110 matches
-
se poate face agricultură și fără să cultivi porumb. Ar putea fi o crescătorie de cai, care necesită furaje „de rasă”, o livadă, o vie, orice altceva. Nu trebuie să ne întoarcem la agricultura de pe vremea cucoanei Sofița și a cuconului Vasilică. S sperăm că „ferma” lui Mitruț va fi un bun exemplu și pentru alți investitori, ca s nu rămână pământul în paragină. Anexe Mărturii despre întâmplări de demult Moș Vasile Vasilaș (Costănoiu), născut în 1903 în cătunul Filipeni spune
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
portretul tânărului Eminescu cu portretul unui personaj din Aur, mărire și amor? Nu știu, dar ipoteza unei comparații nu mă scandalizează câtă vreme autorul vorbește, în genere, despre tipul melancolicului. A transpus Eminescu atmosfera familiei Eminovici în povestirea La curtea cuconului Vasile Creangă ? Iarăși, nu știu și nici nu am mari neliniști din această cauză, dar pot să accept o discuție despre viața familiei Eminovici câtă vreme discuția se bizuie pe fapte doveditoare. Este ceea ce reușește să facă, în fond, Valentin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace48. În sufletul poetului sună clopoțelul copilăriei despre care vorbea Giovanni Pascoli ori Esenin. Nicăieri atmosfera ipoteșteană nu este surprinsă în toată amplitudinea ei ca în acest fragment din proza La curtea cuconului Vasile Creangă. Descrierea este plină, rotundă și polisată ca sculpturile lui Brâncuși; un text care crează senzația că te topești în el, lăsând departe orașul cu toate ale sale și cultura majoră; un text care sugerează cu subtilități infinitezimale să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n pătrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca 22. În fapt, descrierea din proza cu titlul La curtea cuconului Vasile Creangă nu este altceva decât incinta gospodăriei ipoteștene, identificată ca atare în documente de arhivă. Organizarea ei arhetipală este remarcată de Eminescu însuși, în încheierea paragrafului citat: Aceasta este arătarea stereotipă a satelor și curților, fără privire la modificațiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere 292. La fel se întâmplă și în proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, când amestecul dintre schimbarea numelui foarte cunoscut Iorgu, fratele mai mare al poetului, cu trăsăturile lui Ilie, în care se contopesc propriile năzbâtii ale copilăriei fabuloase ipoteștene, devin caracteristici ale personajului transfigurat al prozei; există în acest pasaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nedumerirea lui, copilul părea că aude glasul ei cel dulce și încet. Tristețea din imagini răzbate peste tot: Vedea pe mama lui plângând într-un colț de fereastră, țiind spasmotic cu mâna o perdea albă315... În proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, chipul mamei este pe cât de veridic, pe atât de credibil, chiar dacă unele trăsături, conform calapodului creației eminesciene, apar translate în opusul lor: Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de fereastră, țiind spasmotic cu mâna o perdea albă315... În proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, chipul mamei este pe cât de veridic, pe atât de credibil, chiar dacă unele trăsături, conform calapodului creației eminesciene, apar translate în opusul lor: Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
El mă strânse în brațele sale. Capul său era mai alb, creții de pe frunte și brazdele din față mai adânce, iată toată schimbarea ce-o băgai de seamă la el. Om bun de suflet așa cum apare în proza La curtea cuconului Vasile Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, dar avea o înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cum sunt acele fete și de se poate merge mai departe. Delegatul, ajungând la Coburg, dete în casă de patru ștrengăroaice cu părul încă pe spate, călare pe patru domni care fă ceau astfel curse prin salonul cel mare. Înmărmurirea cuconului Iancu trebuie să fi fost strașnică, protocolar și pedant cum era dânsul, dar pesemne că fetița cea de a doua, pentru care venise, știu să-l cucerească și să-i inspire un raport favorabil, căci tratativele începură, fură duse repede
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am pus la o vorbă la un păhar de vin și ne-am adus aminte de toate celea. Veni vorba despre Marioara doamna și despre prunc și zise el că tot n-a fost mesia jidovăsc. {EminescuOpVII 304} [LA CURTEA CUCONULUI VASILE CREANGĂ] 2255 Pe când țara de jos a Moldovei e semănată numai de coline cari, arate primă vara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare, niște mușunoaie mari și negre, în țara de sus colinele devin dealuri și văile? râpe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu ciubucul în gură și cu fesul pe ceafă, uitîndu-se melancolic la priveliștea ce se întindea sub ochii lui. În aceasta curte se născuse Iorgu. Să ne familiarizăm cu casa întreagă în simpla ei frumusețe și cu copilăria eroului nostru. Cuconul Vasile Creangă era bogat și om bun de suflet. Oamenii din satul lui și din cele-nvecinate povesteau că el are-n pivniță poloboace de irmilici și dimerlii de galbeni, dar - lucru ce se-ntîmplă rar - nime nu-i bănuia aceasta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar. Astfel era și arătarea curții lui Creangă, la a cărei componenți caracteristici vom reveni mai târziu. Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca el trebuia să fie o fericire - și ea ghicise adevărul. - Lui i-i mult mai bine decât mie, el acolo va găsi pe mama, va avea cu cine vorbi - numai eu n-am pe nimene-n lume. În fața lui ședea cuconul Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
L. Viardot, rămân simple notații de diletant, deși autorul lor pare să fie un bun observator al realităților sociale și omenești. El literaturizează stângaci, cu toate că are darul de a se exprima bine în scris, dovadă publicistica sa politică ori nuvela Cuconul Petrachi Sgangură (pentru al cărui personaj titular i-a servit de model chiar tatăl său), cu o anume precizie și individualitate a stilului. A mai tradus, făcând apel la versiunile franceze care circulau în epocă, din Lermontov, Tolstoi și Dostoievski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
vodă cu caftan, dându-i domniea la Moldova” - Anonimul Brâncovenesc) sau descendenți ai unor înalți și influenți funcționari de la Poarta turcească („Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi Mării sale, doamnei Ilinca cu Scarlatache, cuconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc, cinstit-au întâi cu dregătorie pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care contribuie cu versuri aproape număr de număr. Cu proză colaborează Aurel Lambrino, Adrian Pascu, Enric Furtună (un fragment din romanul Meletie jidovul) și Sandu Teleajen (secvențe din romanul Umbră și vis), acesta din urmă fiind și semnatarul scenetei Buzunarul cuconului Todiriță. Dacă, în afara unor recenzii și note incluse în rubrica intitulată „Cărțile”, critica literară este cvasiabsentă, în schimb P.m. cuprind câteva comentarii eseistice pe teme filosofice sau de ideologie socială. Se publică traduceri din Serghei Esenin (poemul Cățeaua, în versiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288621_a_289950]
-
autobiografică. Astfel, băiatul de familie bună primește o scrisoare de la tatăl său, prin care este înștiințat că va fi luat de la internatul la care învață de către Constantin, vizitiul familiei, pentru a-și petrece vacanța pe moșia părintească. Drumul fiind lung, cuconul trebuie să facă un popas, pentru a înnopta la curtea boierului Grigore Talpan, descrisă, în expresia lui G. Călinescu, "gogolian" (1982: 432). Acolo, eroul va petrece o noapte de pomină. Ca și în cealaltă nuvelă terifiantă a sa, Sfântul Andrei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Sfântul Andrei, descoperim indicații auctoriale bine disimulate, prefigurând emoția puternică a eroului. Astfel, realizând că au depășit cu mult locul stabilit pentru odihnă, Constantin își avertizează stăpânul că nu este potrivit să se întoarcă din drum. Nepăsător la superstiții însă, cuconul nici nu vrea să audă. Noaptea, în întuneric, orice urmă de curaj îi dispare, mai ales în fața asaltului susținut al elementelor naturale dezlănțuite. (Temerile îi fuseseră alimentate, în prealabil, de istorisirea babei Axinia, care redă, în formă romanțată, îngrozitorul sfârșit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și alte cîteva). Ferească Dumnezeu însă ca femeia să fie urîtă, pentru că atunci, de sub pana lui Hogaș se ivesc făpturi teratologice (Anica, fata gușată); o suită de portrete șarjate vor fi și cele cîteva încercări de nuvelă produse de Hogaș (Cuconul Ioniță Hrisanti, Duduia Marieta). Cu o asemenea percepție asupra umanului, nu e de mirare că scriitorul și-a făcut din singurătatea absolută un țel suprem. Revelația din capitolul Singur pare a fi fost, concomitent, fizică și spirituală. În fața naturii calme
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
lăsa un bilet laconic fetei pe care n-o atinsese niciodată. Lirismul aspru, misterul moral pe care le observa Henri Zalis la Ramuz, sînt deopotrivă atribute ale personajelor lui Sadoveanu. Înfrînți fiind, cei doi eroi își găsesc alinarea în natură: cuconul Bogdănut consolîndu-se cu amintirea sărutului domnesc la schitul Pîrcălabului, Farinet aruncînd în aer grota care îl adăpostește pînă în ultima clipă. Aici doi scriitori se despart cu adevarat. Charles Ferdinand Ramuz, Farinet sau banii falși, traducere de Barbu Cioculescu, Ed.
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
apropia, solemnitatea cuprinde treptat scrisul heliadesc; Revoluția și mai ales exilul au însemnat, pentru proza lui Heliade, renaștere a stilistică. Stilul său suferă o alterare spectaculoasă, în sens neologic, oracular și retoric, evocînd cu totul altă lume decît aceea a Cuconului Drăgan. Însuși mediul lingvistic nou, cu deosebire francez, în care Heliade s-a mișcat după 1848, a avut probabil partea lui de contribuție; e vorba însă mai degrabă de o evoluție naturală, de o decantare stilistică treptată. Latențele de solemnitate
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Neculce, poantele ale lui nenea Iancu. Rău o pățesc Kantacuzinii, vîrîți în încurcate dușmănii de familie. Rețin un fragment de autobiografie, în legătură cu înainte pomeniții vel-boieri: "Bunică-mč, muma tătîni-meu, fiind soră cu Safta Pășcănița, muma logofătului Iordache Pașcanul vară primară cu cuconul logofăt Ioniță Conta, ce-i zice Ciubrică, bunul vornicului Iancu, vornicul Alecu și spatariul Elisei și cneazul Costache Butelcă, acel ce n-are ce mînca." Dicteu automat cu rubedenii. Fiindcă pomeneam de Neculce, de cronicari, priviți motivul nemeritatelor zădărnicii: "Urechi
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
circula însă o altă sintagmă, care a ieșit între timp din uz, foarte apropiată de om de treabă, dar cu un sens divergent: om al trebii. O găsim la Heliade Rădulescu, în portretele sarcastice Bată-te Dumnezeu (Cuconița Drăgana) și Cuconul Drăgan: „Boierul dumneaei, nu știu cum îl cheamă, dar e om al trebii, scoate lapte din piatră"; „era un neiculiță de minune, om al trebii, scotea lapte din piatră, pupa pe român în bot și-i lua din pungă tot". Și mai
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
înșeuieze în chingă de fier și luând într-o mână barosul și în alta tesla, coborî dealul grădinii, ca să ajungă mai repede în drumul mare. Și se întâmplă ce nu ar fi ieșit să se întâmple din gândul dintâi al cuconului Nicu. Curtea boierească află mai târziu, spre amurg, de cele ce se făcuseră între brazdele răscolite. Fusese un tărăboi întreg, o groaznică hăcuială de-o parte și de alta, între tată și fiu. Ajuns între rapițe, Năsturel a prins să
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
la Brătescu- Voinești, mai sigur decât la oricare alt prozator român. Descoperirea scrisorilor lui Mateiu către Boicescu, așa de lipsite de reținere, adevărate modele de șarjă anti-moralistică, nu se poate să nu dea de gândit celui care a citit Canonul cuconului Dinu Matraca, proza cea mai licențioasă iscălită de vreun scriitor până la Brătescu- Voinești, revelează și umorul la acest scriitor mai complex decât se crede; bonomia și acel haz câteodată chiar trist îl caracterizaseră încă de la începuturile sale literare. Avantajul de
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]