1,631 matches
-
s-a înțeles cu fata și fata a simțit că ar fi ușor de dus, să-l lege la ochi, să-i încuie inima, să-i facă zăvor sufletului, și că ar fi bine să se facă cât de grabă cucoană și să pună mâna pe Gicu care e gata să se facă peste câteva luni popă, că e bine să fi preuteasă și să-ți spună toată lumea "săru mâna!" Și zis și făcut, așa se întâmplă! Dar vezi că nu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
de gingășie", ascunse în alcătuirea de beton. De pildă, primele zile ale lunilor de primăvară. "Ce-i un mărțișor pentru străinul de București?" Prea puțin contează (,în privința mărțișoarelor, istoria e mută, și găteala zilei de martie o poartă domnișoarele și cucoanele cu seninătatea artisticei ignoranțe"), cîtă vreme "cum o să fie el sau cum n-are să fie, o săptămînă întreagă toată lumea serioasă și gravă a umblat după mărțișoare, cel puțin în București, patria adevărată, pe cît se pare, a micului birlic de
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
această lipsă totală de efecte ieftine și de artificii, te făceau să uiți că ai în fața ta doi oameni, era artă coborâtă de sus, din cer. Mai târziu am mai ascultat aceste două capo d’opere cu mult răsfățul de cucoane, violonistul Jacques Thibaud, pianistul francez Alfred Cortot, însă erau amândoi departe de desăvârșirea celor doi titani. Yassaye mai figurează ca solist al unui concert simfonic, cântând concertul de Beethoven. Însă deja în repetiția generală, o durere rebelă de dinți îi
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
desfășurarea întregii sărbători a bucuriei - peste tot lume în sărbătoare, flori, entuziasm! Cel dintâi își făcură intrarea într-o trăsură a la Laumont, principesele Elisabeta, Mignon și Ileana. Bucuria revederii fu mare, fiecare și-o manifesta în felul său! O cucoană elegantă, care sta aproape de mine în balcon, exclamă cu mare mulțumire: „În sfârșit, iată și Elisabeta se fardează”! Eu drept să spun, eram prea fericită să-mi revăd elevele regale, ca să mă opresc la „detalii”! După aceea urmară militari călări
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
îndelung. În cele din urmă, zise: Există un singur animal care să fie și mare, și deștept. Te fac profesor la Berlin, un Hegel al zilelor noastre." Zis și făcut. Șoarecele ajunse profesor vestit; jurnaliștii îi luau interviuri, studenții și cucoanele îi cădeau la picioare. Își savura din plin celebritatea, dar îi era frică să nu observe careva că în adâncul sufletului rămăsese tot șoarece. Ba se temea chiar că într-o bună zi va veni o mâță care să-i
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
face atât de atractivă cariera de politician? Ne împiedică meschine interese de a nu ne lăsa jecmăniți? Atât de egoiști am ajuns, în acest veac de crasă materialitate? Ne apasă conștiința morala comună? Dar câte ultragii n-a suferit această cucoană fanată căreia îi ia vântul voaleta? Oare cum e mai bine? Sărac și bolnav, în grija statului depășit de sarcini și care mai presus de orice vrea să fie lăsat în pace, sau bogat și sănătos, cu abonament la cea
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
brațe pe 8". Își face loc un snobism, am zice de bună calitate, adică refrigerat, purificat prin exactitatea observației și finețea expresiei: "Ieri la Constantă lumea bună se cocea în magazine și, catre seară, pe bulevard, de-a lungul țărmului, cucoanele elegante se perindau cu fetele crispate ale unora care n-au prea reușit în viață, etalînd în îmbrăcăminte o varietate bufona. Provincia balcanică zăpăcita de jurnalele de modă pariziene da cele mai neverosimile rezultate!". Pantofii scumpi și eleganți stau pe
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
la o școală obișnuită, și tocilara Hermione, premianta de la academia de magicieni, trăiesc de fapt pe același pămînt. Vrăjitori înveșmîntați în mantii colorate și bărbați în costum și cu servietă pășesc pe aceleași străzi; bufnițe-postași, profesoare deghizate în pisici și cucoane certărețe trec zilnic una pe lîngă cealaltă. Dacă nu bagi bine de seamă, te poți nimeri în trenul care duce la Hogwarts, școala de scamatorii, în loc să ajungi la Manchester. Fantasticul, o spune Rowling, pe-nțelesul tuturor, dar mai întîi de
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
-și conteni zborul până târziu. Neputința nu și-o ierta. Se sculă într-un târziu și se Se odihni pe creanga unui pom de la marginea îndreptă prin întunericul nopții spre cimitirul unde drumului ce ducea spre locuri neștiute. fusese îngropată „cucoana”. Razele dimineții îl îndemnară la drum. Zbură la fel Simțea că numai din cauza ei se întâmplase totul de ușor pe deasupra satelor și câmpiilor, până când așa cum simțise cu multă vreme înainte durerea ajunse deasupra unui oraș mare. bătrânului Constantinidis în fața neputinței
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
să înconjoare multă vreme că lucrurile nu erau pe placul vecinilor și mulțimea de clădiri, dar oboseala și foamea îl hotărâră nici a celor care se uitau într-un anume fel după să pătrundă deasupra orașului. Curând se dovedi că „cucoană” pe stradă sau atunci când mergeau la se înșelase. Nicăieri nu se zărea ceva de mâncare. plimbare. La început acceptase s-o însoțească prin Zări un stol de porumbei, fâlfâindu-și aripile pe toate locurile pe unde se ducea „cucoana”, dar
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
că „cucoană” pe stradă sau atunci când mergeau la se înșelase. Nicăieri nu se zărea ceva de mâncare. plimbare. La început acceptase s-o însoțească prin Zări un stol de porumbei, fâlfâindu-și aripile pe toate locurile pe unde se ducea „cucoana”, dar după deasupra unei clădiri înalte. Se alătură, încredințat că ce văzu ce văzu, începu să fugă către casă, lătrând va găsi ceva. Coborâră pe terasa unui bloc înalt. În furioasă pe aleea pustie. Bătrânul Constantinidis îi cușca porumbeilor nu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
în trupul însetat de zborul întoarcerii. Se apropie de porumbel. Albeața penajului îl făcu să Pașii se opriră. Aparțineau unui bărbat tânăr, în blugi. și amintească de albeața femeii zărite-n grădină. Privi porumbelul câteva clipe, săltă acoperișul Fusese oare „cucoana”? capcanei, introduse mâna prin deschizătură și-și apropie N-avea de unde ști și nici cine-i spune. Sângele ce degetele răsfirate de trupul tremurând al păsării. O apucă începuse a-i păta albeața trupului o irita la fel ca năframa
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
care lumea din Berceni și nu numai o numește popular „la Big”. Autori: Cătălin Cincu și Alexandra Sîrbu Odorizante și șervețele umede. La prima vedere, taraba lui nea Gelu pare foarte încărcată. „Se mai oprește din când în când vreo cucoană care mai ia un șervet, să se șteargă pe mâini, da’ în rest mai nimic”, spune ofticat proprietarul. Probabil că lumea nu este încântată de odorizantele care-ți sar în ochi de cum ieși de la metrou și par o copie fidelă
BIG Berceni, paradisul contrabandei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22142_a_23467]
-
grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului", de ultimul tramvai cu cai, "care oprea grațios la scară în fața casei, cînd cucoanele noastre, cu rochii împiedicate și cu pălării "cloche", îi făceau semn vizitiului, ridicînd umbreluța lor de mătase și cu mîner lung de baga", de ultimii sacagii, "cu lumînărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigînd
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau, La Bruyère sau Racine, va face să se reaprindă aproape peste două veacuri disputa dintre alți clasici și alți romantici, de la 1830, odată cu bătălia pentru Hernani. Ceea ce avea
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
și cu grimase de Postelnicu, exhibându-și naivitatea și clamându-și inocența: "Năstase e vinovat! El a dat ordinele! El ne-a obligat, noi n-am știut nimic!") a devenit un stil de guvernare. Mai mare rușinea să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ turnându-și cenușă în cap și promițând, cu vehemența Linei Ciobanu și a Suzanei Gâdea, că nu vor mai exista abateri de la linia... premierului și că vor pune ordine în haosul pe care tot dânsele
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
Că ministresa n-are în descrierea fișei de post astfel de atribuții, probabil că nu interesează pe nimeni în România, unde dacă nu faci câte un abuz pe minut înseamnă că ești moale și incompetent. Infinit mai grav e că cucoana pedeseristă a eliminat unele nume, dar le-a păstrat pe altele după criterii ce țin, probabil, de idiosincrasiile, dar și de interesele politice ale domniei sale. Prost sfătuită (dac-a sfătuit-o cineva!) sau incapabilă să gândească cu propriul cap, d-
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
într-o stare sufletească de regret final cînd, pe stradă, întîlnindu-l pe Caragiale, dramaturgul îl întreabă " De ce ești, măi, așa de sinistru?", la care poetul răspunde eliberat " Am și de ce! M-a apucat miezul nopții ascultînd literatura proastă a unei cucoane" și îl anunță că a doua zi pleacă la Iași. Romanul e aproape izbutit. Dar nu era deloc acel Eminescu spre care năzuise timp de treizeci de ani Lovinescu. Ediția aceasta a romanului Mite e îngrijită de dl Ion Nuță
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
mai puțin, la sigur că m-aș îndrăgosti de dvs., pe cuvînt!" Și fusese eliberată imediat, și nimeni nu se mai legase de ea după aceea mult timp. Variantă. Madam G. povestește altfel întîmplarea, auzită de fapt de la o altă cucoană, madam Fifi. Iată însemnarea riguroasă, pe un ton diferit: " Ancheta se transformă într-o declarație de amor. - Ce ochi adînci aveți și ce limpezi - culoarea puștilor de vînătoare (textual, excelent!). O țeavă gri ca oțelul, am tras și eu odată
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
mai e dată și cu ruj!". După ce pleca din prăvălie constata că la o hârtie de cincizeci primise rest ca de la douăzeci și cinci, dar nu mai avea curaj să se întoarcă. În autobuz era admonestată că a atins cu plasa ciorapii cucoanei bătrâne sau înjurată că se înghesuie în meseriașul băut. În locurile publice pe unde o duceau formalități ale vieții era tratată mereu ca o tembelă; când dădea de un om amabil, recunoștința ei nu mai avea margini. Simțea pur și
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
că vom importa mâncare din străinătate, de ce nu se spânzură domnia sa de ramurile vreunui căpșun miciurinian? Pentru asta îl plătim gras? Ca să ridice expresiv umerii pe la telejurnale aranjate și în emisiuni comandate de la "centru"? Minciuna continuă să fie în România cucoană mare. Așa am pornit în 1990, așa continuăm. Se behăie demagogic despre egalitate și democrație. Ce egalitate e aceea în care unii români sunt mai egali decât alții? Cred că zece ani de uz și abuz al legii 42, a
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
Ce obicei prost parfumat,/ ce pă-cat, ce păcat/ că spre adoratele noastre/ expediem cuvinte,/ în gură înfigîndu-le/ impertinenții crini,/ parșivele roze,/ indecentele orhidee - plozi/ din străvechi familii regale!/ Ce păcat, ce păcat/ că metafora ni se fîțîie/ ca o prețioasă cucoană/ și ne transformă poezia/ în dichisită ichebană!/ Ce păcat că atunci/ cînd sensibilitatea noastră/ dă să fiarbă,/ nu punem la butoniera poeziei/ doar un singur fir de iarbă!". Firul de iarbă de la butoniera poeziei e chiar primul semn al glisării
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
ceea ce, n-ar fi prea departe de adevăr, dacă nu am lua însă în considerare suflețelul, un pic ordinar. Totuși, în raport cu alții, complexat cum este, pare să fi înaintat ceva în lectura producțiunilor autorului lui Bubico,... mânca-i-ai coada, cucoană!... De pildă, s-ar putea ca cineva să fi fost atent chiar și la Câteva păreri, articolul de la pagina 31 al ediției monumentale Opere, 4. Publicistica. întâi că un cititor de astăzi, ca să înțeleagă uneori articolele lui Caragiale, ar trebui
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
răstoacă nu-i hârjonești nevasta nici în joacă nu poți să știi de-ntors te miruiește n-avea habar că-n vară o vădană l-a nimerit la gârlă despuiat spălându-și goliciunea de băiat și-a cam poftit ca orișice cucoană dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate de ce îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia c-o înving fiorii stupit-a-n sân și s-a întors în fugă ispita
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
jupân Dumitrache și consoarta, ispitiți insistent de recent despărțita Zița, cumnata negustorului? Tot de lăsata secului... N-au liniște mai mult de un sfert de ceas, până se pomenesc cu „un ăla, un bagabont de amploaiat” care se ține de cucoane. De aici, începe comédia, pe care Dumitrache i-o relatează lui Ipingescu, apoi acțiunea în forță pentru apărarea onoarei de familist. Preferința pentru lăsata secului poate să decurgă din aceea pentru carnaval, unul domesticit, coborât la înțelegerea mahalalei. Înainte de post
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]