8,716 matches
-
în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește-te. Ai mâncat? Eu am dat din cap că nu mâncasem. - Hai să mâncăm ceva și pe urmă o să te culci. A arătat spre casă și a dat din mână. - Pe ea era mai bine să n-o deranjăm. S-o lăsăm cu ale ei. Pesemne că cercetează. Am mâncat cu poftă. Am uitat să aprind focul și grămada de vreascuri
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
șovăind. S-a întors apoi sus și a tras o dușcă din sticla pe care o ținea lângă el. - Sunt obosit, băiete, mi-a spus. Și e mai bine s-o lăsăm cu ale ei. Eu mă duc să mă culc. A desfăcut fermoarul de la cort și s-a pregătit de culcare, fără grabă. Fără să-mi ureze noapte bună, a tras fermoarul și s-a culcat. Peste puțin timp l-am auzit sforăind ușor. Eu, care mă pregătisem să dorm
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
e mai bine s-o lăsăm cu ale ei. Eu mă duc să mă culc. A desfăcut fermoarul de la cort și s-a pregătit de culcare, fără grabă. Fără să-mi ureze noapte bună, a tras fermoarul și s-a culcat. Peste puțin timp l-am auzit sforăind ușor. Eu, care mă pregătisem să dorm în colibă, am mai rămas afară o bucată de vreme, până când m-a luat frigul și m-am învelit cu o pătură, fără să-mi iau
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
într-o culoare pretutindeni gri; aceasta constituie doar o mâzgălitură primitivă...(Hruș- ciov la Congresul XX). Mâzgălitură primitivă - excepțional! Ward 19, Stockholm, muzeul de artă modernă, Celula 19 de Edward Kienholz...Locul de detenție în mărime naturală cu doi indivizi culcați în două paturi de fier suprapuse și cu căpățânile lor în care se află un lichid în care înoată câte un pește singuratec, încremenit ca o obsesie: Ideea fixă. Idem, Laponia: locurile de sacrificiu alese cu grijă în natură unde
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia capul prea mult", se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere, dar cu frica lui Dumnezeu, "după ce auzea pe fiecare în parte, se culca, dormea un somn bun și pe la miezul nopții se scula, aprindea la candelă făclia din Vinerea Paștelor de la epitaf, cădea în genunchi dinaintea iconostasului și se ruga lui Dumnezeu să-l lumineze." Iar dascălul Chiosea, și alături de el alții, din
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
inovațiile. Orașul însuși este martorul unei istorii; este oglinda ei vie și fremătătoare. La noi s-a căutat îndepărtarea fastuoaselor "toalete"de epocă. Istoria a început "azi"și "acum"odată cu construcția socialismului și comunismului. Cu o furie teribilă au fost culcate la pămînt povești și case, mînăstiri, edificii culturale. S-a trecut cu buldozerul peste ziduri și peste suflete. Să nu mai rămînă nici o urmă a rafinamentului, să nu mai existe depozitarul individualităților, ci doar uniformizarea hidoasă propusă de ideologi și
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
tainică de animal de munte, dar avea sufletul înspăimîntat și pielea năpădită de o sudoare de gheață. - Nimeni nu ne iubește - suspină el. Laura Farina dădu să spună ceva, însă aerul nu-i era de-ajuns decît să respire. O culcă lîngă el ca s-o ajute, stinse lumina, iar odaia rămase în penumbra trandafirului. Ea se lăsă în mila soartei. Senatorul o mîngîie încet, o căută cu mîna aproape fără s-o atingă, dar unde spera s-o afle dădu
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
că-i voi aranja treaba. - Dacă vreți, mă duc chiar eu după cheie - zise Laura Farina. Senatorul o reținu. - Uită de cheie - spuse - și dormi puțin cu mine. E bine să stai cu cineva cînd ești singur. Atunci ea îl culcă pe umărul ei cu ochii țintă la trandafir. Senatorul îi cuprinse mijlocul, își ascunse chipul la subsuoara ei de animal de munte și se lăsă pradă groazei. După șase luni și unsprezece zile avea să moară în aceeași poziție, înnebunit
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
împăcării Smarandei cu mătușa Măriuca, "smîntînitul oalelor. Sau "răbuiala" cu dohot metodic aplicată de moș Chiorpec ciubotariul sînt ale unui singuratic." Ne amintim în lumina acestor pagini de pasajele din istoria călinesciană în care copilul Eminescu cutreiera păduri și se culca cu capul ades lîngă izvor. Procedeul se estompează în următoarele pagini și vom vedea că Dan Grădinaru evoluează ca monografist o dată cu cartea. De la aceste stridențe de tinerețe va ajunge treptat exact la tipul de cercetare occidental despre care vorbeam la
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
pe care nu le ai: telefonezi pe la prieteni, colinzi librăriile și bibliotecile. Aștepți weekendul, nu ca să te odihnești, ci ca să ai cîte 12 ore pe zi de lucru la manual. Te așezi în fața calculatorului la 10 dimineața (după ce te-ai culcat la 1 noaptea) și stai cel puțin pînă la miezul nopții următoare. Visezi manuale. Prima lecție de care te ocupi e, să spunem, un roman. îl recitești cu cea mai mare atenție. Apoi, ca să alegi cele mai reprezentative fragmente, îl
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
pian până când părinții veniră să le spună noapte bună, și că să nu mai stea mult, acum că el făcea parte din familie trebuia să aibă grijă de Delia mai mult ca oricând și să fie atent să nu se culce prea târziu. Când plecară, cam fără voie dar răpuși de somn, căldura intra valuri-valuri pe ușa de la vestibul și prin fereastra salonului. Mario a vrut un pahar cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
trecând dintr-un univers în altul... În La aniversară, autorul se dezlănțuie pentru a ne povesti... fantasme! Ce se întâmplă în acest text liric/ narativ ce înaintează de-a lungul unor veritabile versete? Doamna (EA) s-a dus să se culce „devreme”, la etaj; la parterul casei arătoase, de modă veche, cu scară interioară - una din treptele de lemn scârțâie - Domnul (EU-l poetic, înlocuit aici cu NOI, pluralul de maiestate) întârzie, ținând în mână un „pahar înalt”. S-au certat
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
-și planta florile spontaneității, precum un indelebil certificat al poeziei insubordonabile la rețete exterioare: „Pomii prăfuiți par pianiste pudrate în restaurante/ și clatină capul ca strugurii ce se desprind din vii” (Stăpînul mării invizibile). Sau: „flatul meu umplut cu țărînă,/ culcat pe izvoare secate, pe secetă cumplită în chip de pernă” (ibidem). Sau: „Pe dușumele sălta ca o broască inima poetului/ cît o baniță de porumb” (Fapt divers). Sau: „Cu inima de cretă dau îndemn” (Februarie mistic). Sau: „Cum cade noaptea
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
îndemn” (Februarie mistic). Sau: „Cum cade noaptea din ram/ nebuni pe alge aleargă fiorii mei de pe piele/ scuturînd scrumbiile rătăcite de bancuri/ unde stau ascunse ca nervii în măsele” (Dresorul de sardele). Sau: „Viorile sunt duse în cazărmi să se culce” (Lumea fără stele). Nu mai puțin imaginea mării stăruitor evocate (ca și Tristan Corbière, Tonegaru era fiu de marinar) posedă valența unei semnificații epocale. Simbolismul marin se dilată pînă la cel al frămîntării stihiale ce exprimă libertatea, atrăgîndu-ne în domeniul
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
nordicilor e un loc comun și mă mir că nimeni nu s-a obosit să le explice jucătorilor noștri că, într-un stil verificat de multe ori de istorie, aceștia au triumfat prin insistență atunci când adversarii lor începeau să se culce pe lauri. Ca simplu microbist, cred că victoria ne-a scăpat din cauza fricii subite care l-a cuprins pe Iordănescu. În loc să-și încurajeze echipa să lupte până în ultima clipă, să pună în pericol poarta daneză, el a recurs la o
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
piesă autorul francez o ia și o modifică în sensul moralei creștine, era mai liber, mai modern, mai aproape de noi, cei de azi, după cum se va vedea. Între grec și franțuz se cască o prăpastie enormă. La autorul antic, Fedra, culcându-se cu fiul ei vitreg Hipolit, care o violează pur și simplu... vim corpus tulit... îl denunță ea însăși pe acesta soțului ei, Tezeu, de frică să nu i-o ia celălalt înainte... În prefață, Racine explică: Această josnicie mi
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
Klingsor (În căutarea lui Klingsor, Ed. Seix Barral) a întrunit laudele criticii și un remarcabil succes de vînzări. În noul lui roman, El fin de la locura (Sfîrșitul nebuniei), apărut tot la Barcelona, la Seix Barral, Volpi se amuză să îl culce pe Fidel Castro pe divanul unui psihanalist. Săptămînalul literar mexican „Letras libres” se arată entuziasmat de tonul burlesc și curajul politic al celui de al doilea volum al unei proiectate Trilogii a secolului XX. Călătoria numită dragoste Deși e fondatoarea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
urechilor și am fost atît de uluită, că m-am dat cîțiva pași înapoi și am închis ușa după mine fără să-l mai privesc. Brusc mi-am dat seama că eram frumoasă, vedeam în ochii bărbaților pofta să se culce cu mine, aproape că le auzeam gîndurile cînd își făceau planuri cum să mă fută.” (p. 12) Întrebarea care se pune este pentru cine vorbește protagonista în această ultimă frază? Pentru iubitul ei (limbajul e cam dur), pentru cititorii romanului
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
lustruite. Pe maluri creștea iarbă fină, amestecată cu trifoi. Și arbori cu coroana rotundă, încărcați de poame, creșteau în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem să facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și, după câțiva pași, au dat de un pârâu. Era un pârâiaș îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz. Bărbatul și femeia s-au culcat pe burtă, și-au apropiat fața de apă și au început să bea. Ce apă curată a spus femeia. Să facem o baie. S-au dezbrăcat și au intrat în pârâu. Când râzând, când tăcuți, au înotat mult. Se cufundau
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
onoarea lui Andrei Blaier, omagiat de TIFF pentru cei 70 de ani. "Nu vrei să vii și tu? Sînt toț jos, în cramă...", îmi spune Oana. "Nu vreau să văd pe nimeni, doar perna", îi răspund, și urc să mă culc. Dimineață (aceeași zi) Mă-ntîlnesc la cinema "Victoria" cu Barry Gifford, președintele juriului. Îl știam dintr-o poză într-o revistă franțuzească - genul sportiv, ridat, ars de soare, a-făcut-de-toate-în-viață etc. Genul "american". În poză avea părul negru; acum îl are complet
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
soța lui Alfonso al XIII-lea. La paisprezece ani mi-am imaginat chiar un mic scenariu, care ulterior avea să se regăsească la originea filmului Viridiana. Regina se retrăgea într-o seară în odaia ei, slujitoarele o ajutau să se culce, după care o lăsau singură. Ea bea atunci un pahar cu lapte în care eu turnasem un narcotic irezistibil. O clipă mai târziu, când ea dormea deja adânc, mă strecuram în așternutul regal și mă bucuram de regină. Reveria e
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
estetică în sine, un alt autor, Alexandru Potcoavă, ajunge a povesti "în gura mare cum își amestecă saliva cu saliva iubitei sau cum găsește prezervative pe acoperișul blocului". "Pare greu de crezut, dar și alții înaintea lui s-au mai culcat cu cîte o femeie". Nu mai puțin jenant apare convenționalismul local, constînd în elogiile incomensurabile aduse unor modești autori de provincie, la diverse lansări de cărți sau în paginile presei din teritoriu. În loc de-a le lăsa să se "evapore
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
alte nopți, cu fosfenele ei detestându-mă necruțător pentru insomnia mea, iar capul meu copleșit de durere izbucnind în tăcere împotriva nemiloaselor trupulețe. Mai las să treacă încă o clipă înainte de a întreba prompt: le expulzăm și pe urmă ne culcăm? iar ea, cu tandrețe, îmi declară din nou război fără cruțare: de ce să le expulzăm? oare trebuie să te scoli mâine devreme? Aprinde lumina pentru o clipă, îi văd zâmbetul iute și iarăși se așterne întunericul; iar fosfenele ivindu-se
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
-mi liniștită, parcă nițel ostenită: "Ba da, Nikolaus, m-ai văzut bine. Eu eram". Tot ea a fost cea care m-a condus, trecându-și brațul pe după umerii mei, ca pe un orb, în odaia ei de altădată. M-a culcat în patul pe care îmi înșirase comorile ei din copilărie și l-a întins alături de mine, cu capul pe pernă, acoperit ca și mine cu cuvertura ușoară, în faguri, pe Arlechinul cu lacrima înghețată pe obraz. "Ca să te păzească până când
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]