționiști și cubiști. După impactul Prado, ceea ce văd aici mi se pare o palidă replică a modernității, de care acesteia ar trebui să-i fie rușine. Contrastul e prea mare. Din două una: sau căile pe care le-a urmat pictura occidentală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
indispensabil și la tot ceea ce acoperă structura clădirii" -, suprimarea distincției "elitiste" între artă și artizanat (fiecare atelier este condus de un artizan și de un artist aflați într-o strînsă colaborare), adaptarea creatorilor la cerințele societății industriale, etc. Apropiată de cubiști și de reprezentanții artei abstracte, Bauhaus va avea o influență deosebită asupra unei întregi generații de arhitecți și de decoratori, influență exercitată de o echipă de mari artiști (Kandinsky, Paul Klee, Feininger etc.), care va continua încă mult timp după
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]