69 matches
-
odobenus rosmarus rosmarus"), aici găsindu-se de altfel și cea mai mare turmă de morse din Canada. Se întâlnesc de asemenea urși polari ("ursus maritimus") și foci inelate ("pusa hispida"). Coastele și insulele din bazin sunt folosite ca locuri de cuibărire pentru pescăruși, gâște polare, gâște de Canada și o serie de alte specii de păsări acvatice și de coastă. Până în prezent, pentru această zonă nu au fost luate însă măsuri de protejare a faunei.
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
prăzii, condorii andini urmăresc cu atenție și mișcările celorlalte păsări răpitoare din zonă. Cu unele dintre acestea, în particular cu vulturii genului "Cathartes", condorul întreține relații de simbioză. Acești vulturi pot simți de la distanță mare etilmercaptanul, un gaz emanat la cuibărire de către majoritatea păsărilor, dar, având un cioc puțin dezvoltat, nu pot sparge ouăle așa cum o pot face condorii. Condorii andini pot rezista fără hrană câteva zile la rând, dar după asta devorează câteva kilograme de carne la o masă. Câteodată
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
fost identificate 20-25 perechi cuibăritoare de codalb, întâlnite în regiunea Dunării și în Delta Dunării: în mai multe rezervații naturale (Arinișul Erenciuc, Pădurea Caraorman, Pădurea Letea, Lacul Potcoava) incluse în parcul național Delta Dunării. Acestea îi asigură vulturului condiții de cuibărire și hrană, începând cu luna martie, până în octombrie. Prezența în România: tot timpul anului; iarna sosesc aici și unele exemplare nordice. Este o pasare legată de mediu acvatic (coaste maritime, râuri mari, lacuri), trăind pe uscat sau la marginea mării
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
avifaunistică - Dealurile Homoroadelor; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. reprezintă o zonă umedă (luciu de apă, heleștee și bălți) ce adăpostește o gamă diversă de plante hidrofile (stufărișuri și păpuriș) și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări migratoare de baltă; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European 147/CE" din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor)) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Printre speciile de păsări semnalate
Popasul păsărilor de la Sânpaul () [Corola-website/Science/325434_a_326763]
-
vegetale cu specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), odolean ("Valeriana simplicifolia"), ligularia ("Ligularia sibirica"), șapte-degete ("Comarum palustre"), trifoiște ("Menyanthes trifoliata"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), precum și o orhidee din specia "Dactylorhiza incarnata". Situl adăpostește și asigură condiții de viețuire, hrană și cuibărire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, dintre care: cormoran ("Phalacrocorax carbo"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), gârliță mare ("Anser albifrons"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), pescăruși, (din familiile
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
roșie ("Bombina bombina") și tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"); și cinci specii de pești: țigănuș ("Umbra krameri"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), petroc ("Gobio kessleri"), țipar ("Misgurnus fossilis") și boarța ("Rhodeus sericeus amarus"). Parcul adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor păsări protejate enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice. Specii de păsări: uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
vin pescari și arheologi (în zona Ripiceni). Situl dispune de trei clase de habitate de tip: "Ape dulci continentale" (stătătoare, curgătoare); "Culturi cerealiere extensive" (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) și "Pajiști ameliorate"; ce adăpostesc și asigură condiții prielnice de cuibărire și hrană mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-
Lacul Stânca - Costești (sit SPA) () [Corola-website/Science/325739_a_327068]
-
o suprafață de 26 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă împădurită cu rol de protecție pentru arborete din specia de stejar pedunculat ("Qercus robur" - cu vârste de peste 150 de ani și înălțime de cca. 35 de m), mediu prielnic de cuibărire pe perioada verii a unei comunități păsări migratoare din specia stârcu cenușiu ("Ardea cinerea"). La nivelul ierburilor, primăvara înflorește lalea pestriță ("Fritillaria meleagris"), specie floristică declarată monument al naturii. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes
Pădurea Bavna () [Corola-website/Science/324800_a_326129]
-
ferestrașul mic, fluierarul cu picioare verzi, cinteza de iarnă. Dintre speciile vulnerabile în Europa, pe teritoriul parcului natural sunt întâlnite: stârcul pitic, barza neagră, șoimul de seară, turturica, pescărușul albastru, ghionoaia sura, lăstunul de mal. Aria protejată asigura condiții de cuibărire și pasaj pentru mai multe specii, printre care și stârcul galben (Ardeola ralloides), egreta mare (Egreta albă), stârcul cenușiu (Ardea purpurea), țigănușul (Plegadis falcinellus), lopătarul (Platalea leucorodia), egreta mică (Egretta garzetta), barza neagră (Ciconia nigra), cristelul de câmp (Crex crex
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Nucu, pe firul apei, după îngrămădirea de stânci ce par să închidă valea. Este împresurata de ziduri de stâncă. În imediata vecinătate domină abruptul vârfului Colcovan (Piatră fetelor) numit și Piatră Șoimului - deoarece ascunde într-o firida neaccesibila locul de cuibărire al șoimilor. Pereți verticali (numiți și "ziduri ciclopice"), limitrofi poienii și care sunt formați pe alternante de strate dure (gresie cu ciment silicios , calcare) cu altele moi (marne, pietrișuri slab consolidate), dispuse vertical. Este un grup de 7 contraforturi de
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
naturală reprezintă zona de est a promotoriului (fâșie înaltă de pământ care înaintează în mare) "Doloșman", constituită din stâncării calcaroase, pe a cărei suprafață teritorială se află situl arheologic „Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris") sau ciocârlie de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"). În arealul rezervației este semnalată prezența unui
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (lacuri, bălți, pajiști sărăturate, păpuriș, stufăriș) ce adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: chiră de baltă ("Sterna hirundo"), prundaș de sărătură ("Charadrius alexandrinus"), piciorong ("Himantopus himantopus"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus", barză albă ("Ciconia ciconia"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), stârc purpuriu ("Ardea purpurea
Sărăturile Murighiol () [Corola-website/Science/329773_a_331102]
-
și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte. În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în formă de V, scoțând strigăte puternice "cliip" sau "bliip". Sunt descrise 4 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură subspecie - "Haematopus
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
zboară jos pentru a scăpa de vremea rea și cad sub gloanțele vânătorilor. Pe de altă parte, jefuitorii cuibului, ca coțofana și gaița, fură puii și aproape o treime din ouă. Impactul lor este foarte sensibil la începutul sezonului de cuibărire, când turturelele adulte dispun de mai puțină hrană și trebuie să părăsească mai multă vreme ponta pentru a culege suficient hrană pentru a supraviețui. Prin urmare, puii eclozați mai târziu, când semințele de fumăriță sunt abundente, au o șansă mult
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
se întinde pe o suprafață de 25.903 hectare. Situl include rezervatia naturală Cotul Turzunului, o zonă umedă (mlaștini turboase eutrofe dezvoltate pe strate de nisipuri și bogată în vegetație) aflată în lunca Oltului, care adăpostește și asigură condiții de cuibărire, hrana și viețuire pentru mai multe specii de păsări aflate pe traseul transilvan, în migrația lor prin Europa. Aria naturală reprezintă o zonă (râuri, lacuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate naturale (ape dulci continentale, mlaștini, smârcuri, turbării, pajiști ameliorate și culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
al Mureșului) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief (carstic și exocarstic) diversificate: vârfuri, cheiuri, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, peșteri; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Situl adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
specie din familia Rosaceae) sau "Wolffia arrhiza" (o plantă perenă din familia Araceae). Turismul necontrolat; evoluția urbanizării și industrializarea unor zone din sit; tăierea unor specii de arbori; împădurirea cu specii arboricole neindigene; amenajările silvice și vânătoarea în perioada de cuibărire; braconajul; prinderea păsărilor cu capcane; practicarea unor sporturi extreme (ce implică mașini de teren, ATV-uri, motociclete și bărci cu motor); pășunatul excesiv; cositul timpuriu; arderea vegetației; adunatul lemnelor pentru foc; culesul ciupercilor; sau orice altă activitate ce perturbă în
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]