130 matches
-
Virgil Gheorghiu, care ține o vreme și cronica literară, și D. Murărașu. Sporadic semnează Nichifor Crainic (Fondul muncii), C. Barcaroiu, N. Crevedia (proza Din pățaniile lui Vasile Tăgârțan). Pentru scurt timp gazeta dispune de o pagină de satiră și umor, „Cucurigu”, redactată de Ion Manu. R. se ocupă și de popularizarea operei lui D’Annunzio sau a pictorului Löwendal, dar, în general, partea politică, de orientare naționalistă, o copleșește pe cea literar-artistică. M.Pp.
RASARITUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289138_a_290467]
-
viță nobilă și Moțatu’ ăsta care mi-a scăpat de câteva ori din ghiare, de fapt l-a salvat Grivei, se crede privighetoarea pădurii. Ia uite cum se împăunează...(cocoșul își desface aripile și se rotește în jurul său, cu un cucurigu lung și „armonios”?!) Ce să fac, să înhaț un pui și să fug? Da, altă soluție nu- i. Vă arăt eu ce-i rockul! Deși îmi este o foame de lup, nu vreau s-o supăr pe Raluca. Când eram
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Ba nu, nu mereu. — Am stat acolo și am mai stat la Pavilion Henri-Quatre din St. Germain. Mereu spuneai că-ți place acolo. — Dragostea-i un morman de bălegar. Și eu sunt cocoșul care se urcă pe el ca să facă cucurigu. Dacă trebuie să pieri tu, ți se pare necesar să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ei și vreo două butelcuțe de poșircă, din care tot trăgeau pe rând. Văzând că e trecut de patru și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se trezească, bărbații pitiți printre tufișuri Începură să cânte cucurigu. Cucurigu fu acompaniat de o vioară. Babulea Însă nu dădea semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se scufunda În adâncul fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau În grajduri și cocoșii din sat cântau zi și noapte cucurigu. Clopotele băteau În surdină, lumânările se răsuceau În sfeșnic și aerul se umplea de șoapte și voci pe care le auzea doar moartea... ...La drept vorbind, spunea bătrâna, răposatul Tihon Își meritase pedeapsa, căci spre bătrânețe Începuse să dea târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui coroană vui, transformându-se Într-o pâlnie arămie, care atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fuseseră atinse de privirea lui. După ce terminase de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu palma deshisă peste ceafă. „Vezi, dacă ești lacom”, zise el. Și atunci Oliver, ridicându-se cât era el de lung În picioare și Îndoindu-și și dezdoindu-și spinarea, bătu de cîteva ori din mâini și Începu să cânte cucurigu. „Totuși, există un oarecare adevăr și-n Satanovski”, conchise el după ce se liniști și se așeză la locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de bere ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și el un cucurigu lung cât zilele de post, Îi făcu complice din ochi lui Bikinski. Pe moment, pictorul se pierdu cu firea. Nu cumva trebuia să se prezinte la secție pentru un „interogatoriu de rutină”? Colonelul Geană Îl suprinse de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu. De bucurie, masterandul Lawrence sări Într-un picior, intonând un cucurigu prelung cât toate zilele. În curând, umanitatea va Îmbrăca o nouă haină. O nouă lumină va cădea din cer. Și tot din cer va veni un nou Mesia, care va scăpa lumea de grija zilei de mâine și de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un cucurigu lung (deja mijeau zorile) sau un scurt lătrat de câine, dar dinspre locul unde stătea masterandul se auzea doar foșnetul unor frunze uscate, pe care le Împrăștie vântul de pe o parte În alta a coridorului. Se poate că, totuși, masterandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu jumătate de glas, când ceilalți deja nu mai erau atenți la ei doi. Ținând-o pe Lorenza În continuare de după umeri, se Întoarse pe trei sferturi către sală și zise rar, pe tonul cuiva care spune un adevăr evident: „Cucurigu”. 51 Când, bunăoară, vreunul din Creierele cele Mari, Cabalistice vrea să-ți spună ceva, să nu crezi că-ți spune lucru ușuratic, sau lucru vulgar, sau lucru de toată mâna, ci un mister, un oracol... (Thomaso Garzoni, Il Theatro de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
operațiunea de strângere și eutanasiere a tuturor găinilor din sat. Gospodarii nu s-au împotrivit și au crezut că e bine să predea de bunăvoie producătoarele de ouă și carne și pe bieții cocoși care trezeau spre dimineață satul cu cucurigul lor și peste zi cu concertul dat prin curți. Numai tușa Vasilica s-a împotrivit cât a putut în fața celor cu halate și măști la gură, dar n-a avut încotro. Badea Geluțu, soțul ei, pensionar de ceva vreme, cititor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
într-o casă străină ? Și-acu îi e foame. Îi vine leșin, nu alta, de-abia o ține picioarele când trece pe dalele strâmbe din curte, până la intrarea din spate. P aici, pân spate, intra când sta ele sus, la cucurigu, și urca scările pân-la mansardă. Urca și madam Ioaniu, și nu zicea nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în casa lor, chit că-i înghesuise la cucurigu și jos băgase chiriași peste tot. Până la urmă, tot a scăpat ele de chiriași, da degeaba a scăpat : dac-a plecat Tudor, băiatu, casa lor, după ce moare ei, Ivona și cu bărba-su, o s-o ia Statu. Chiar Ivona i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
termina tot, îi da mă-sa mare voie să plece. Și se scula el de la masă și se repezea iar la carte. Tot dă-i și dă-i, și citește, și scrie, el știe ce făcea la el, acolo, la cucurigu, că le mai dase o cameră mare și-una mică jos, și sus, la cucurigu-l lăsase numa pe băiat. Pe Tudor. Acu era mai mulțumite, că se făcuse băiatu mare și-avea camera lui, un’ să-nvețe. Și p-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
masă și se repezea iar la carte. Tot dă-i și dă-i, și citește, și scrie, el știe ce făcea la el, acolo, la cucurigu, că le mai dase o cameră mare și-una mică jos, și sus, la cucurigu-l lăsase numa pe băiat. Pe Tudor. Acu era mai mulțumite, că se făcuse băiatu mare și-avea camera lui, un’ să-nvețe. Și p-ormă seara-ncepea să vie prietini d-ai lui, colegi de școală, ei știe de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă-sa și bunică-sa casă, și-o mai avea și cristale și covoare, las’ să-l îmbrobodească ! Și l-a-mbrobodit că, pân-la urmă, a luat-o ! Da pân s-o ia, a mai urcat ea, Anca, mult și bine la cucurigu. Sta ei, vorbea, râdea și cine știe ce prostii mai făcea p-acolo. — Nu fac nimic, madam Delcă, zice madam Ioaniu. Nu fac nimic, fumează ca șerpii, toți, și aduce unul dintre ei o sticlă, și beau băuturi tari, cum e moda
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în primitorul apartament al lui Savin Bratu din blocul „Casata“ distrus la cutremurul din ’77, acasă la Florin Mugur, lângă biserica Sf. Spiridon Nou, la poa lele dealului Mitropoliei, la Agopian, în zilele de Sf. Ștefan - în casa lor de la cucurigu, vizavi de cinematograful Cotroceni - la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]