85 matches
-
nu prea am timp să gătesc și că răposatul meu bărbat, tatăl vostru, postelnicul, mi-a lăsat destulă avere ca să pot să-mi țin printre slugi și un bucătar. — Nu, mamă, știu că ar fi o prostie să stai în cuhnii. O măsură din priviri și cu regret constată în gând că îmbătrânise. Nu erau de vină necazurile, energică a stat alături de ei totdeauna. Îi aștepta când, din ocnă, îi lăsau să iasă duminicile; a umblat pe la Istanbul pe la marele vizir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vrei să-ți spun? Ei bine, făcu Hamie pe un ton plângăcios, cum ați ieșit cu dorobanții pe poartă, vodă a trimis caleașca cu doi dorobanți să-l aducă pe preasfințitul Theodosie de la Mitropolie și a trimis vorbă doamnei la cuhnie că astăzi nu mănâncă la prânz și că vrea să fie lăsat netulburat. Brâncoveanu și unchii săi săriră drept în picioare, mai, mai să răstoarne măsuța cu cafele. — Dacă nu mă credeți, veniți în sală, caleașca după socoteala mea trebuie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcu semn dorobanțului că poate pleca și coborî din șa, încredințând calul unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul cât era de înghețat. — De unde știuseși, Hamie, că o să se întâmple asta? — Măria ta, n-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o găleată de nisip în tăblie, n-are ce să facă rău lumânarea dacă arde. O să ardă până la capăt și o să se stingă de la sine, ca vodă. Mare om și vodă ăsta, să moară domn în patul lui. — Lucrezi la cuhnie? Omul dădu negativ din cap și râse prostește. — Aș, la grajduri, la cai. Aseară când să țesale ajutorul de comișel calul lui vodă, armăsarul a prins să sforăie și să dea din copitele dindărăt mai, mai... — Asta e un semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu în spinare. Între timp, Radu, Ancuța și Bălașa sărutaseră mâna voievodului. — Domnia ta nu mai poate să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aia de-a răposat când m-am născut eu. — Și cine ți-a spus de Tudora? — Cum cine? Toată lumea vorbește de ea. Măria sa maica, și dada Stanca, și dada Ilinca, toată lumea. Când era dada Stanca mică, Tudora o lua la cuhnii și-i dădea vinerea să mănânce scovergi și să bea zeamă de varză! Toți cei de față pufniră în râs, mai puțin vodă care, preocupat, se întoarse spre cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Toți cei de față pufniră în râs, mai puțin vodă care, preocupat, se întoarse spre cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa cu bucate reci de post fusese pusă în grabă și țiganca târguită pe douăzeci și cinci de taleri de la Nica negustorul, la un semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intrat în curțile din fața grajdurilor și a caselor pentru slugi și gărzi. Erau așteptați, căci porțile s-au deschis în fața lor. Se întunecase și nu erau deloc lumini pe la ferestre. De undeva apăru un bărbat care salută și spuse: În cuhnie, măria ta. — Arată-ne drumul că nu se vede nimic, porunci vodă. Omul o luă înainte, cei trei pășeau prudenți după el. Se apropiară de o clădire înaltă, pătrată, care se profila cenușie pe cerul înstelat al nopții. Intrară în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai bătrână, trebuie să fi răsărit luna, că alaltăieri a fost lună plină. — Măria ta merge cu noi? întrebă fiica stăpânei de la Târgșor. — Mergem cu voi, toți trei. — Bine, țineți-vă după noi, și femeile plecară pe cealaltă ușă a cuhniei dând în curtea palatului. Ieșind în noapte, Selin a rămas încântat. Grădina cu arbuști înfloriți avea aleile pietruite cu piatră măruntă de râu, luminate de lampioane mici din fier forjat cu geamuri de sticlă albă, în care ardeau lumânări scunde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atunci nu o băgaseră de seamă. În locul unde s-au întâlnit, fiecare femeie a pus în doniță bucățile ei de pânză. Erau îmbrăcate ca la venire, doar părul le era despletit. Nu părea să le fie frig. — Să mergem în cuhnie, măria ta, să te spălăm cu rouă și să-ți alungăm brânca bătând-o cu nuiele de pelin verde. — O să fie un an bun, măria ta, te-am văzut domn, veneam cu barca și m-am aplecat să-ți văd
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin privea vrăjit spre reședința domnească, văruită în alb, cu foișorul grațios, luminat de lună dintr-o parte. În cuhnie el și Ștefan n-au fost admiși decât atât cât să se încălzească, apoi au rămas femeile cu beiul Constantin. Prințul a plecat la grajduri să pregătească rădvanul și călăreți cu torțe. Selin se așezase pe prispa de cărămidă să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât atât cât să se încălzească, apoi au rămas femeile cu beiul Constantin. Prințul a plecat la grajduri să pregătească rădvanul și călăreți cu torțe. Selin se așezase pe prispa de cărămidă să aștepte. După o vreme îl auzi din cuhnie pe vodă gemând și chiar țipând. Rădvanul trase în dreptul lor tocmai când Constantin Brâncoveanu, adus de spate, obosit, ieșea din cuhnie. În întunericul rădvanului, când trăpașii repezi intrau pe Podul Mogoșoaiei, domnul îi spuse: — Au stors sedilele, patru sedile, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și călăreți cu torțe. Selin se așezase pe prispa de cărămidă să aștepte. După o vreme îl auzi din cuhnie pe vodă gemând și chiar țipând. Rădvanul trase în dreptul lor tocmai când Constantin Brâncoveanu, adus de spate, obosit, ieșea din cuhnie. În întunericul rădvanului, când trăpașii repezi intrau pe Podul Mogoșoaiei, domnul îi spuse: — Au stors sedilele, patru sedile, și m-au spălat cu rouă, blând și mângâios. Apoi m-au frecat cu rămurele de pelin. Mirosea tare bine. Pe urmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Selin o minune. La Obilești Fuseseră aduși bucătari, cafegii, cofetari și feciori de la Curte pentru ca în sfârșit măria sa să se simtă ca acasă. Doctorul Iacob Pylarino, inspectă sala mare pardosită cu piatră în care căldura zilei nu pătrunsese, apoi cuhnia unde pe plita încinsă bolboroseau la foc scăzut bucatele drese cu fel de fel de mirodenii orientale; de fapt îi fusese până acum frică de molime, dar când simți mirosurile îmbietoare, văzu cantitățile de mâncăruri pregătite și mulțimea tipsiilor de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chilioara ce-i fusese rezervată ca să-și pregătească ierburile de leac pentru indigestiile ce vor urma ospățului din seara aceea. Valahii ăștia mănâncă prea mult, lucruri prea... grele, își termină gândul doctorul înghițindu-și saliva, doar la amintirea mirosurilor din cuhnie. Freca încetișor într-un fel de macorteață mititică frunzulițe și floricele uscate până le făcea pulbere fină, ca apoi să le pună într-o cană cu frunte de rachiu de tescovină. Prepara în felul acesta o tinctură care lua durerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar dori să doarmă pe drum. Se urcă în caleașca luxoasă, dar când să dea cu mână semnalul de pornire strigă cu putere: — Stați! Se dădu jos și o porni pe aleea pietruită spre palat. Lăsa pe dreapta în urmă cuhnia cu fumul cuptorului înălțându-se căci nu era nici o boare de vânt. Larmă de glasuri venea din toate părțile și dinspre corpul de gardă și dinspre grajduri, doar palatul așa cum bătea soarele pe el, drept din față dinspre răsărit părea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Înviere aici? Mama și ceilalți au pus să facă liturghia la Mogoșoaia din zori și s-au împărtășit cu toții. — Adică vrei să spui că plecăm până-n Paști? — Au început să încarce carele. — De unde știi? — Am un om al meu la cuhnie. I-au luat pe boieri să-l aștepte pe imbrohor la Văcărești, ca să nu se afle ce fac ei aici și la casele noastre. Jaful de pe lume. Despoaie odăile și pun totul în care. Câțiva turci și argați de-ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
punând pe ele cârpe ude și apoi să fie date jos. — Am trimis după doftorul sfintei patriarhii, spuse una din femeile care rupea cârpe. — Să trăiești, măria ta, o recunoscu ieromonahul pe doamna Marica, până ce vine doftorul mă duc la cuhnie să poruncesc să pună la fiert apă, să înmuiem feșele în apă fiartă și răcită, ca la brâncă. Doamna se luă după el și când ajunseră în cuhnie, îl întrebă direct: — Te pricepi să cureți rănile, cuvioase? Lui Ștefan îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o recunoscu ieromonahul pe doamna Marica, până ce vine doftorul mă duc la cuhnie să poruncesc să pună la fiert apă, să înmuiem feșele în apă fiartă și răcită, ca la brâncă. Doamna se luă după el și când ajunseră în cuhnie, îl întrebă direct: — Te pricepi să cureți rănile, cuvioase? Lui Ștefan îi face rău să scoată așchiile care au rămas când le-au scos țepușele pe care i le-au bătut sub unghii măriei sale și beizadelei Constantin și până vine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el când îl zări pe monah. Domnia sa este tânăr și este bun de carne. Gherasim trecu pe lângă ei ca o umbră, se îndreptă spre lavița pe care sta Ștefan, se aplecă în fața lui și-l sărută pe frunte. Ieși spre cuhnie. O întâlni pe doamna Marica, o binecuvântă, încercă să o liniștească spunându-i că vodă se odihnește, așa stând în jilț, pentru că rănile se vor vindeca mai repede dacă vor sta în adierea vântului. — Doar să nu se așeze vreo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape toatele - oricum, multe, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pădure: trebuia să-l ia, că greu nu era... Și-aș fi avut și eu un lucru de la tata... Nu e foarte-foarte supărată mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la noi stătea deja (convenabil) domnișoara Tuza, dar Încă nu mă chema la arătat. Nici nu aveam ce arăta. Nu știam ce și câtă am. Dimineața, În bucătărie (ciudat: și Basarabeanca Mătușa Domnica, și Ardeleanca Domnișoara Tuza Îi zic bucătăriei: cuhnie). Nu prea am chef să mănânc (așa-s copiii!). Mama i-a spus Teclei să insiste, la nevoie, să mă silească (c-așa se face binele: cu de-a sila) dar mă las eu? ; să-mi dicteze mie o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
paradis pe pământ a trudelor războinice din această viață. În cea mai mare expansiune a forței lor, acești oameni ai săbiei nu și-au putut ridica ochii spre orizontul unde locuiește steaua noastră polară, ci s-au mărginit între aromele cuhniei și miresmele haremului, amestecând în ele și izul sângelui. Virusul bizantin a mai primit și adaosul vicleniei europene. Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman cel Măreț, a avut țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]