86 matches
-
foarte grele. Aproximativ 500 de „tunici roșii” au fost omorâte sau rănite iar oamenii rămași s-au retras în pădurea Bossu. Infanteria franceză i-a urmărit iar voltigeurii acesteia au recucerit o parte din terenul pierdut. Între timp, Regimentul 7 Cuirasieri a atacat unul dintre batalioanele ducelui de Saxa-Weimar. Infanteriștii s-au refugiat în pădure. În jurul orei 19:00 au sosit noi întăriri pentru Wellington, reprezentate de Batalioanele Ușoare 1 și 3 din Braunschweig și de cei 2 800 de nassaueri
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
infernală”. Pe 6 iulie 1809, spre sfârșitul bătăliei de Wagram, Lasalle se afla în prima linie și, observând o serie de regimente inamice ce s-au rupt de restul armatei, aflate în retragere generală, a luat comanda unui regiment de cuirasieri dar, călărind un cal mult mai rapid s-a îndepărtat prea mult de masivii călăreți pe care îi comanda, ajungând să fie o țintă ușoară pentru trăgătorii austrieci. În cadrul acestei șarje a fost împușcat mortal. Istoricii militari notează bravura și
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
au fost folosiți eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind la monarhia Bourbonilor, regimentele de Grenadieri Călare au fost desființate și
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind la monarhia Bourbonilor, regimentele de Grenadieri Călare au fost desființate și transformat într-un corp de cuirasieri, cunoscându-se loialitatea feroce pe care Garda o păstra pentru Împărat.
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
cu cuirasă și arme de foc, și au apărut prima dată la sfârșitul secolului XV în Europa. Au fost succesorii cavalerilor medievali cu armură. Termenul provine de la cuirasă, platoșa purtată de aceste trupe. Napoleon I și-a format regimentele de cuirasieri prin transferarea către primele 12 regimente de cavalerie a celor mai înalți și puternici oameni și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
I și-a format regimentele de cuirasieri prin transferarea către primele 12 regimente de cavalerie a celor mai înalți și puternici oameni și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din regimentul 1 provizoriu de cavalerie grea, iar regimentul 14 de cuirasieri din regimentul 2 de cuirasieri olandezi. În timpul Campaniei din Rusia din 1812, acest regiment avea numai două escadroane, altele fiind formate în Olanda
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
mai înalți și puternici oameni și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din regimentul 1 provizoriu de cavalerie grea, iar regimentul 14 de cuirasieri din regimentul 2 de cuirasieri olandezi. În timpul Campaniei din Rusia din 1812, acest regiment avea numai două escadroane, altele fiind formate în Olanda și devenind disponibile în 1813. În mai 1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din regimentul 1 provizoriu de cavalerie grea, iar regimentul 14 de cuirasieri din regimentul 2 de cuirasieri olandezi. În timpul Campaniei din Rusia din 1812, acest regiment avea numai două escadroane, altele fiind formate în Olanda și devenind disponibile în 1813. În mai 1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe, dar și uniforme franceze de
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
două escadroane, altele fiind formate în Olanda și devenind disponibile în 1813. În mai 1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe, dar și uniforme franceze de culoare albastru-închis. Regimentul a fost desființat în 1814. Regimentul 15 de cuirasieri a fost alcătuit în 1814 la Hamburg din soldați recrutați din regimentele de cuirasieri 2, 3 și 4 și ofițeri luați din multe alte regimente, toți fiind amestecați cu un număr mare de recruți. Atunci când ofițerii au reușit în sfârșit
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe, dar și uniforme franceze de culoare albastru-închis. Regimentul a fost desființat în 1814. Regimentul 15 de cuirasieri a fost alcătuit în 1814 la Hamburg din soldați recrutați din regimentele de cuirasieri 2, 3 și 4 și ofițeri luați din multe alte regimente, toți fiind amestecați cu un număr mare de recruți. Atunci când ofițerii au reușit în sfârșit să facă un escadron să încalece, în momentul următor soldații erau trântiți la pământ
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
să facă un escadron să încalece, în momentul următor soldații erau trântiți la pământ iar caii galopau de-a lungul străzilor. Acest regiment a fost desființat în același an. În timp ce alte tipuri de cavalerie aveau propriile roluri importante de jucat, cuirasierii, descendenții cavalerilor medievali, erau cei care puteau întoarce rezultatul unei bătălii numai prin greutatea și forța lor brută. Semănau frică de fiecare dată când se aventurau înainte, iar generalii nu îi aruncau în luptă decât atunci când era neapărată nevoie.
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
după istovitorul marș peste munți, nu l-a lăsat ci l-a atacat la 9 iulie pe câmpia dintre Brașov și satul Sânpetru. Aici a avut loc lupta numită de istorici "A doua bătălie de la Brașov - 1611". Românii și călăreții cuirasieri polonezi (angajați ca mercenari de către Radu Șerban) au zdrobit oastea transilvăneană, Gabriel Bathory scăpând cu fuga de pe câmpul de bătălie. Numeroasele mențiuni din cronicile, scrisorile și actele de cancelarie ale vremii sunt dovezi grăitoare ale importanței pe care contemporanii o
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
într-o pădure din apropierea Bacăului, la 30 septembrie 1611. În această ciocnire Radu Șerban a pierdut tunurile și carele cu provizii, împotmolite în noroaiele provocate de ploile de toamnă, dar și pe cei mai buni ostași ai săi, inclusiv călăreții cuirasieri polonezi, care s-au sacrificat pentru a asigura retragerea forțelor principale. Radu Șerban s-a dus la Suceava, de unde și-a luat familia, și a pornit pe drumul pribegiei spre Viena. Radu Șerban a încercat să obțină sprijin militar de la
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
Michael Friedrich Benedikt Freiherr von Melas ( n. 12 mai 1729, Roadeș aproape de Sighișoara - d. 31 mai 1806, Elbeteinitz, Boemia) a fost un general de cavalerie transilvănean, propietar al Regimentului Cuirasieri nr. 6 și deținător al Crucii de Comandor al Ordinului Maria Terezia, care a servit în armata Imperiului Austriac pe durata Războaielor napoleoniene. Michael Melas s-a născut ca fiu al pastorului luteran Bartholomäus Melas din Sighișoara fie la Roadeș
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
1771 devine maior al regimentului de infanterie nr. 34 „Adam Graf Batthiány”, în 1777 locotenent-colonel și comandor al batalionului de grenadieri din același regiment. În 1778 este transferat la regimentul de carabinieri "Erzherzog Franz" (din 1798 cunoscut ca regimentul de cuirasieri nr. 1 "Kaiser Franz"). În noiembrie 1781 von Melas devine colonel al Regimentului nr. 21 de cuirasieri "Graf von Trauttmansdorff" (care se va numi începând cu 1798 Regimentul nr. 7 de cuirasieri "Lothringen"). Din 1788 este transferat în aceeași poziție
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
al batalionului de grenadieri din același regiment. În 1778 este transferat la regimentul de carabinieri "Erzherzog Franz" (din 1798 cunoscut ca regimentul de cuirasieri nr. 1 "Kaiser Franz"). În noiembrie 1781 von Melas devine colonel al Regimentului nr. 21 de cuirasieri "Graf von Trauttmansdorff" (care se va numi începând cu 1798 Regimentul nr. 7 de cuirasieri "Lothringen"). Din 1788 este transferat în aceeași poziție la Regimentul nr. 28 chevauxlégers (cavalerie) "Fürst von Lobkowitz" (reorganizat în 1798 ca Regimentul nr. 10 de
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
Erzherzog Franz" (din 1798 cunoscut ca regimentul de cuirasieri nr. 1 "Kaiser Franz"). În noiembrie 1781 von Melas devine colonel al Regimentului nr. 21 de cuirasieri "Graf von Trauttmansdorff" (care se va numi începând cu 1798 Regimentul nr. 7 de cuirasieri "Lothringen"). Din 1788 este transferat în aceeași poziție la Regimentul nr. 28 chevauxlégers (cavalerie) "Fürst von Lobkowitz" (reorganizat în 1798 ca Regimentul nr. 10 de dragoni, revenit din 1802 ca Regimentul nr. 3 chevauxlégers). Cu acest regiment participă victorios la
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
regiunea Mittelrhein și de la 21 iunie 1796 în Italia unde a preluat pentru o perioadă de timp comanda supremă după generalul Jean-Pierre de Beaulieu. Cu rangul de la 2 februarie 1799 Melas a fost numit general de cavalerie, proietar al Regimentului Cuirasieri nr. 6 (mai târziu Regimentul Dragoni nr. 12) și nobilat, conform regulamentul ordinului, numit baron. El a preluat după aceea comanda armatei austriece la 9 aprilie, între Adige și Mincio. A luptat alături de trupele rusești ale generalului Suvorov la bătălia
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
, (1761 - 1835) a fost un general francez, remarcabil comandant de cavalerie grea, ce s-a remarcat inițial sub comanda excelentului comandant de cuirasieri d'Hautpoul, față de care a legat o prietenie apropiată. General de brigadă în 1805, în divizia a 2a de cuirasieri a lui d'Hautpoul, Saint-Sulpice are un rol important în înfrângerea cavaleriei inamice. Va juca un rol important în campaniile
Raymond Gaspard de Bonardi de Saint-Sulpice () [Corola-website/Science/313600_a_314929]
-
a fost un general francez, remarcabil comandant de cavalerie grea, ce s-a remarcat inițial sub comanda excelentului comandant de cuirasieri d'Hautpoul, față de care a legat o prietenie apropiată. General de brigadă în 1805, în divizia a 2a de cuirasieri a lui d'Hautpoul, Saint-Sulpice are un rol important în înfrângerea cavaleriei inamice. Va juca un rol important în campaniile din 1806 și 1807, când, a fost nevoit să preia comanda diviziei a 2a de cuirasieri, după ce d'Hautpoul a
Raymond Gaspard de Bonardi de Saint-Sulpice () [Corola-website/Science/313600_a_314929]
-
divizia a 2a de cuirasieri a lui d'Hautpoul, Saint-Sulpice are un rol important în înfrângerea cavaleriei inamice. Va juca un rol important în campaniile din 1806 și 1807, când, a fost nevoit să preia comanda diviziei a 2a de cuirasieri, după ce d'Hautpoul a fost rănit mortal la Eylau. În calitate de general de divizie, Saint-Sulpice se remarcă în multe dintre bătăliile importante ale Imperiului, în special la Bătălia de la Aspern-Essling, unde a fost rănit.
Raymond Gaspard de Bonardi de Saint-Sulpice () [Corola-website/Science/313600_a_314929]
-
iar să-i asalteze pe suveranii creștini cu scrisori ce implorau salvarea. Însă nici regii Aragonului și Angliei, nici dogele Veneției nu le-au dat nimic bizantinilor. Numai regele Franței, Carol VI, a trimis în ajutorul ,capitalei orașelor’’ 1200 de cuirasieri, în frunte cu viteazul marelal Boucicaut, care scăpase din prizonieratul turcesc, iar marele cneaz ortodox al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul tatălui său, a hotărât să se ducă personal în Europa. La 10 decembrie 1399
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
și un număr imens de servanți neînarmați ai convoiului și ai mașinilor au fost supuși masacrului în trecătoarea îngustă, în care nici măcar aranjarea trupelor în ordine de luptă nu a fost posibilă. În zadar își arunca Balduin în atacuri disperate cuirasierii occidentali-aproape toți mercenarii au căzut, împreună cu comandantul lor, sub ploaia de săgeți. În zadar însuși Manuel îi chema cu voce puternică în jurul drapelului său pe Kataphrakți-în învălmășeală se pierduseră toate firele de conducere a oștirii care pierea. Și iată, cădea
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
era căsătorit și care i-a răspuns la afecțiune în secret. Când a murit soția lui Wilhelm ea s-a mutat cu el la castelul lui din Fronberg. Scandalul l-a forțat pe baronul Künsberg să părăsească uniforma sa de cuirasier. Soțul Carolinei a tolerat relația și a refuzat o despărțire oficială, mergând până acolo încât copiii legitimi și nelegitimi au fost educați împreună. După decesului lui Karl Theodor, Caroline, la 42 de ani, s-a căsătorit cu Wilhelm la 21
Caroline von Holnstein () [Corola-website/Science/333627_a_334956]
-
fost al doilea fiu al Marelui Duce Paul Friedrich de Mecklenburg-Schwerin și a soției acestuia, Prințesa Alexandrine a Prusiei, fiica regelui Frederic Wilhelm al III-lea. S-a înrolat în armata Prusiei și a devenit comandant al regimentului 6 de cuirasieri. Wilhelm era cunoscut pentru caracterul libertin. În două ocazii Wilhelm a lipsit de la comanda armatei prusace și a cerut-o în căsătorie pe celebra balerină Marie Taglioni; era considerat "oaia neagră" a familiei. Sub presiunea familiei, la 9 decembrie 1865
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]