110 matches
-
cu ciubucul în gură și cu fesul pe ceafă, uitîndu-se melancolic la priveliștea ce se întindea sub ochii lui. În aceasta curte se născuse Iorgu. Să ne familiarizăm cu casa întreagă în simpla ei frumusețe și cu copilăria eroului nostru. Cuconul Vasile Creangă era bogat și om bun de suflet. Oamenii din satul lui și din cele-nvecinate povesteau că el are-n pivniță poloboace de irmilici și dimerlii de galbeni, dar - lucru ce se-ntîmplă rar - nime nu-i bănuia aceasta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar. Astfel era și arătarea curții lui Creangă, la a cărei componenți caracteristici vom reveni mai târziu. Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca el trebuia să fie o fericire - și ea ghicise adevărul. - Lui i-i mult mai bine decât mie, el acolo va găsi pe mama, va avea cu cine vorbi - numai eu n-am pe nimene-n lume. În fața lui ședea cuconul Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șerpișorii sinilii cu smântână". Ca într-un curriculum vitae, iată-l creionându-și singur identitatea: "Mă numesc Julien Ospitalierul. Am treizeci de ani. / Duc o viață destul de retrasă la țară (...). / Și prieten nu-mi este decât detectivul Arthur". Parcă vorbește cuconul Vichentie dintr-o povestire sadoveniană! Vara, Ospitalierul cultivă "levănțică" și așteaptă "diligența poștală o dată la cinci săptămâni / s-aducă scrisori". Urmează lunecarea în paradox și derizoriu: în patul Ospitalierului "nu au dormit decât struguri și boi diafani"; leneșilor melci, el
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aflat tot la fereastra castelului, de data aceasta recită Sara pe deal. Înainte de a trece această poezie prin trei versiuni, poetul și-a luat note de peisagiu seral, în proză, în Geniu pustiu și mai ales în narațiunea intitulată provizoriu Cuconul Vasile Creangă: "Abia sara, cînd satul devine centrul vieții pămîntului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie cîmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite, pe jumalțul cel adînc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ieronim spațiul edenic-insular se lasă greu accesat eforturile sale pot fi conotate drept obstacole în calea inițierii Cezarei insula i se revelează, într-o descoperire fără căutare. Recurgem la intratextualitatea transprozastică și amintim că Eminescu descrie în proza [La curtea cuconului Vasile Creangă] același sistem de cercuri concentrice care ascunde miezul paradisiac, un tablou în tonuri de naturalețe, inocență și mit fie și personal ; e drept, tot neacreditat din punctul de vedere al criticii genetice, ca și "o amintire din copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fie traversată de râuri circulare ce reprezintă bineînțeles Timpul. [...] Eminescu asigură, în cadrul mitopo(i)eticii sale, situarea în centrum mundi prin conceperea universului ca cerc24, sferă sau ca roată" (Cimpoi: 2007, 24). Imaginea redată de hipotextul extras din [La curtea cuconului Vasile Creangă] poate fi, la rândul ei, hipertext pentru un fragment din poemul Copii eram noi amândoi. Din corespondența intratextuală a celor două secvențe rezultă rolul ciucălăilor cu stuf: să facă zid securizant în jurul centrului. (h2e) Adesea la scăldat mergeam
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
forme d'un tableau ou d'une histoire qui développe une analogie initiale. (10) Aucune limite n'est fixée à la longueur de l'allégorie qui peut se prolonger sur l'ensemble d'une oeuvre]. 54 În proza [La curtea cuconului Vasile Creangă ], visul copilului prea lucid pentru joc și povești conotează sursa posibilă a unor adevăruri revelate: "Și totuși erau vise în cari el credea cu evlavie visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
autobiografică. Astfel, băiatul de familie bună primește o scrisoare de la tatăl său, prin care este înștiințat că va fi luat de la internatul la care învață de către Constantin, vizitiul familiei, pentru a-și petrece vacanța pe moșia părintească. Drumul fiind lung, cuconul trebuie să facă un popas, pentru a înnopta la curtea boierului Grigore Talpan, descrisă, în expresia lui G. Călinescu, "gogolian" (1982: 432). Acolo, eroul va petrece o noapte de pomină. Ca și în cealaltă nuvelă terifiantă a sa, Sfântul Andrei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Sfântul Andrei, descoperim indicații auctoriale bine disimulate, prefigurând emoția puternică a eroului. Astfel, realizând că au depășit cu mult locul stabilit pentru odihnă, Constantin își avertizează stăpânul că nu este potrivit să se întoarcă din drum. Nepăsător la superstiții însă, cuconul nici nu vrea să audă. Noaptea, în întuneric, orice urmă de curaj îi dispare, mai ales în fața asaltului susținut al elementelor naturale dezlănțuite. (Temerile îi fuseseră alimentate, în prealabil, de istorisirea babei Axinia, care redă, în formă romanțată, îngrozitorul sfârșit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
utilizată ca titlu în literatura română modernă destul de des. O regăsim și la Slavici în titlurile câtorva nuvele de început: Domnul Istrat Gorăuț, Paraschiv Ciulic. Proza lui Eminescu excelează în astfel de cazuri: Ioan Vestimie, Părintele Ermolachie Chisăliță, La curtea cuconului Vasile Creangă. La Creangă descoperim că porecla capătă în titlu o poziție privilegiată, e vorba de Moș Nichifor Coțcariul, Ivan Turbincă, Harap-Alb, Moș Ion Roată și Unirea sau Moș Ion Roată și Vodă Cuza. Și Slavici o consideră un cod
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
își exprimă nemulțumirea vis-a-vis de conferințele cu învățătorii rurali din județul Iași. În raport, numele institutorului de la Școala de băieți nr. 2 din Păcurari este scris „V. Creangă”, aceasta probabil din cauza personajului ce-l preocupa atunci în schița La curtea cuconului Vasile Creangă. Înainte de a-l cunoaște personal, Eminescu luase cunoștință de opera didactică a lui I. Creangă, atunci când transcrisese raportul redactat de Samson Bodnărescu despre Metoda nouă. În acea vară se întâmplă marea lor apropiere. M. Eminescu, îngândurat, și amărât
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Sergiu Dan și Romulus Dianu, nuvele, povestiri, însemnări de călătorie trimise de Sărmanul Klopștock, Lucreția Petrescu, Mircea Damian, F. Aderca, Anton Holban, Tudor Mușatescu, Aureliu Cornea, George Scrioșteanu. Mai apar fragmente din piesele Omul cu mârțoaga de G. Ciprian, Sminteala cuconului de Mihail Sorbul, Mitică Popescu de Camil Petrescu, Acord de Vintilă Russu-Șirianu, Greva încornoraților de Mircea Ștefănescu, Papagalii de Const. Rîuleț, o scenetă de Valeriu Mardare. După ce, la începutul lunii februarie 1929, Camil Petrescu și apropiații săi părăsesc U.l.
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
minute: “două scuturături zdravene în Transilvania”, notează un preot pe o carte religioasă. * Dintr-un manuscris al unui diac, Petrache Venin, “sluga dumneaei Coniții”, aflăm: “însemnat-am ca să se știe de cînd au răposat dumneaei cucoana Anastasia Spătăreasa, soția dumnealui cuconului Ioniță Hurmuzachi, la leat 1793, noiembrie 28, sâmbătă spre duminică, la 2 ceasuri din zi, în care zi s-a întâmplat și un cutremur foarte mare, la 6 ceasuri din noapte. Și au ținut cutremurul 25 de minute. Și până în
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
considerat protectorul Bisericii Catolice în Orient - arătau mult respect și bunăvoință față de misionari, iar celor care se aflau în capitală le dădeau și de mâncare. Diverși domnitori (Radu Șerban, 1602-1611; Alexandru Iliaș, 1616-1618; Gabriel Movilă, 1616-1620; Radu Mihnea, 1620-1623; Alexandru Cuconul, 1623-1627) au conces Bisericii Catolice și misionarilor diferite privilegii, ca scutirea de biruri, de dijme și de alte taxe, la care erau supuși locuitorii țării, inclusiv preoții și călugării ortodocși. Sf. Congregație de Propaganda Fide și chiar Suveranul Pontif Urban
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
portretul tânărului Eminescu cu portretul unui personaj din Aur, mărire și amor? Nu știu, dar ipoteza unei comparații nu mă scandalizează câtă vreme autorul vorbește, în genere, despre tipul melancolicului. A transpus Eminescu atmosfera familiei Eminovici în povestirea La curtea cuconului Vasile Creangă ? Iarăși, nu știu și nici nu am mari neliniști din această cauză, dar pot să accept o discuție despre viața familiei Eminovici câtă vreme discuția se bizuie pe fapte doveditoare. Este ceea ce reușește să facă, în fond, Valentin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace48. În sufletul poetului sună clopoțelul copilăriei despre care vorbea Giovanni Pascoli ori Esenin. Nicăieri atmosfera ipoteșteană nu este surprinsă în toată amplitudinea ei ca în acest fragment din proza La curtea cuconului Vasile Creangă. Descrierea este plină, rotundă și polisată ca sculpturile lui Brâncuși; un text care crează senzația că te topești în el, lăsând departe orașul cu toate ale sale și cultura majoră; un text care sugerează cu subtilități infinitezimale să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n pătrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca 22. În fapt, descrierea din proza cu titlul La curtea cuconului Vasile Creangă nu este altceva decât incinta gospodăriei ipoteștene, identificată ca atare în documente de arhivă. Organizarea ei arhetipală este remarcată de Eminescu însuși, în încheierea paragrafului citat: Aceasta este arătarea stereotipă a satelor și curților, fără privire la modificațiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere 292. La fel se întâmplă și în proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, când amestecul dintre schimbarea numelui foarte cunoscut Iorgu, fratele mai mare al poetului, cu trăsăturile lui Ilie, în care se contopesc propriile năzbâtii ale copilăriei fabuloase ipoteștene, devin caracteristici ale personajului transfigurat al prozei; există în acest pasaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nedumerirea lui, copilul părea că aude glasul ei cel dulce și încet. Tristețea din imagini răzbate peste tot: Vedea pe mama lui plângând într-un colț de fereastră, țiind spasmotic cu mâna o perdea albă315... În proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, chipul mamei este pe cât de veridic, pe atât de credibil, chiar dacă unele trăsături, conform calapodului creației eminesciene, apar translate în opusul lor: Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de fereastră, țiind spasmotic cu mâna o perdea albă315... În proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, chipul mamei este pe cât de veridic, pe atât de credibil, chiar dacă unele trăsături, conform calapodului creației eminesciene, apar translate în opusul lor: Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
El mă strânse în brațele sale. Capul său era mai alb, creții de pe frunte și brazdele din față mai adânce, iată toată schimbarea ce-o băgai de seamă la el. Om bun de suflet așa cum apare în proza La curtea cuconului Vasile Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, dar avea o înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
clandestin. Subterfugiul reflectă psihologia bărbatului angajat sentimental de voie, de nevoie, și pentru care relația amoroasă și femeia Împovărează. „Un negustor băcan, foarte deștept, partizan hotărât și neascuns al conservatorilor” e supus unui boicot de către liberali, un boicot inițiat de către cuconul Iancu, din cauza opțiunilor lui politice; e, În fapt, un boicot În mare parte doar oficial: „liberalii, pentru a nu-și călca jurământul și totdeodată a nu se lipsi de trufandalele și delicatețele conservatorului, nu-i mai călcau În prăvălie, dar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
călca jurământul și totdeodată a nu se lipsi de trufandalele și delicatețele conservatorului, nu-i mai călcau În prăvălie, dar trimeteau om să le târguiască fără a spune pentru cine.” (Politică și delicatețe). Abil, negustorul o determină pe „cucoana lui cuconul Iancu”, care „e tot atât de celebră pentru mesele-i de gală ca și pentru eleganța ei.”, să intre În prăvălie și, „Îmbătată de atâtea bune emațiuni”, să-i cumpere: „două chile de icre moi, trei bucăți camembert, un kilo
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cu triologia Iubim (1941 1943) revăzută în 1970. Redăm mai jos un capitol din romanul Iubim în care scriitorul surprinde elementele principale din istoriografia acestei localități folosind informațiile oferite de numeroși cercetători. Capitolul XI” Cei doi eroi, Neculai Brateș și cuconul Stejărel se sfătuiesc să plece la Cotnari. Urcându se în trenul d e Hârlău, continuă un dialog început din gară.: „Numai că nici într-o parte nu bei vinul de Cotnari, Cotnarul acela pe care-l știu eu și care
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]