150 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BRAȚE NOI Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice
BRAȚE NOI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375079_a_376408]
-
adieri ușoare.. la poarta sufletului tău . Aș fi vrut să asculți tăcerile din mine, să-mi înțelegi privirile cu reflexe de apus, scufundate în albii nesfârșite... Aș fi vrut să nu mă alungi din lumea ta Și să mă lași cuibărita în gândurile Unde foșnesc clipele noastre... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Aș fi vrut / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AS FI VRUT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375548_a_376877]
-
opacă de in. Inelele rulară pe bară cu zgomot metalic acompaniate de clanța de la ușa dinspre verandă. Ieșind afară, inspiră adânc aerul răcoros cu iz de iasomie, dulceag, amărui și se ghemui pe băncuța din colț, locul ei preferat. Astfel cuibărită, în liniște și siguranță, putea visa cu ochii larg deschiși. Mâna stângă o furnica, semn că spondiloza își făcea din nou prezența. Își frecă energic brațul.” Mi-e bine!” - se îmbărbătă și râse copilăros. Ce noapte minunată!... Tăcerea plutește peste
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
după cutremurul din 1977 și parcul ce-l înconjura, cu abia puțină viața în el. Dar așa cum sunt, ele ne amintesc și astăzi de o perioadă încărcată de istorie, de legende, de rare frumuseți, despre o lume aparte. Acolo este cuibărita și speranța că în viitor autoritățile își vor întoarce fața către acest cuib de scumpe amintiri. Măgurele era locul cel mai îndrăgit de marele nostru poet Mihai Eminescu. Aici se refugia de patimile politice ale „Timpului” și își găsea izvorul
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
răspunsul unora dintre elevii mei că dragostea ce le-am purtat se întoarce spre mine chiar și la distanță la care mă aflu. George ROCĂ: Care a fost motivul pentru care ati emigrat în Canada? Elenă BUICĂ: Nu am avut cuibărita în mine dorința de emigrare. Frumusețile țării și locurile dragi, prietenii mulți și buni, traiul în bună înțelegere, respect reciproc și armonie cu vecinii și cunoscuții, rosturile vieții împlinite, cu un trecut care imi acorda respectul și considerația multor cunoscuți
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mă copleșește dorul ... Citește mai mult la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de doricoane pe perete spun ruga pe tăcutecu chipuri prea cernite nu vor să mai asculteîn patu-n care clipa părea fără sfârșits-a cuibărit destinul cu trup neregăsitfantome pe la praguri șoptesc povești din viețila mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieținici soba nu-ncălzește la fel ca altădatănici fumul nu înalță povești grăite-odatăpe prispa cu iluzii un putinei bătrânîși plânge nemurirea făr-a avea stăpângrăbită
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
sunt explicite și încercăm să le aflăm sensurile... Ce ar putea însemna zborul din copilărie, altceva decât creșterea ? Dar zborul salvator dintr-un pericol ? Aici ar putea fi , prin trăirea emoțională extrem de intensă a visului, lupta organismului cu vreun pericol cuibărit cumva în noi și rezolvat prin zborul din vis. Este acel vis care ne transmite mesajul pozitiv de reușită și care ne insuflă încrederea în propriile forțe, în subconștient mai întâi, acolo unde-L avem pe Dumnezeu însuși, care face
TU POȚI! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376793_a_378122]
-
nu ea e un răspuns. Purtăm aceeași vină născută din orgolii, când în veșmânt de taină de lume am ascuns că-n sufletele noastre au înflorit magnolii. E vina că pe pragul durerii am ajuns, că-n straiele iubirii stau cuibărite molii, ce chiar și înlăuntru ființei ne-au pătruns. Mă prăbușesc în mine și nu m-aud strigând. Sunt singurul luceafăr ce-a cutezat să moară când caii suferinței i-au galopat prin gând. Pe ceru-ți plin de stele
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
spate steaua galbenă a lui David, care atunci era un simbolul famat și discriminatoriu al evreilor de peste tot. Îi reproșau că ei, evreii, L-au răstignit pe Iisus Hristos și că sunt vinovați de toate relele omenirii! Durerea strecurată și cuibărită apoi în sufl etul ei de adolescentă a fost atât de puternică, încât a leșinat când cobora tristă pe scările abrupte ale clădirii liceului. S-a împiedecat, a căzut și s-a lovit la cap. A fost ridicată de unii
DRAMA UNEI COPILE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372133_a_373462]
-
salutămCum viața ne formeazăO rază mereu ne lumineazăCineva de sus ghidează Iertarea și Credința primeazăCum să ne lăsămLiberi să învățămSă ne iluminam?... XXX. CALD, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Cald Calzi și cuibăriți De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblam înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seară magică Surda de lumină Nemișcata de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorata de suflete
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
distanțele dintre Soare și sferele celeste cu ajutorul corpurilor platonice, ceea ce reprezentase scopul școlii piagoreice: găsirea armoniei sferelor cerești. Așadar, Kepler a încercat să arate ca distanțele de la planete la Soare erau date de sfere aflate în interiorul poliedrelor perfecte, toate aflîndu-se "cuibărite" unele în altele. Cea mai mica orbită, a lui Mercur, era astfel sfera cea mai lăuntrica. Kepler a identificat cele cinci corpuri platonice cu cele cinci intervaluri dintre cele șase planete cunoscute la acea vreme (Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dar comuniunile ei lirice sunt în plan astral („minerale glasuri, din luceferi”), iar extragerea metaforei din o „fântână de cuvânt” este exprimarea ființei resorbită în propria gândire: „Trupul ca o țiteră / Pe-o fântână de cuvânt, / Doarme într-o literă / Cuibărită chiar în gând.” În zone eterate, trupurile însele sunt construite doar din sunete sau din esențe („talangă de văzduh”) ce se întrepătrund fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
ai? întrebă Kasser după ce observă negurile celuilalt. - Extratereștri care omoară oameni. Nu văd în ce fel poate fi asta excepțional. Nu ți-am ascuns niciodată dezaprobarea mea pentru planul fiului tău. Acum nu mai cred că în nemărginirea asta este cuibărită frica lui Dumnezeu, dar nu pot să accept un asemenea lucru. - Nici nu ai fost în stare să vii cu un plan mai bun. - Așa este. Ceea ce face însă Bella ne va arunca în haos. - Mda, clătină Kasser din cap
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în jurul vasului Pequod s-a întîmplat altfel, deși unui om neobișnuit cu asemenea spectacole, care ar fi privit în noaptea aceea peste bord, i s-ar fi părut că întreaga mare e un imens calup de brînză, rechinii fiind viermii cuibăriți în el. După ce Stubb, terminîndu-și cina, i-a chemat pe Queequeg și pe un marinar de la teuga în primul cart la ancoră - printre rechini s-a stîrnit oarecare agitație, căci cei doi oameni, atîrnînd numaidecît schelele de tranșare deasupra bordului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a văzut cu prilejul respingerii în principiu a petrecerilor tinerești (...) Este evident așadar că valorile certe ale poemului înclină hotărât cumpăna aprecierii. Și tocmai de aceea nu trebuie supuse amnistiei, în afară de neajunsurile deja semnalate, cele privitoare la stil, limbă, imagine, cuibărite ici-colo în urzeala poemului. Mai există pe alocuri versuri retorice, prozaice, cum e îndeosebi al treilea din acest catren, care se detașează prin platitudine dintre celelalte, și ele cât se poate de lipsite de o reală forță emotivă: Da, forța-aceea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
trateze pe regele Juba al Mauretaniei. Îi face semn băiatului să o ia înainte și, după ce își salută respectuos stăpânii, o pornește la rândul său spre ușă. După câțiva pași însă, pare că se răzgândește. Întoarce către cei doi bătrâni, cuibăriți unul lângă altul, o față îngrijorată. — Eu nu te-aș sfătui, împărate, să urmezi sfatul lui Themison. Degeaba se autointitulează „învingătorul medicilor“ și critică tot ce zic ceilalți... Ferește privirea în lături. — Este riscant, mai ales după o anumită vârstă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin poștă. Fiecare dintre noi are un punct de la care începe exasperarea, or eu nu mai pot să-mi descui cutia poștală fără să trepidez la gândul că, printre reclamele de echipament pentru fermă și facturile de la bancă, o să găsesc cuibărită o carte poștală lungă, elocventă, amenințătoare, de la unul dintre frații sau una din surorile mele, dintre care doi, mi se pare interesant să adaug, folosesc pixuri. Cel de-al doilea motiv important care m-a făcut să mă despart de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a rostogolit peste mine și a spus: Ăsta a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Dar nu a fost doar sex de calitate. Simțeam că îl cunosc. Simțeam că mă iubea. Am adormit cuibăriți unul în brațele celuilalt, cu brațul lui strâns în jurul abdomenului meu și mâna mea lipită de șoldul lui. M-a trezit clinchetul unei cești lângă urechea mea. —Cafea, a zis. E timpul să te trezești. M-am smuls cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
furie sau de tristețe că nu am fost în stare să îl apăr pe Aidan, dar a fost o senzație fulgurantă ce a dispărut până să apuc s-o definesc. În dormitor, în jumătatea de pat a lui Aidan, stătea cuibărit Dogly, câinele de jucărie pe care îl avea de când era mic. Avea urechi lungi și clăpăuge, ochi dulcegi, o expresie devotată și plină de adorație, iar blana lui de culoare caramel era așa de deasă că părea mai degrabă lâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa ceva. 14tc "14" La culcare. Iată ce-avea să urmeze: căscaturile, întinsul brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai demachiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Helen și Anna. Din nou. De ce nimeni din casa asta nu poate să doarmă în propriul lui pat? m-am întrebat obosită. Și de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile învecinate. Mașinile din parcare cad victime cu obrajii de nestemate sfărmați. La un capăt de pod un râu își grăbește și el pasul. Cu pieptul pierdut între maluri sfâșie tot ce întâlnește. Orice nesocotit cuibărit riveran fără voia sa va da socoteală astăzi la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]