557 matches
-
o pânză de ceață, ridicându-se de pe un câmp cu neuroni activi i-a permis ca Între realitate și vis, să-și amintească o Întâmplare din vremea când era jandarm În luptă cu alți dușmani ai poporului. Ancheta doi călugări cucernici și bârdănoși, aduși la post În urma unui denunț despre isprăvi ce nu erau tocmai pe placul „poporului”, Încorsetate În tente politice complicate și de neînțeles pentru Victor Olaru, la vremea aceea. Acesta a Început interogatoriul cu ce știa el mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă în Italia; iar cînd la Roma s-a dorit să se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
autori văd în mitul legăturilor fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor o imagine simbolică a conflictului care a existat dintotdeauna între două tipuri de umanitate: una rea și perversă sau numai nedesăvârșită, născută din seminția lui Cain; cealaltă bună și cucernică, desăvârșită din punct de vedere spiritual, născută din Seth. Acești autori operează o demitizare, în cheie istorică, a datelor povestirii inițiale, nu fără anumite puncte de contact cu credințele gnosticilor sethieni. Trebuie spus totuși că această demitizare n-a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la destule case din Huțulie, portretul lui Franz Ioseph, frumos înrămat, să fie păstrat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare, încă multă vreme după căderea Imperiului, primind, în fiece zi de sărbătoare, ruga smerită a pământenilor. Totuși, prea cucernicul a admis ideea că a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț și tată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce nume urât) pe ring. Și deși totul începu răutăcios, în brațele lui Angi mă simțeam atât de bine, totul trecu și nu puteam să nu -mi facă plăcere mișcările lui rafinate, mângâierile lui cu grijă, apropierea de un bărbat cucernic ce mă purta pe o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
p. 571. 22 Ibidem. 23 Gheorghe I. Drăgulin, op. cit., p. 8. 24 Constatin I. Popescu-Șerboianu, Zece predici duminicale, începând cu Duminica Vameșului și Fariseului până la Duminica Paștelui exclusiv. Teză pentru licență susținută de..., Tip. "Universală", București, 1909, 68 pp. 25 "Cucernica solemnitate de la biserica Sf Silvestru", în Românul, 50, I, 3/16 martie 1911, p. 5. 26 Veniamin Pocitan Ploeșteanu, Biserica Ortodoxă Română din Paris, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1941, pp. 146-147. 27 Lucian Predescu, op. cit., p. 686. 28 Gheorghe Dragulin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce mai căpitan a fost acela! Eduardo Marquina, În Flandra a apus soarele Taverna Turcului Nu era nici cel mai cinstit, nici cel mai cucernic dintre oameni, dar era viteaz. Se numea Diego Alatriste y Tenorio și luptase ca soldat al corpurilor noastre de infanterie tercios viejos În războaiele din Flandra. Când l-am cunoscut, trăia de azi pe mâine la Madrid, lăsându-se năimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
victimele unei Înșelătorii, ori cumpărați. Chiar când era vorba de vechi prieteni și camarazi. Și, de-ar fi fost așa, Alatriste nu l-ar fi condamnat prea mult. Pe vremea aceea, orice lucru de la curtea acelui rege tânăr, simpatic, afemeiat, cucernic și fatal pentru bietele Spanii (plural desemnând și teritoriile de peste mări) care a fost bunul don Filip al IV-lea putea fi cumpărat pe bani; chiar și conștiințele. Și nu s-ar putea spune că ne-am schimbat mult de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am să-ți spun ce știu eu, Bart. Rugăciunea are mai multe trepte, nouă, primele trei „nevăzătoare”, celelalte „văzătoare”, despre care presupun că îți dau posibilitatea să vezi cu ochii sufletului, cu ochiul minții... Așa spune Serafim Alexandru, omul acela cucernic și înțelept, îmi închipui, dar eu, ca discipol al lui Descartes, care am fost învățat să mă încred în realitățile strict logice și materiale, am anumite rezerve... Arm îl privi cu indulgență, ca pe un copil care își ignoră propria
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de ajutor atunci când avusese nevoie și care îi dăruise apoi toată dragostea ei, lui și numai lui - într-o oră cât într-o viață întreagă. , într-un sărut, cât în ani de sărutări... Și zici că omul acela înțelept și cucernic..., Serafim Alexandru, dacă i-am reținut bine numele, trăiește la mănăstirea Cernica?... rupse el tăcerea într-un târziu. Aș vrea să-l cunosc și eu, dacă se poate. Arm îl asculta surâzând, apoi întrerupându-l cu fața iluminată de un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lor estetizantă. în ciuda aparențelor amenințătoare și severe, acțiunea cinegetică descrie, la Vladimir Streinu, un ritual cvasireligios: Cu flintă grea, cu tolbă și corn la cingătoare, Pășesc în văzul lumii la cruntă vînătoare. Rămas însă de poteri, sub catarămi și zale, Cucernic, un călugăr grijește de-ale sale. Eu țin de al acelui Sfînt Hubert moale cin: Văd cerbul, plec genunchiul, las pușca și mă-nchin. Poetul percepe pădurea ca un templu, iar jugaștrii, paltinii și arinii ca pe niște frați ai
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
și săgeți/ Sau fierul să-l ridici asupra mării/ De griji - și să le curmi? Să mori: să dormi/ Atât; și printr-un somn să curmi durerea/ Din inimă și droaia de izbeliști/ Ce-s date cărnii, este-o încheiere/ Cucernic de râvnit. Să mori, să dormi,/ Să dormi - visând, mai știi?" (trad. de Leon Levițchi și Dan Duțescu.) Întrebarea e o formă a vieții, pentru că punem întrebări doar cât trăim. Răspunsuri, însă, putem da și după moarte: ființa noastră spirituală
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
sine însuși. Dincolo de mesajul lor civic, multe din aceste poezii, au o rezonanță profundă, exprimînd un adevăr general uman, îmbrăcat într-un limbaj pe cît de simplu, pe atît de percutant: "Era forfotă mare/ de steaguri și de lozinci./.../ Trebuia cucernic să le sărutăm poala roșie/ ca pe odăjdia preoțească./ Nu eram liberi. Năzuiam numai spre slobozenie,/ tainic cîntînd: Libertate, vei fi partea mea de Hristos..." L-am întîlnit pentru prima oara în 1986, în perioada perestroikăi, la Moscova, unde am
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
dau la iveală erudiție vastă și contact intens cu tainele lumii. Pofta intelectuală și elogiul vieții l-au făcut extrem de "comunicativ", chiar din mănăstirea de la Rohia. Totuși, s-a ferit ca de foc de coterie, ba chiar de omeneștile și cucernicele spovedanii. Omul-știe-tot a evitat ieșirea în fața cortinei și s-a exilat pe teritoriul îndoielii și "nesiguranței". Zburdălnicia lui stilistică stă sub regimul simplității, al judecății deslușite și al unei atitudini: "}inuta reprezintă hotărârea, soluția, arta de a trăi și a
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
proprii despre sine și divinitate.” (p. 9) Dar ce legătură au „ideile despre sine și divinitate” cu critica literară ? Ar însemna ca noul canon, la crearea căruia Cernătescu pune umărul acum, să adune, de-a valma, scriitori veritabili și grafomani cucernici. Din fericire, nu se-ntâmplă așa. Culmea, dar toți cei prezenți în cuprinsul Literaturii luciferice, (excepție făcând Nicolae Milescu Spătarul) există și în Istoria călinesciană! Începând cu Budai- Deleanu și sfârșind cu Călinescu însuși! Atunci? Unde e anunțata schimbare de
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
mai târziu, în 1903. Nu în luptă dreaptă, cum scrie izvodul oficial, au murit strămoșii, ci de sete de vin: „Deci luați învățătură,/ Regilor, în viitor:/ Dac-aveau ce soarbe dacii,/ Poate și-azi trăiau săracii.” Neculce, nici el foarte cucernic, e răstălmăcit în Cetatea Neamțului. Timpul, spațiul și legenda se deformează, de dragul unei istorii nu întotdeauna vrednice: „Rex atunci: - «Vă tai grămadă!»/ Dar a stat cu mâna-n sus,/ Căci aminte și-a adus/ Că-i e teaca fără spadă
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
zăbovea în hol plimbându-și privirile în jur și în tavan și informându-l pe Stephen, care-l îndemna să iasă afară, că se găseau în Camera Comunelor a vechiului parlament irlandez. - Stephen, Dumnezeu să ne ajute, a adăugat el cucernic, să ne întoarcem gândul la oamenii care au trăit în acele timpuri, Hely Hutchinson și Flood și Henry Grattan și Charles Kendal Bushe și să-i comparăm cu noii conducători ai Irlandei de azi, din țară și din străinătate. Păi
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
lumea. A o trata ca pe o compensatoare atracție. Din nou intervine o indirectitate, prin apelul la angeologie (întreaga poezie în chestiune e suprasaturată de îngeri, nu la modul la care înaripatele făpturi făceau act de prezență, sub semnul gravității cucernice, în versurile ortodoxiștilor, ci cu un rost exclusiv ornamental; o superfetație estetă): "Culcarea lucrurilor un heruv / Sfîșietor o cîntă dintr-un tub, / Aeru-i strîns cu grijă în dulap, / Împăturit de cel mai blînd seraf, / O, prin unghere îngerii fac liberi
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
de nimic". Nu uciderea criminalului devine un scop, ci o pedeapsă care reclamă nimicul, încarcerarea sa la o fermă izolată în munți, beneficiind de un regim uman de detenție, însă înconjurat de tăcerea obstinată a unui gardian trist și aproape cucernic în tortura pe care i-o aplică. Romanța câștigă din nou în fața realității. Cum spuneam, Esposito realizează că romanul său este neîncheiat, își revizitează iubita, pe Irene, dar și trecutul, uzând magic de privilegiul scriitorului de a alege sfârșitul pe
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
icoane. Numai că, scrie Kenneth Radu, „pentru părinții Anniei, una era să părăsească pământul strămoșilor lor și cu totul alta să lase în urmă temeiurile mitologiei și ale psihologiei lor. Nici tatăl ei, Samson, nici mama ei, Rahila, creștini ortodocși cucernici, nu și-au abandonat, la suirea pe vapor, credința religioasă, atitudinile culturale și superstițiile imprimate genetic." Imigranții români erau „mai curând primitivi decât moderni, cu mințile modelate de un ritual bisericesc minuțios cu rădăcini în Imperiul Bizantin și într-un
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
a considerat că se face risipă și a poruncit ca banii care erau de prisos să fie transferați la spital. Și, pentru că era nevoie, el a construit mai multe spitale pe care le-a pus sub conducerea a doi preoți cucernici. Ioan a cercetat registrele iconomului și, găsind că unele cheltuieli nu se făceau în folosul Bisericii, a cerut ca acestea să fie sistate.22 Celor bogați le adresează exortații la mărinimie, dărnicie și modestie, în același timp mângâind și îmbărbătând
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
zgâlțâit de tremuriciul nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton, el va încerca, pe rând, până ce, de bine de rău, își va fi potrivit mutrei sale ceva. În vremurile cucernice de altădată, sutana preotului și gluga călugărului slujeau ades ca deghizament celor urmăriți de oamenii stăpânirii. Uniforma militară a oferit și ea imunitate și pricopsire păcătosului recrutat prin cârciumi și taverne. În zilele noastre, gama transformărilor posibile a rămas, cu
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]