115 matches
-
ori stilul său, rezultatul este, de obicei, o succesiune de imagini În care regăsim același Conducător. Altfel spus, regăsim Conducătorul pe care Ceaușescu l-ar fi pictat, dacă ar fi avut talent. Deveze ne spune: „Pictorul avea dreptul să fie cubist din momentul În care tabloul său Îl reprezenta pe Conducător coborând scara”1. În opinia mea, cazul lui Ceaușescu este realmente notabil. Cred că, dintre toți conducătorii comuniști est-europeni contemporani cu el (cu excepția lui Stalin), Nicolae Ceaușescu a fost subiectul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Georges Braque, pictate prin procedeul contrastiv al luminilor și umbrelor. Ca în opera oricărui creator de excepție, nimic nu e întâmplător în Patul lui Procust: de pildă, mobilierul vândut de d-na T. este sculptat în cel mai pur stil cubist. "Ascunderea" autorului în spatele "altoiului de suferință" Ladima-Fred explică vălul de mister așternut peste personajele din carte, ca și comportamentul lor contradictoriu. Dacă sensibilitatea și melancolia sunt trăsături comune, în rest, ei se dovedesc a fi caractere mult diferite. Ladima este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Se conturează și un ingenios dialog între variile tipuri de texte, consecință firească a poeticii originale a artistului. O altă consecință a adaosurilor hiperbatice este aceea că romanul Patul lui Procust dezvăluie o structură plastică, mai probabil una arhitecturală. Mobilierul cubist introdus pentru prima dată în București de d-na T. este volumetric pus și mai pregnant în evidență de încăperea puternic luminată natural în care locuiește. Chiar și atelierul de lucru este "o adevărată baie de lumină", în contrast, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în Visul, unde viziunea onirica se destramă treptat și lasă să apară nemiloasa realitate. Nu mai puțin dramatice, dar foarte diferite din punct de vedere structural, viziunile quasimodiene sunt când punctuale, monoimagistice, cănd fragmentate, întrerupte, discontinue, ca într-un tablou cubist ce se structurează pe o succesiune de scene aparent fără legătură una cu cealaltă. Deseori ermeticul juxtapune imagini disparate, ireale, pentru a spori tensiunea din momentul trezirii. Încărcătură emoțională diferită a visului și a stării de trezire accentuează la Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce ar garanta vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind receptorii și le modifică atitudinile, comportamentele, modurile lor de a fi. Acei creatori au intrat în conștiința publică cu nume uneori bizare: futuriști, expresioniști, cubiști, dadaiști apoi suprarealiști. Lista a continuat cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat valențele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat valențele estetice ale micilor cuburi (de aici "cubiști"), ale liniilor curbe sau unghiulare, ale sferei, petelor de culoare etc. Muzicienii au preluat de la grupurile de oameni mai exotici ori din alte surse sonore. Mulți au ținut seama de procesele infrapsihice ale activităților oamenilor, cum sunt cele ce vin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fii-mea, Îmbracă-te aiurea și hai În mahalale. Bă, parcă m-a-nțepat un cuțit direct În corason, că tot ziceai de sezaria, de fidel și de ce ghevara ăla. Zicea ceva și cu un vas etrusc, cu paralelipiped, cică amorul era cubist, n-am prea Înțeles, nu poci cu matematica nici mort, da` refrenul e mortal. Că și sufletul meu e o mahala... Nu știu cum se exprima, mie nu-mi plac mahalagismele. De-aia ziceam de badea și nașu`. Nu luăm niște mici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
profund, doar decalând unghiul de vedere asupra palatelor (privite în curmeziș sau de sus în jos), declinul Vechiului Regim? De ce ruinele lui Hubert Robert anticipează distrugerile revoluționare? De ce Turner prefigurează metaforele focului, înainte de termodinamică? De ce explozia punctului de vedere la cubiști presimte iminenta dispariție a subiectului fondator în științele umane? De ce futurismul este un fascism avant la lettre? Și de ce vedem profilându-se al Doilea Război Mondial în orașele întunecoase pictate de Max Ernst înainte de 1939? De ce istoria artei are, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dacă ești în stare. Dar iată că, la începutul secolului, cinematograful, complicație serioasă, își însușește fictivul și narativul. Sfidează pictura de gen și de istorie pe propriul ei teren. Nu e de ajuns să vezi, trebuie să știi, replică ingenios cubistul. Evacuarea contingentului, repliere în Necesitatea Interioară. Loc pentru abstract. Și pentru fantasmă. Zăcăminte de nepătruns: Forma pură și Inconștientul. Kandinsky și Max Ernst. Odată materialul și temporalul ocupate de imaginea mecanică, arta pune stăpânire pe Spiritual. După Kandinsky, eliberarea. Duchamp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
clandestine și a delictelor de imagine ar constitui o bună introducere la istoria artei. Amatorii de pictură vor regreta, fără îndoială, timpul binecuvântat când un deputat socialist, Jules-Louis Breton, interpela guvernul pentru a denunța scandalul "monstruozităților așa-zis artistice" ale cubiștilor și "nebuneștile extravaganțe și excentricități" expuse atunci la Salonul de Toamnă. Era în 1912. În 1925, comisarul general al Expoziției Art-deco punea să fie acoperit în pavilionul francez un nud de Delaunay. Ce deputat de azi ar cere retragerea unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se păruseră acceptabile la lectură căpătau sub loviturile dese ale riglei lui Horia aspectul cubist al unor palme de școlar. Își Înfigea incisivii-n victimă atît de adînc, Încît de fiecare dată te Întrebai ce-ar mai putea născoci În materie de vivisecție Ruba. Ei, bine, găsea ce. Dacă Horia era agresiv, Radu se instala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că acelor aplaudate block-haus-uri bucureștene le lipsesc terasele, având acoperișuri camuflate în atic: mai plate, e drept, dar gospodăresc făcute, ca pentru o climă deloc mediteraneană. Acestor fațade, camuflând de fapt locuințe de oraș ale protipendadei (care își decorează spațiul "cubist", ca în Patul lui Procust, dar își face conacul neoromânesc sau chiar în "stil românesc de rit spaniol"26) li se poate cu greu concede apartenența la modernism. Ele sunt mai degrabă semnul unei inteligente, snoabe și -încă! - superficiale racordări
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
ridicând fiecare sus unul din simbolurile comunnismului: secera și ciocanul. 15. Această machetă a unui monument închinat Internaționalei Comuniste a fost realizată între 1919-1929 de către Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Apollinaire, extras din poezia sa „Vendémiaire”: „Și-am să mai beau Încă, de-mi va plăcea, universul”. Nu este de mirare că poetul care a spus acest lucru este tocmai Apollinaire, care era atât de apropiat de pictorii din curentul cubist, ai cărui primi reprezentanți au fost Picasso și Braque, artiști ce au descoperit În „artele negre” o altă libertate plastică și o formă pentru ei inedită de a trata formele și volumele. Ceea ce a condus În mod inevitabil ă căci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au și recomandat. Și cu acest prilej le-am aflat și numele complet: Mariana Nilsson și Gertrud Hultberg. Capitala ne impresionează dintru început prin curățenia exemplară, armonia dintre clădirile vechi și cele noi, amestecul de stiluri: gotic, baroc, renascentist, clasic, cubist, străzile drepte și uimitor de netede, canalele cu apă limpede și malurile taluzate în piatră, echilibrul între spațiile construite, parcuri, locuri înzestrate cu instalații și aparate diverse pentru joaca celor mici, muzee, catedrale cu turlele înalte, statui din piatră sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al doilea Război Mondial, păstrânduși astfel mare parte din edificiile arhitecturale istorice. Și trecerea spre un regim democratic a fost făcută la Praga întro manieră mult mai elegantă (Revoluția de catifea). Arhitectura orașului îmbină mai multe stiluri: Art-Nouveau, Baroc, Renascentist, Cubist, Gotic, Neoclasic, Ultramodern. Orașul vechi (Staré Město) este inclus în lista Patrimoniului mondial UNESCO din anul 1992. Renumita Piață Centrală din Orașul Vechi este principalul loc de concentrare a turiștilor în timpul verii. În partea centrală a Pieței se află statuia
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
cînd sînt făcute de bărbați. „Arta lui Picasso - zice el, iar eu am motive să mă gîndesc, prin analogie, la Bacovia - așa de simplă, așa de instructivă și lecțiile ce se degajă din ea se obscurizează, nu numai din cauza termenului «cubist», ci mai ales din cauza studiilor sterile, în care, în loc de a vorbi despre pictură, se vorbește de Poincaré, de Bergson, de a patra dimensiune și de glanda pineală”. Cert, munca e una din temele reflecțiilor lui Bacovia. De altfel, o mare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
curioși - să „recicleze” inteligent informația culeasă prin documentare. O altă echipă a imaginat un dialog temporal între un critic din posteritate și un trio desprins din însăși contemporaneitate mișcării avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența unui arhitect constructivist, „răpit” de o altă echipă) s-au întâlnit în mod bizar, ajungând să își împărtășească unul altuia principiile fondatoare, să-și recunoască
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
albume de artă, pornind cu El Greco și sfârșind cu Cézanne și Van Gogh, Rodin - ca să amintesc doar pe cele din seria somptuoasă „Phaidon“. Prin propriile mele înclinații, i-am descoperit pe impresioniști, îndrăgostindu-mă de ei, ca și, treptat, de cubiști, de suprarealiști (albume franceze). Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cotitură și deschide calea către căutările "impresioniștilor", astfel numiți prin referire la titlul unei lucrări a lui Monet prezentată la expoziția din 1874: Impression, soleit levant.14 Puțin cîte puțin, îndrăznelile impresioniștilor și ale succesorilor lor, care, de la Cézanne la cubiști, propun un nou tip de reprezentare, sînt acceptate. Dar noi avangarde strălucesc în toată splendoarea lor în anii care preced războiul, odată cu crearea Sărbătorii primăverii a lui Stravinski la 29 mai 1913, operele unui Picasso, grupul de la Nouvelle Revue Française
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fotografie a naturii, după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după teoria energetică a materialismului senzualist, ca să sfârșească apoi prin a-l înfățișa în chip de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată. Același proces de degradare se poate urmări în muzică, de la simfonia lui Beethoven la cacofonia stridentă a compozițiilor moderniste; în literatură, de la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
indispensabil și la tot ceea ce acoperă structura clădirii" -, suprimarea distincției "elitiste" între artă și artizanat (fiecare atelier este condus de un artizan și de un artist aflați într-o strînsă colaborare), adaptarea creatorilor la cerințele societății industriale, etc. Apropiată de cubiști și de reprezentanții artei abstracte, Bauhaus va avea o influență deosebită asupra unei întregi generații de arhitecți și de decoratori, influență exercitată de o echipă de mari artiști (Kandinsky, Paul Klee, Feininger etc.), care va continua încă mult timp după
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
apărut în 1954 și este mai ales reprezentată de "noul roman" (Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Marguerite Duras, Claude Simon etc.) prin care opera romanescă devine un joc al limbajului și o recompunere a realității oarecum în maniera pictorilor cubiști, iar în domeniul teatral se exprimă prin autori ca Jean Genet, Eugène lonesco și Samuel Beckett. Ultimii douăzeci sau treizeci de ani au fost marcați atît de efectele perfide ale comercializării, cît și de mediatizarea exagerată care au micșorat numărul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Într-una din săli, o doamnă ghidă plasată într-un semicerc de turiști englezi insistă asupra valențelor tabloului Masturbarea de Salvador Dali. Două bătrânele care o încadrează ascultă cu multă atenție. Renunț, după ce mai străbat câteva săli cu abstracționiști și cubiști. După impactul Prado, ceea ce văd aici mi se pare o palidă replică a modernității, de care acesteia ar trebui să-i fie rușine. Contrastul e prea mare. Din două una: sau căile pe care le-a urmat pictura occidentală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la orele 14. "Trebuie să ai două idei în cap, spunea Braque: astfel încât una s-o poată ucide pe cealaltă". În Liban, pictorul cubist și-ar fi găsit fericirea. Iar cel care va căuta o a treia idee, pentru a recompune o figură coerentă, va trebui să-și cumpere o vestă antiglonț. 6. Frontiere Și ridicându-se de acolo, s-a dus în hotarele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]