1,805 matches
-
nelegiuiri.. ne-am îndepărtat de divinitate! Poate, ploaia va reuși, să spele mediul înconjurător. Dar va putea ea oare, să curețe mizeria din caracterul celor mulți avizi de putere și bani? Forța umană nu constă în avuții materiale. Ea stă cuibărită în suflet, în spirit și iubire. Troița de foc! Am închis ochii, am îndreptat o rugă fierbinte către Dumnezeu, să ne mai dea o șansă. L-am implorat să nu ne lase pradă disperării ... sa ne trimită un semn că
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantecul_pamantului.html [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals. Citește mai mult M-ai
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
universul închis culacătele tăcerii,iar eu, pasărea naivitățiiam ieșit din cuibulinimiizburând spre ramura-momealăașezatăîn calea speranțelor din odaia suflării,mi-am așezat deoparte aripiledevenind femeie, cu mâini caldeși privire-așteptare,ofrandă cu atingerede mătase șidorință ascunsă-n suspin,am vrut să mă cuibăresc lângă tinechiar dacă sufletul mi-era biciuit deviscolul din cuvântul tăufără dor,însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cuaripi frânte, ce încearcă săscapedin primăvara atinsă defals.... XV. OARE M-AI PĂRĂSIT?!, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
în rânduri Pe la uși mereu închise. Poate-am vrut să-ți intru-n minte Dar era zăvor la poartă Și m-am resemnat, cuminte, Dac-așa ți-e scris în soartă. Am dorit să-ți intru-n suflet Să mă cuibăresc, lascivă, Să te las fără răsuflet Ca o iolă în derivă. Aș fi vrut să-ți mângâi gura Și să-ți intru-n somn și-n noapte, Să-ți preiau din trup căldura Când mă învelești în șoapte. Ai fi
SURGHIUN de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1471768879.html [Corola-blog/BlogPost/379159_a_380488]
-
rămas/ în cea care a trecut prin mine/ nu mă mai veghează/ vorbesc/ pe limba/ briliantului schimbării (”Curaj”, pag. 26) ca și în ” Timpul iubirii”: te chem din nou/ jocul se-nfiorează/ la nebunia focului/ tihnit/ în care m-am cuibărit/ nimic nu mai seamănă cu ieri (pag. 30). Uneori, mâna este un substituit al fluturelui, mâna un semn al numărului cinci, numărul Centrului lumii, alunecând simbolul către imagine, ca în poemul ”Fotografie”: mâna mi-a rămas/ agățată/ în locul acela/ de
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1443359663.html [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
motiv că-n bătătura lor nu existau orătănii. Neculai claxonă de vreo trei-patru ori prelung, însă fără niciun rezultat. Nimic, în afara claxonului, nu tulbură liniștea din curte ... și, pare-se, nici pe cea din casă. O undă de îngrijorare se cuibări, fără să ceară voie, în mintea lui Neculai Știrbu, care, după un schimb rapid de priviri cu nevastă-sa, rosti cu mânie reținută: - Te pomenești că nenorociții ăștia s-a îmbătat azi-noapte, și acum n-ai cu cine sta de
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
spre biserică din apropiere. * * * Ajunși în fața biserici se priviră cu încredere apoi se luară de mână și pășiră peste pragul biserici și după câteva minute de ceremonie religioasă,ieșiră din clădire proaspăt căsătoriți și simțind că a renăscut,Maria se cuibări în brațele lui Aurel în timp ce el îi mângâia creștetul și simțind nevoia de a se așeza,Maria îl lua de mână și îl trase spre o bancă aflată sub umbră protectoare aruncată de un batran frasin.Bucurandu-se de plăcută
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1496254401.html [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acțiune, dar am răsuflat ușurat văzând-o așezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea. Se ridică, se apropie de mine și se cuibări la pieptul meu, șoptindu-mi suav la ureche: - Cât de bine îmi pare că ești din nou aici, iubitul meu ! Fără să-mi pese de urmări, am cuprins-o în brațe și am sărutat-o apăsat, strivindu-i buzele roșii
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță. Aiudul devine altarul tinereții României și ruga, Vecernie și Cântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâția
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele pașilor lui, într-o strigare de colind. Focul mâniei i-a pictat în suflet
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mei care au murit dar...sînt vii...). Petru Baciu, faimosul băcăoan s-a născut într-o familie de luptători, zăvorându-și inima în spada Adevărului. Cu beteala răbdării și-a stropit crezul în închinare Neamului. În foșnetul cumpătării și-a cuibărit înțelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferință și-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a țâșnit jertfa sa măreață pentru Neam. Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele trase, păstrate în iubiri;/ ușor, pe nesimțite
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nr. 1400 din 31 octombrie 2014. Toate le înțeleg pe dos Lumină e un pom umbros Rămân în mână cu săgeată Iar arcul pleacă spre o țintă Inima roșie-i... de pică Învăț să zbor mai mult de frica Curajul cuibărit în piept Se zbate că o turturica Un șoricel ce botu-și linge, Satul. Mâncată-i o pisică. Pe coală neagră de hartie Sunt desenate albe fonduri Ca niște hărți desfășurate Acoperind întreg pământul Doar niște litere-s lăsate Vârfuri de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gelu_odagiu/canal [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
Doar niște litere-s lăsate Vârfuri de gânduri, inundate. Citește mai mult Toate le înțeleg pe dosLumina e un pom umbrosRămân în mână cu săgeataIar arcul pleacă spre o țintăInima roșie-i... de picăînvăț să zbor mai mult de fricăCurajul cuibărit în pieptSe zbate că o turturicăUn șoricel ce botu-și linge,Sătul. Mâncată-i o pisică.Pe coală neagră de hârtieSunt desenate albe fonduriCa niște hărți desfășurate Acoperind întreg pământulDoar niște litere-s lăsateVârfuri de gânduri, inundate.... III. RENAȘTERE, de Gelu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gelu_odagiu/canal [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
zice tu, ci niște filosofi ... ”, pledează Dimitri în fața lui Rakitin. „O lighioană o înghite pe alta” afirmă același personaj referindu-se la dualitatea dintre marea familie a Karamazovilor. Cu toții se suspectează, se spionează, se urăsc. Lighioana numită karamazovism, s-a cuibărit adânc în sufletul lor. Ca o concluzie și în încheiere vom susține că Nichifor Crainic definește karamazovismul ca „pe un element rău pe care îl cunoaștem din celelalte romane ale lui Dostoievski, elementul rău dezlănțuit fie în pasiuni carnale, fie
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
joc toți pintenații satului. - Haide liniștită la culcare că nu se mai întoarce... Ai pus un pumn de tămâie pe jar că iese fumul pe geam ca pe horn! - glumi soțul și se strecură sub așternut lângă soție. Ea se cuibări lângă trupul puternic al soțului și adormiră îmbrățișați. A doua zi dimineața bărbatul merse la geamgiu să-i monteze alt geam la fereastră. Îl chemă apoi pe tâmplar și spre norocul lor acesta avea în atelierul său o ușă pe
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > O LACRIMĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 517 din 31 mai 2012 Toate Articolele Autorului O lacrimă în geana ta s-a cuibărit? Nu -ți pierde curajul... Vei ști să plângi nestingherit Imaginându-ți doar colajul Pe care-n minte ți l-ai făurit... Ai râs când nimeni nu găsea hilarul? Ești doar un suflet liniștit Ce știe să găsească harul Ce inimii
O LACRIMĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/O_lacrima_mirela_stancu_1338503856.html [Corola-blog/BlogPost/358721_a_360050]
-
mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Frunză ruginie Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Tablou_de_toamna_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
în asta, să fie de acord cu cercetările mele în domeniu. ****************************** - Te iubesc, Mariana ! - Și eu țin mult la tine, Liviu, spunea mereu ea. O priveam, întins pe patul dublu din dormitor, cum își lepăda hainele de casă și se cuibărea la pieptul meu, gângurind ușor. Partidele noastre de amor se întindeau pe parcursul multor ore, în care schimbam puține cuvinte. Maria nu era o vorbăreață. Poate și lipsa de comunicare a avut un aport însemnat în despărțirea noastră. - Ador să fac
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
totală a aptitudinilor dar într-o dependență fină față de clipa parcursă adineaori. Știu că pentru mine ataci atât de hotărât și invaziv notele care se împrăștie în piscină, învăluindu-mă într-un întreg. Ascult melodia și văd câte două păsări cuibărindu-se în cer, ascult muzica și mă conving că bărcile adăpostesc nenumărate iubiri. Tristețea plutitoare se împrăștie într-o transformare ideatică, în valuri încolăcite cu suprafețe de azur. Undele de pe faleză inundă trupul tău, trezind sunetele din tăcere și amplificând
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Slipul_negru_absorbind_soarele_suzana_deac_1370376871.html [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului . Motto: 24 februarie 1978 Luciei, „Se face Dragobete când îți scriu, Atunci a fost logodna cea dintâie, Nici prea devreme și nici prea târziu Și viscolea din Cer cu poezie... Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng, Ți-aduci aminte? mugurii în vie Și toate amintirile din crâng Se auzeau pocnind de bucurie... Sunt ani de-atunci, nici nu mai știu anume Câți și-au cernut lumina peste noi, De locuim întru același
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1456265978.html [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
mami, de foaie? - Că vă bate. - Nu ne bate, zice el așa. Știa că eu nu cert și nu bat copiii. Le spusese maică-sa că niciodată n-am bătut-o. O mai certam din an în an. Iezii se cuibăriseră într-o lădiță pe un așternut.Viorela avea niște biberoane luate de mult de la Daniela-veterinara. A pus lapte călduț în sticluțe de plastic de un sfert de litru, le-a pus bi- beroanele și a încercat să le dea să
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1404140213.html [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
cocoșul, în genunchi, cu ochii în pământ, îmbiindu-l fiecare cu o tavă plină de șoricei și păsărele. Deschise leneș ochii. Deasupra sa, mustățile mamei se întindeau ca un portativ pe care curgeau câteva note muzicale: „sfârrr! sfârrr!” Adormi iarăși, cuibărindu-se la pieptul ei moale și cald. Referință Bibliografică: MOTANUL ȘUȘUREL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1431, Anul IV, 01 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417420962.html [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
sătesc. Să nu te aștepți la ceva special. - Nu-i nimic, dragule. Tot ce faci tu, faci cu dragoste și din dragoste. Ce m-aș face acum fără tine? și-l sărută afectuos luându-l de după gât, apoi i se cuibări în brațe, așa cum stătea așezat pe scăunelul cu trei picioare făcut de tatăl ei. - Ar trebui să discutăm și acest lucru. Vacanța se va sfârși oricât de lungă ni s-ar părea când încheiem anul școlar. Trebuie să mă întorc
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393416294.html [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
Stihuri > Mozaic > CIOCĂNITOAREA Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului CIOCĂNITOAREA O ciocănitoare-mi ciugulea din creier Și vântul răsuna sinistru. Zvâcneau timpanele-asurzite Și gândurile se frângeau în plânsu-mi. Un viespar se cuibărise-n sânu-mi Și se hrănea cu sângele-mi anemic. Respiram prin pori veninu-i Și în blestem îmi căutam alinul. Elena Trifan Referință Bibliografică: CIOCĂNITOAREA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul IV, 14 martie 2014. Drepturi de
CIOCĂNITOAREA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1394821045.html [Corola-blog/BlogPost/353604_a_354933]
-
peste 20 de minute, am coborât și m-am grăbit la chioșcul de ziare din apropiere, mi-am cumpărat vreo câteva ziare și reviste, am cumpărat apoi, o cafea și apă și m-am întors în autobuz și m-am cuibărit pe scaun, dornică să-mi arunc ochii puțin prin reviste. Am încercat mai întâi să mă pun în contact cu fratele meu Haralamb și în cele din urmă, am reușit: -Bună ziua frățioare! El se prefăcea că nu mă recunoaște
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465418668.html [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]