379 matches
-
Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de tufe Înalte de măcieși, pruni pitici și cucute uscate. Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el amenințător și atunci copilul Întindea mâna spre haina tatălui său să verifice dacă nu cumva distanța față de el crescuse, trăgea sfios
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
războiul de 100 de ani, fără tratate, fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic întuneca oglinda, roua dimineții de mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pe la 10, era de smoală și-n ugerul stâncilor. Mai întâi, cobora întunericul în vârfuri, apoi pe coroană, pe tulpină, pe cetina, noaptea în rădăcini era leagăn: Doamne, întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era tăiat de albia unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea precipitată a căldurii, pîrÎul umflat urla din toate puterile. Era un canal de scurgere săpat de localnici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a gloriei care-i conduce, în pierdere, și pe unii, și pe alții, oglindită strania putere a vorbelor nespuse. A unor cîntece de iertare, fără melodie și fără vers. Ispășirea unei singurătăți de neajutorat nedornic de ajutor: "La cules de cucută merge fiecare,/ pe drumul ascuns, la ceas potrivit." (Recoltă). Sînt, așadar, rosturi despre care nu băgăm de știre, praguri peste care ne trece pasul nostru de defilare, dar de care, odată și-odată, ne lovim. Credința că micile chibzuințe apără
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
deopotrivă a timpurilor și spațiilor, a organicului și anorganicului, a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete pasteur picură cucuta zilei pe limbile frunzelor / alunecă formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter / într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete". (Asalt II ). Sau: "Viscerele și pieile tăbăcite, foițele de piersică / ale obrajilor sunt disecate și rearanjate sub microscop" (Text din
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
copil: „Oameni să se iubească / S-a mai văzut, / Dar cine a văzut cum se iubesc / Două cotlete? // Pisici să se iubească / Pe acoperișuri s-a mai văzut, / Dar cine a văzut / Cum se iubesc două chifle / Din aluat fraged?” (Cucuta). Pentru a comunica mai cu efect o astfel de disponibilitate sufletească (totalității cosmice îi corespunde o gamă ce se vrea cît mai largă a reacțiilor umane), Adrian Alui Gheorghe își compune adesea imaginile pornind de la mic la mare, de la miniatural
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
îl „predau" pe autorul Poveștii lui Harap-Alb. L-am recitit integral cu alți ochi, cu altă experiență de viață și de lectură și, în loc de notițe pentru două ore de curs, m-am trezit scriind cu cerneală verde, parcă stoarsă din cucuta crescută în curtea părintelui Voicescu, un caiet studențesc de dictando într-o vacanță de iarnă. Mă întreb dacă lectura de atunci și de azi mai păstrează ceva din inocența citaniei dintâi.
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
strângere de fonduri pentru Muzeul Național Elenic din Chicago, fiind folosiți magistrați de renume din SUA. Socrate a fost condamnat la moarte de judecătorii atenieni pentru nerecunoașterea zeilor și coruperea tinerilor, dându-i-se să bea o fiertură otrăvitoare din cucută. Procesul a fost recreat acum în SUA, cu ocazia unei ceremonii de strângere de fonduri pentru Muzeul Național Elenic din Chicago, fiind folosiți magistrați de renume din SUA. Procurorul a fost Patrick Fitzgerald, renumit în America pentru cazurile în care
Socrate, rejudecat după 2.400 de ani. Vezi ce au decis juraţii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/65062_a_66387]
-
albe și parfumate, de-aici primindu-și numele. Toate părțile ei conțin toxine, unele dintre ele având proprietăți halucinogene. Acest lucru a dus la crearea unui ceai folosit ca drog recreațional, care poate duce la moarte consumat în cantități mari. Cucuta Crește pe câmpuri și pe marginea râurilor sau lacurilor. Are flori mici și albe grupate în buchețele. Rădăcina este extrem de otrăvitoare cauzând decesul aproape instant. Este responsabilă de moartea filozofului Socrate, obligat să bea otrava făcută din această plantă. Trestia
Cinci plante care te pot ucide by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/65916_a_67241]
-
sau Cleomenes care, într-un acces de nebunie, își înfige o sabie în trup. Nu lipsesc crimele: Zenon din Eleea este înjunghiat, Pitagora este omorît în bătaie de cei care îi incendiaseră casa, iar Socrate e condamnat la otrăvirea cu cucută. Caz rarisim și fericit, Gorgias din Leontinoi moare în somn. Dar indiferent că sunt morți violente sau din bătrînețe, ele poartă un tîlc care este legat de gîndirea răposatului. Cum s-ar spune, făcînd un gest simbolic sau pronunțînd o
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
europene și occidentale se năruie sub privirile năucite ale lumii întregi ce nu-și amintește că tinerii care spărgeau geamurile instituțiilor publice o făceau exact în locul în care cel mai ilustru dintre greci, Socrate, înghițea acum două milenii și jumătate cucută? E posibil, pentru că economia planetară e un organism viu, iar nervul atins în degetul mic al piciorului iradiază instantaneu în creier. Băncile grecești — cele amenințate în clipa de față de instabilitatea socială și politică din țară — sunt racordate la sistemul financiar
E noapte și e frig, finanțiști! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6321_a_7646]
-
redactate Pessoa a semnat tratatul de la Lisabona. Contractele de muncă sunt manifeste politice Zbor de gulere albe Înspre mașina de făcut cafea... Ah bâlci cu marionete pentru cadrele superioare Frumo$ Bin€ Dr€pt în depozite bancare Ei și-au băut cucuta cu zaharină. Urme de degete ale unui Homo habilis Care visa păsări Într-un hotel Ibis. Toată ziua ei vânau cifrul imperturbabil Câteodată culegeau perlele șpicherilor Și-și pescuiau dorințele în iazul octetelor. În încâlceala lianelor în www Au fost
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
spre a-și ostoi foamea și își compară situația cu a gânditorilor elini care și-au legat soarta de o plantă, Socrate și Pitagora: Și de-aș fi fost măcar cine știe ce mare filosof grecesc! Aș fi mâncat, fără multă vorbă, cucută sau ceapa ciorii și, scurt, aș fi pășit fie ad inferos, fie la nemurire; m-aș fi mulțumit chiar cu smerita glorie a lui Pythagoras, care mânca bob și născocea table de socoteli (214). Când își amenajează adăpostul în scobitura
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
iubire: „Și ecoul iubirii care ne încălzește pîntecele/ și pune oasele în mișcare/ e tot un rest de la facerea lumii” (Păianjenul). Discursul lui Adrian Alui Gheorghe e un manifest demn de mare interes al revitalizării poeziei actuale. Adrian Alui Gheorghe: Cucuta, Postfață de Mircea A. Diaconu, TipoMoldova, 2011, 468 pag.
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
predecesorilor. Echivocul din titlul cărții e cultivat anume de Nietzsche, căci „epoca tragică“ nu înseamnă doar perioada autorilor de tragedie, ci deopotrivă un interval presărat cu vieți tragice, dacă ne gîndim la Empedocle aruncîndu-se în crater sau la Socrate bînd cucută. Morala? Cine trăiește cum gîndește sfîrșește prost, căci regula fundamentală a filosofiei e fidelitatea faptelor față de gîndire, filosof fiind doar acela care face din gesturi o prelungire a ideilor, încă un motiv pentru Nietzsche de a afirma că, în timpuri
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
și Maica Născătoare a Bunului Iisus privea cum trandafiru-și înflorea spovada albă și cerșind iertare. CÂNTECUL DE LEBĂDĂ Tu, cine ești? , m-a întrebat olarul râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată. Eu sunt amarului amarul din care noaptea cucuta se adapă. Mi-e inima rudenie de ceapă, bulb de otrăvuri groaznic de amare. Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din spuma răsăritului de lună ce-și curge către timp amarul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îi pune să facă lucruri la care aceștia nici nu gândesc și singura cale de a scăpa din acest joc tragic este moartea. În fața acestei constatări Alexandru ajunge să intuiască - și noi odată cu el - de ce a ajuns Socrate să bea cucută. Și, firește, să își pună capăt zilelor într-un mod similar. Chiar dacă nu are ceea ce se numește conștiință morală, Alexandru are, totuși, un soi de filozofie în fața vieții. În centrul ei stă conceptul de libertate așa cum reiese dintr-un dialog
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
scris după scris stau în suflet cu lira și în mână cu aburul - demiurgie a plânsului lângă plâns demiurgic apă care trece și piatră povești lângă gură străină mijire de zori și tăcere sfioasă - nimicuri, idei trupul pornit pe drumul cucutei lângă tot ceea ce nu voi mai fi niciodată * piele de șarpe neștiutoare de pielea de șarpe care se va târî mai departe cu mine-cu celălalt cântec singur în cântecul orb în cântecul sărăciei cu duhul ca vinul și pâinea
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești
TE AŞTEPT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385231_a_386560]
-
blestemat și-o să crape, naturii ca un nerușinat i-a pus grele coarne. 42. Reperaj: o frunză galbenă de arțar căzută pe altarul din beton, înverzit de frig și timp. "Uff, ce mai viață, mă simt de parcă aș fi băut cucută Ce lume-i asta, ce zi, ce an, ce anotimp?!" 43. Reperaj: galbenele buze de lună, vopsite cu lumina din soare s-au deschis! Oare vor să apună în verdele din albastrul de mare? 44. Reperaj: copacul orb, care cu
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
din marginea comunei Traian. De aici și până la Turnu Măgurele, fâșia de pulbere a drumului plutește neted și fără ocolișuri. Dar până acolo, Tudorel știa că trebuia să treacă prin mai multe văi precum valea Adâncă, Valea lui Pribeagu, Valea Cucutei. Dar nu-i păsa, pentru că le cunoștea ca pe buzunarele paltonașului dăruit de doamna Ionescu. De nenumărate ori a trecut el pe-acolo, cu vitele la păscut, sau cu tuțu la raraiță și la secerat, Pentru că aveau loturi și la
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
paltonașului dăruit de doamna Ionescu. De nenumărate ori a trecut el pe-acolo, cu vitele la păscut, sau cu tuțu la raraiță și la secerat, Pentru că aveau loturi și la Cruce și în Comuna Veche, unde se ajungea prin Valea Cucutei. De aceea își zicea că poate merge pe Drumu’ Lacului și cu ochii închiși. De ce trebuia să se ia după nea Ghiță sau deșteptul de neamț?...Ăștia habar nu aveau cum se ajunge la Traian pe drumul de peste deal. Uite
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
am deschis, am tras zăvorul,Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe,Strigându-mă, încet, pe nume.Am zăbovit o viață-ntreagă,Nepăsătoare, împietrită,La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută!Am alungat lumina caldăA unui răsărit albastru!N-am vrut să știu de Drumul Crucii,Nu am dorit să-ți fiu tovarăș!Acum, aștept să vii, Preablânde!Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă;Doar să sosești, să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]